Tag Archives: Akira Kurosawa

Film: Kagemusha

Un film de o frumusete rara realizat de unul dintre cei mai importanti regizori a tuturor timpurilor: Akira Kurosawa. De data asta filmul are o recunoastere mai mare la public avand in vedere ca producatorii executivi ai peliculei au fost: Francis Ford Coppola si George Lucas.
Faptul ca marii regizori americani apar in echipa de realizare a filmului nu ma impresioneaza deloc, Kurosawa face o treaba extraordinara si asta spune tot, viziunea lui asupra cinematoigrafiei este mai presus de orice, de neegalat.
Un film superb cu o distributie excelent gandita care ofera satisfactie deplina spectatorului. O poveste captivanta si o tehnica de filmare superb realizata, demna de un maestru precum Kurosawa.
Ideea filmului este simpla si frumoasa: in timpul Japoniei feudale un lord nu doreste ca dusmanii sai sa afle ca o sa mora si le porunceste slujitorilor sai sa tina moartea sa secret, in locul sau aflandu-se un Kagemusha (o dublura, un impersonator) care ii va tine locul.
Bineinteles ca impersonatorul este un hot care nu are manierele si talentul si inteligenta lordului si se creeaza o situatie comica uneori cand slujitorii incearca sa-l educe. De asemenea apare si o disputa din partea fiului lordului care doreste sa ia locul tatalui.
Un film superb realizat care merita vazut (ca toate filomele lui Kurosawa de altfel), mi-a placut mult si mi-a dat o senzatie placuta, tare as vrea ca toate filmele sa reuseasca sa imi ofere acea stare de relaxare si binedispunere pe care mi-a oferit-o Kagemusha.

Film: Kumonosu jo (Throne of Blood)

Inca un film marca Akira Kurosawa, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii. Pveste din nou inspirata din opera lui William Shakespeare, de data asta MacBeth.
Filmul este transpus in Japonia feudala si este un fel de theriller dar cu ceva foarte aparte ce il face necatalogabil in nicio a sa. Atentia la detalii este punctul forte a acestui film, ceva ce imi aminteste, oarecum de Ran, primul film de Akira Kurosawa pe care l-am vazut.
Povestea a doi comandanti care, dupa o victorie, se intorc pentru a-l vedea pe stapanul lor, insa, pentru a ajunge acolo, trebuie sa treaca printr-o padure care, in mod normal, le este cunoscuta pana la cel mai mic detaliu dar de data asta se ratacesc. Incercand sa iasa dau peste o femeie sau, mai bine spus, vrajitoare (cea mai inspaimantatoare vrajitoare pe care am vazut-o intr-un film) care le prezice ca unul dintre ei va ajunge in locul conducatorului lor intr-un timp foarte scurt, iar celalalt este ocolit de sansa dar ii spune ca fiul sau il va urma pe celalalt la tron. Bineinteles, cei doi comandanti nu dau crezare la nimic din ceea ce aud dar, nu dupa mult timp, spusele vrajitoarei incep sa se adevereasca.
Filmul este magnific, din foarte multe puncte de vedere care nu merita discutate, ci vazute si traite exact asa cum si-a imaginat Akira Kurosawa. Un film ce nu trebuie ratat!

Film: Ran

Un film facut de unul din pionierii cinematografiei, un adevarat film cult realizat de unul din cei mai bun regizori din istorie: Akira Kurosawa.
Filmul reprezinta ecranizarea piese King Lear a lui William Shakespeare intr-o maniera moderna. Filmul este transpus in Japonia feudala unde regele unui teritoriu lasa imparatia nu unuia din cei trei copii ai sai ci la toti dorind in schimb sa aiba propria lui mica armata si sa fie gazduit, pe rand, de toti fii sai pentru cat timp va mai trai.
Unul dintre fii realizeaza cat de stupida este ideea tatalui sau si ii spune acest lucru incercand sa il lamureasca ca aceasta decizie nu va duce decat la un razboi intre fii sai pentru puterea totala. Tatalui nu ii plac cuvintele fiului sau si il reneaga. Profetia fiului renegat se intampla, prima oara ambii copii il dau afara pe tatal lor iar apoi incep un razboi intre ei pentru putere.
Spre sfarsit fiul renegat vine inapoi in imparatie, el fiind acum conducatorul unui regat mai indepartat, si doreste sa isi ia tatl cu el dar pentru asta trebuind sa se lupte cu fratele sau care este acum conducatorul imparatiei tatalui sau. Filmul se incheie tragic, tatl murind de infarct cand isi vede fiul renegat caruia demult dorea sa ii ceara iertare dar crezand ca el nu il va ierta niciodata.
Filmul are foarte multe elemente secundare care arata o portretizare extrem de fidela a operei dramatice a marelui dramaturg elizabetan. De exemplu: sotia uniia dintre fii care vine cu ideea ca sotul ei ar putea sa-si ucida fratele pentru a ajunge el conducatorul suprem, lucru ce se si intampla. Rolul clovnului personal al tatalui este portretizat genial, el fiind omul care e pus sa amuze pe rege dar care tot timpul ii spune adevarul si ceea ce se va intampla. De asemenea rolul slujitorului care ii spune tatalui ca e o idee rea sa imparta imparatia intre cei trei fii si este alungat dar decide sa ramana sa aiba grija de rege cand el este alungat de cei 2 fii ai sai.
Rolul tatalui este incredibil de bine portretizat, de la momentul cand este un ticalos care s-a saturat sa aiba responsabilitatea de a-si conduce imparatia dar fara sa vrea sa renunte la privilegiile de rege si decide sa-si imparta imparatia intre cei trei fii ca el sa poata lenevi tot restul vietii sale in lux pana la momentul cand este disperat, alungat de copii sai, ramas fara adapost, ajuns in pragul nebuniei dorind sa isi ceara iertare de la fiul alungat. De asemenea portretizarea sa ca un rege nemilos care a cucerit prin forta omorand multi oameni (pe parintii sotiei fiului care il alunga si isi ucide fratele, de exemplu) sau scotand ochii altora (fratele sotiei celuilat fiu).
Putem spune, intr-un fel, ca e vorba de karma si de modelul uman privind sumbru si foarte pesimistic sau putem spune ca e doar o transpunere in vilm a vietii, in orice caz, este un film extraordinar.

P.S. Asta e primul meu film de Akira Kurosawa, dar cu siguranta nu ultimul.

Dacian