Sunt multe ipostaze in care poti sa ti-l imaginezi pe Bukowski, dar nu ca pe o parte a Hollywood-ului; cel putin eu nu as fi putut sa il vad in aceasta postura, asa ca am foarte doritor sa citesc cartea care relata experientele lui in randul producatorilor, actorilor si tuturor celorlalti oameni ai industrei filmului.
Dupa cum stiam, Buk nu se prea simte foarte confortabil in jurul oamenilor, prefera singuratatea duhnitoare de alcool care ii ofera acea durere care il propulseaza in fata tastaturii, unde poate sa-si verse otrava si ura, dar sa si alunge singuratatea cu ajutorul cuvintelor.
E remarcabil faptul ca oamenii din toate clasele sociale il iubeau pe singuraticul autor, multi actori si producatori si-ar fi dorit sa lucreze cu el, multi regizori si-ar fi dorit un scenariu scris de el, unul chiar si-a dorit un scenariu scris de el despre viata lui, despre lunga linie de betii si nopti pline de literatura, foame si pizde.
Desi a devenit scenarist la Hollywood, Bukowski nu si-a pierdut deloc farmecul personal, nu a devenit un alt om doar pentru ca avea mai multi bani. O casa si un BMW nu au fost suficient sa il altereze pe Bukowski in nici un fel, talentul sau a aramas la fel de crud si puternic, a continuat sa scrie poezii, sa bea si sa urasca falsitatea.
Desi e mai mult o mica opera autobiografica, Hollywood e mai degraba un manual, un mod in care unul din extrem de putinii artisti adevarati ne spune cum sa ne comportam in fata faimei si banilor, modul in care putem sa ramanem cine suntem si sa nu ne vindem sufletul pentru iluzia unei vieti fra griji. Multi au de invatat de la marele Hank Chinaski.