Tag Archives: Cloud Atlas

Film: Cloud Atlas

Initial nu credeam ca filmul va reusi sa portretizeze fidel cartea, mai ales avand in vedere ca romanul este foarte complex si anumite instante necesita un volum de munca imens pentru a le explica vizula intr-un mod in care sa ramana fidel ideii romanului. Spre suprinderea mea, regizorii nici nu au vrut sa pastreze linia romului in film ci au creat de la zero un alt mod de a explica viziunea lui David Mitchell.

Daca romanul era format din mai multe povestirii legate intre ele, filmul nu doar ca pastreaza fragmentarea povestirilor dar fragmenteaza si povestirile intr-un mod extrem de ingenios si reuseste creeze ceea ce Mitchell nu a reusit: o tranzitie intre povesti care sa fie imperceptibila la nivelul simturilor si creeaza sentimentul unei continuitati mult mai clara si interesanta.

Filmul a avut parte de 3 regizori (2 din ei au creat Matrix) si fiecare isi aduce aportul la poveste intr-un mod original si contopirea povestilor este extrem de bine realizata, reusind sa creeze o serie de imagini pline de simbolism aducand un aport de calitate si intelegere romanului. Este una din foarte rarele ocazii in care filmul nu concureaza (sau ruineaza) cu romanul ci ii aduce o continuare care ofera o mai buna intelegerea a ideilor prezentate in opera de arta.

Carte: Atlasul norilor

Un experiment literar extrem de interesant care a reusit sa ma captiveze extrem de tare la fiecare pagina. O poveste construita din alte povesti mai scurte care se contopesc una in cealalta intr-un mod misterios si plin de forta. Fiecare poveste vine cu alte personaje si alt stil, construind astfel un peisaj special si atragator.

Naratiunea se plimba dintr-un colt in altul incercand sa contopeasca in ea totul, David Mitchell vrea sa creeze un roman in care totul sa se regaseasca si cititorul sa se piarda in multitudinea de fete, voci si stiluri. La prima impresia pare destul de simplu si direct, dar avansand in poveste descoperi o cu totul alta lume, un paradis si un infern in acelasi timp trecand prin diverese etape ale constiintei umane. Povestea trece de la trecut la prezent la viitor si inapoi intr-un mod unic extrem de savuros si plin de emotie. Jucandu-se cu idei vechi si noi, autorul creeaza o umanitate care cu greu poate fi descrisa in cuvinte.

Exista idei cautionare, care se ne ofere o imagine a ceea ce pot deveni greselile noastre, dar este si un monument in fata indarjirii si curajului care sunt atat de specifice conditiei umane. Mitchell ne blestema, dar ne si binecuvanteaza – fresca omeneasca construita de el devine un manual al suprevietuirii si al vietii din toate timpurile. O carte fantastica care, intr-un fel, este sortita esecului doar prin prisma faptului ca incearca prea tare sa incorporeze prea mult, dar care este plina de acea verba a literaturii care inca fac cititul o adevarata placere.

Dacian