Tag

Romania

Carte: De ce este Romania altfel?

By | Cărți | No Comments

Romania, inca de la prima vedere, pare un pic diferita, parca ceva la ea nu corespunde imaginii pe care ar trebui sa o aiba. Adica este o tara europeana, cu oamenii cu scoala, cu institutii, cu istorie, cu farmec, etc. Si totusi ea are ceva anume care sare in ochi: ceva nu e in regula.  Dar ce? Nu iti vine din prima, poate nu iti vine deloc, poate pur si simplu observi ca e diferita si nu stii de ce.

Lucian Boia stie de ce si, ca sa raspunda odata pentru totdeaua, ne explica ce anume este diferit la Romania. Intr-o incursiune in istoria recenta si nu numai, Lucian Boia explica toti acei factori care, acumulandu-se, dau un aer diferit tarii noastre. Problema, care nu surprinde deloc, este cea a mentalitatii societatii romanesti.

Adanc infipta in mentalitatea noastra este problema apartenentei: nu stim niciodata unde ne este locul, nu stim niciodata cine ne este prieten sau dusman, nu stim niciodata ca putem avea incredere in noi si astfel putem sa trecem peste orice obstacol pe care istoria ni-l arunca in fata. Trebuie sa fim hotarati si sa tragem tare pentru ce este al nostru.

Romania este o tara care a trecut prin multe dar, surprinzator, nu prin mai multe decat alte tari europene, nu suntem speciali si nici nu vom fi vreodata. Toti au o istorie si o mentaliate, dar, spre deosebire de noi, ei au resuit sa treaca peste impedimente si sa isi gaseasca locul in istorie, lucru deloc usor si unul din factorii care au facut ca anumite superputeri sa devina ceea ce sunt astazi.

Acest altfel romanesc este unul din lucrurile care ne trag inapoi atunci cand vine vorba de dezvoltarea noastra ca natiune si societate si cu cat ne vom da seama de acest astfel mai repede si vom incerca sa il schimbam, cu atat ne va fi mai bine. Acest altfel nu are nimic de a face cu unicitatea noastra, nu ne face cu nimic mai speciali, ci este un altfel care ne trage inapoi si este imperativ sa incercam sa ajungem la normalitatea zilelor noastre.

ma bucur

By | Gânduri | No Comments

Astazi m-am plimbat prin 5 librarii, de fapt 6 dar una e locul meu de munca, deci nu se pune, si m-am bucurat cand vedeam ca aceasta industrie merge, m-am bucurat cand am vazut ca sunt oameni prin ele.
De multe ori mi s-a spus ca generatia mea nu mai vrea sau nu mai poate sa citeasca si cred ca se inselau. Desigur, nu toata lumea citeste, aia e clar, dar niciodata nu a citit toata lumea. Eu sper ca se citeste mai mult decat in trecut, trebuie sa facem asta, e singura noastra salvare. Cu cat aflam mai multe cu atat ne dam seama de ce trebuie sa face si ce trebuie sa nu facem.
Cartile educa spiritul spuneau cei de la Parazitii si aveau mare dreptate, doar asa putem progresa, si sper ca asta se intampla acum in Romania, am inceput sa citim mai mult, de aia e nevoie de mai multe librarii. Facultatile isi deschid noi biblioteci, Universitatea de vest a construit o aripa noua pentru biblioteca, Politehnica a contruit o cladire noua pentru a fi data in folosinta pe post de biblioteca. E nevoie de mai mult si se vede, cine e istet nu se mai mira ci se misca in concordanta dand oamenilor ce au nevoie.

O realitate trista

By | Gânduri | No Comments

De ce oamenii care nu fac nimic niciodata sunt cei care mereu critica ce fac ceilalti? De ce oamenii care nu sunt in stare nici sa-si lege propriile sireturi se cred perfecti?
Nu inteleg, pe cuvantul meu daca inteleg mentalitatea omeneasca. Stiu ca suntem multi, stiu ca suntem diferiti dar mai da-o dracu’ de treaba. Tot timpul exita grupuri, cine se aseamana se aduna dar daca vedem ca un necunoscut e mai bun decat unul de-al nostru de ce trebuie sa spunem despre cel care e mai bun ca, de fapt, e mai prost pentru ca nu e de-al nostru. Mentalitate cretina.
Unii oameni chiar ar trebui sa fie pusi la zid si condamnati pentru ce fac, sau pentru ceea ce nu fac. Fii de securisti care omor oameni nevinovati pe trecerea de pietoni, neveste de senatori care distrug vieti intr-o clipita, dar si prietenii sefului care au tratament special doar pentru ca fac parte din acelasi grup.
Condamnati sa traim in suferinta si nedreptate, de a fi sub jugul incultului si talharului, de a intoarce obrazul cand noi ar trebui sa fim cei care lovesc, dar asta este soarta noastra, a oamenilor simplii, a celor care nu dorim decat sa zambim si sa fim fericiti. Noi trebuie sa suferim pentru ca zambim la o raza de soare, la o prajitura sau la un zambet, la o sarutare sau la o imbratisare, suferim pentru ca nu aspiram la vile, conturi si putere, sau pentru ca nu avem curajul sa ne schimbam soarta.
De fapt, asta e mecanismul in Romania, asta suntem de denigrati si batjocoriti incat nu ne mai arde sa ne rascolim, suntem prea sictiriti sa ne aratam indignarea prin forta. De ce? Pentru ca nu avem pe cine sa punem in loc. Contracandidatii sunt tovarasii de pahar ai celor de acum, la fel de dornici de putere, oameni care ne vor face sa suferim precum au facut-o si predecesorii lor. Nu merita sa incerci sa mai schimbi ceva, pentru ca tu nu vei schimba nimic, pentru ca nu ai puterea sa ajungi tu sa conduci, tu nu ai decat puterea sa aduci pe altul la conducere, altul care te va asupri la fel de mult, daca nu mai mult.
Vorbele marete despre dreptatea si justitie sunt ecouri ale unui vis care se aude din ce in ce mai slab, nu mai exista speranta si totul se inegreste in jur.

