Mai mult un experiment literar decat un roman, cartea lui Martin Amis este un tur de forta care vrea sa aduca in evidenta, intr-un mod interesant, o anumita perioada si, in acelasi timp, sa lanseze critici la adresa unei societati care oricat s-ar vrea de echilibrata, de fapt, nu este.

Povestea este spusa in ordine invers cronologic. Personajul isi incepe viata cand moare si merge inapoi catre nastere, oferind astfel un sir de situatii comice cum ar fi mersul la toaleta, activitatea sa de doctor, sau relatiile sale amoroase.

Desi stilul executiei este intr-adevar interesant si in anumite momente hilarul pare sa fie elementul cheie al romanului, povestea ascunde o situatie mult mai dureroasa, o mica parte a istoriei noastre care va ramane o pata neagra si indiferent cat incercam sa o eradicam ea va ramane acolo ca o lectie dureroasa din care trebuie sa invatam mereu.

Probabil elementul cel mai interesant este naratorul, captiv in mintea personajului principal a carui viata se deruleaza invers el este inconstient de cum arata viata normala asa ca ia de bun ceea ce vede: doctorii i-au bandajele de la oamenii bolnavi si dupa aceea ii lasa sa stea cateva ore in sala de asteptare, oamenii iau produse din gunoi si le duc la magazin ca sa ia bani pe ele, etc. Astfel, printr-o minte noua anumite elemente cheie ale vietii si ale istoriei capata un cu totul alt sens.

Leave a Reply