Tag Archives: Paul Auster

recitiri de weekend

Tacerea: O istorie crestina

Arta fictiunii: Paul Auster

Julian Barnes: Sentimentul unui alt sfarsit

Ceva ce mi-am dorit ani sa fac, dar nu am reusit: raftul librarului

Cel mai mare romancier pe cae nu l-ai citit niciodata: James Salter

Penita lui Hitchens: The Road to West Egg

 

Carte: Man in the Dark

Un om in intuneric, imobilizat la pat, isi suprima gandurile prin povesti. Isi spune povesti lui insusi, fara sa-i pese de rezultatele povestilor sale atata timp cat rezultatul final este sa nu se gandeasca la viata sa. Rece, cinic, fara emotie, el ne poarta intr-alta lume. O lume rece, o lume imposibila, o lume care seamana foarte mult cu lumea noastra. Experiment ratat.
Roman metafictional, plin pana la refuz de stilul inconfundabil al lui Auster, el ne prezinta batalia dintre imaginar si real. Explozia profunda dintre o poveste reala si o poveste imaginara. Amandoua lumi exista, doar ca una exista in mintea personajului iar cealalta este prea dura pentru a fi imaginata.
Paul Auster si-a gasit stilul, el poate sa scrie despre orice atata timp cat isi mentine acest stil echilibrat si usor care te face sa crezi ca lumea adevarata este lumea personajului si lumea imaginara este cea pe care personajul si-o inchipuie. Uiti ca amandoua sunt imaginare. Sau sunt amandoua reale?
O lumea in care America este in razboi cu ea insusi. O lume in care un personaj inventat are misiunea de a-l asasina pe cel care l-a creat. O lume in care oameni nevinovati sunt executati la televizor. O lume in care suferinta este atat de adanca incat singura metoda de a scapa de ea este de-a o uita, de-a o inlocui cu o poveste, cu o fabulatie. Unde e realul? Unde e imaginarul?

Carte: Oracle Night

Nu prea stiu cum sa incep sa scriu despre cartea asta, nici despre autor nu stiu ce sa scriu, probabil de asta a stat atat de mult timp articolul asta in drafts. Ca sa fiu obiectiv si concis, Paul Auster este un scriitor american care si-a inceput cariera literara prin 87 si pana acum a scris vreo 12 romane (14 daca consideri trilogia 3 romane distincte). Nu e foarte cunoscut in Romania, nu e nici foarte tradus, doar cateva carti de-ale sale au fost traduse. Aceasta nu se numara printre ele.
Tot ce am spus pana acum e corect dar nu e tot, nu te poti rezuma sa spui ca Paul Auster e doar un scriitor bun pentru ca nu e doar atat ci e mult mai mult. E un scriitor care te poate fermeca pana in locul in care nu mai poti sa lasi cartea din mana, pana nu consumi cu o foame extraordinara fiecare cuvant pe care acest om l-a scris.
Nu e magic realism, stream of consciousness sau orice alta forma literara postmoderna revolutionara, e doar scris, simplu si coerent, dar exceptional de frumos si fermecator.
Romanele sunt de cele mai multe ori povestite la persoana I si ai impresia ca personajul principal vorbeste direct cu tine, ai senzatia ca esti un confident al personajului si jocul acesta e imposibil sa nu-ti placa. Povestea principala are o alta poveste, una secundara care poate constinua pana la sfarsitul romanului sau poate disparea la un moment dat si acest lucrur are un efect incredibil: te face sa crezi ca povestea secundara e de fapt romanul iar povestea principala e de fapt realitatea si iti trebuie ceva timp sa te prinzi iar cand o vei face vei fi cu adevarat surprins.
Scrisa foarte melodic ceea ce o face sa fie extrem de usor de citit, cartea te face sa iti pui anumite probleme, sa te faca sa te gandesti la dilemele vietii, la problemele cotidiene cu care chiar tu ai de-a face in viata de zi cu zi, probleme casnice dar si intelectuale. Romanul te inconjoara si se lipeste de tine, te hraneste si te simti ocrotit, hranit, iubit, un efect extraordinar.
Subiectul romanului nu are nicio importanta pentru ca nu el e ceea ce conteaza ci tu, cititorul. Tu esti cel ce face povestea alaturi de personajele sale, aia poate fi viata ta.

Dacian