Prima mea intalnire cu Philip Roth insa cu siguranta nu ultima, autorul asta a trezit in mine un interes foarte mare si am de gand sa il examinez in continuare cum trebuie pentru ca merita.
Desi anumite lucruri din roman pot fi usor sensibile (lucru pe care l-am aflat vorbind cu cineva despre acest roman) consider ca modul in care expune problema si multe alte lucruri mai putin perverse (lucruri nu atat de vulgare cum ar crede unii) sunt foarte importante si, din cate am inteles, e una din calitatile lui Roth.
Cracterizat ca un tip extraordinar de indraznet, Roth nu se dezminte; spune lucrurile pe nume fara nici un fel de remuscari si le spune destul de poetic, lucru care il apreciez la un autor tupeul fiind o prima calitate, nevoia de a te dedica lucrurilor sensibile, pentru a le gasi un inteles sunt esentiale in opera oricarui mare scriitor, iar Roth e un mare scriitor. Mai multe despre Philip Roth si opera lui in viitor.
“Daţi-mi voie”,cum zicea Caragiale 🙂 , da, atunci Bourdieu, căpcăunul,care pune problema autoanalizei şi autobiografiei, ar spune despre Roth că este victima confesiunilor narcisice pe care le propune “reflexivitatea postmodernă”, sau că riscă să devină “ideologul propriei sale vieţi”.Dincolo de asta , cred că mă şochează detaliul intim, analogiile pe care le făcea între stilul de viaţă intim şi statusul politic din acele vremi (unde e loc de viaţa politică ştii că acolo subliniez şi eu) 🙂
[…] romanului Animal pe moarte a lui Philip Roth, cel mai cunoscut si apreciat scriitor american in viata. Are si nu are sens sa […]
[…] Kepesh, carismaticul profesor de literatura comparata cu care m-am mai intalnit in romanul Animal pe moarte si in filmul Elegy se transforma intr-un sîn. Da, un sîn. Bineinteles ca exista o imediata […]