Carte: Trainspotting

Un roman care trece de la extaz la agonie fara sa realizezi, esti prins in actiune atata de tare incat nu mai stii ce sa crezi. Scris intr-o maniera extrem de interesanta, folosind un limbaj extrem de colorat si neavand nici cea mai mica urma de cenzura, Trainspotting este genial.
Irvine Welsh ne prezinta un grup de prieteni: Mark “Rent Boy” / “Rents” Renton, Simon “Sick Boy” Williamson, Daniel “Spud” Murphy si Francis “Franco” Begbie, niste tineri care se stiu din scoala generala care ar face aproape orice pentru o doza de dava (heroina).
Romanul trece de la un personaj la altul avand ca metoda de identificare doar modul in care vorbesc, astfel vedem pe rand ce trece prin capul personajelor, lucru destul de dificil pentru cititor dar in acelasi timp extrem de interesant. O tehnica care nu am intalnit-o foarte des.
Sunt foarte multe teme in aceasta carte, de la scotianismul declarat al autorului la consumul si dependeta de droguri, ca sa nu mai vorbim de micile infractiuni pe care le comit personajele pentru a face rost de droguri.
Este posibil ca la prima vedere sa para un roman obscen, fara multa compasiune pentru viata si tineretul anilor 90, dar este mult mai mult de atat, este foarte bine scris si, cel mai important, este foarte real. Irvine Welsh a creat un roman de exceptie si acest lucru este evident inca din primele pagini.
Bucuriile si deceptiile se tin lant pentru prietenii din roman, toti trecand prin diferite experiente precum, arest (atat de politie cat si de parinti), diverse metode mai mult sau mai putin eficiente de dezintoxicare, diferite feluri de a face rost de bani, diferite feluri de droguri, diferite forme de administrare a drogurilor, prieteni si rude care mor si altele.
Este un roman care merita citit, va fi o experienta inedita, pentru mine a fost ai am de gand sa continui cu filmul, despre care voi vorbi intr-un articol viitor.