Oare?

By | Gânduri | No Comments

Simt, pentru prima data in viata, cum oamenii nu mai sarbatoresc Craciunul pentru ca atunci s-a nascut Iisus Hristos ci sarbatoresc o adunare in familie in care se pot relaxa si imparti cadouri. Simt cum Mos Craciunup copiilor devine mai important decat orice aspect religios iar lucruri precum prietenia, dragostea, familia devin lucrurile care se sarbatoresc cu adevarat.
Romania se indreapta cu adevarat spre acel standard in care nu mai suntem condusi de efectul de turma si incepem sa realizam ce este cu adevarat important pentru noi? Oare?
Mie asa imi place sa cred si ma simt confortabil in naivitatea mea. Sarbatori Fericite!

La multi ani, Romania

By | Gânduri | No Comments

Alegeri proapspete, ticalosi vechi. Tara-i noua dar e tot aia. Romania. Mereu la fel si mereu altfel, aceeasi oameni si totodata oameni diferiti. 90 de ani de chin si 90 de ani de fericire, 90 de ani de Romania.
Tara care a trecut prin multe si va trece prin si mai multe, tara care conduce si tara care este condusa, tara urata si tara frumoasa, tara superba prin oamenii care traiesc in ea si tara infecta prin aceeasi oameni. Tara buna, tara rea, tara hoata, tara mea. Romania, La multi ani!

team what?

By | Gânduri | No Comments

Ador intamplarile in care un grup de prieteni se pun umar la umar si impreuna, intr-o armonie deplina, reusesc sa construiasca ceva frumos si de calitate, insa aceste povesti is de ceva vreme apuse pentru ca teamwork-ul nu mai reprezinta o regula, ci o exceptie.

Nimeni nu mai vrea sa lucreze intr-un grup in care sa se faca un brainstorming, fiecare venind cu ideile sale si contruind ceva extrem de frumos, acum fiecare cauta sa lucreze pe cont propriu, pentru castigul propriu, sa nu imparta banii si faima cu nimeni, insa exista si reversul, de unul singur nu se mai poate realiza ceva la fel de spectaculos ca acel ceva realizat in grup.

Toata lumea traieste cu gandirea ca intr-un grup el a lucrat cel mai mult deci merita mai mult si/sau singur ar castiga mai bine si nu ar fi nevoit sa imparta nimic cu nimeni, ceea ce e destul de trist pentru ca ajungem la o situatie destul penibila in care oamenii ajung sa se considere unul pe altul adversari si nicidecum prieteni sau colegi iar asta, din punctul meu de vedere, nu duce decat la o degradare. Toti gandim ca suntem diamantul dintre carbuni, insa de cele mai multe ori e o conceptie gresita si trebuie sa ne debarasam de o astfel de gandire.

Imi pare rau ca s-a pierdut spiritul de echipa de mai pretutindeni, pentru ca doar prin asta se mai putea face lucruri cu adevarat valoroase, foarte rar se mai descopera un om care sa reuseasca de unul singur si asta face sa mergem din prost in mai prost si micile licariri de succes sunt acoperite de insuccesele constante.

si cu noi cum ramane?

By | Gânduri | 2 Comments

M-am saturat! Peste tot lumea e nemultumita de starea drumurilor, de fluxul traficului, de lipsa locurilor de parcare, etc. Dar cu pietonii cum ramane? Noi nu avem drepturi?
Eu sunt un pieton, merg mai peste tot pe jos si nu-mi pare rau ca pierd timpul pe drum, imi place si cu asta basta, nu trebuie sa ma scuz pentru asta, dar de la o vreme devine imposibil sa fii pieton. Nimeni, repet: NIMENI nu da doi bani pe noi, nu ni se acorda nici o umbra de prioritate, tot timpul noi suntem cei injurati desi noi trecem pe trecerea de pietoni, unde pietonii au prioritate dar credeti ca ii pasa cuiva de noi? Nici gand…
M-am saturat ca de fiecare data masinile sa opreasca pe zebra, sa nu acorde deloc prioritate chiar daca au rosu la semafor, sa tot blocheze trecerea de pietoni parca numai de al dracu si e foarte frustrant si devine din ce in ce mai periculos sa mergi pe strazi.
Alt lucru extrem de enervant e cu parcarea, politia da amenda daca parchezi pe anumite sosele, insa te lasa in pace daca parchezi pe trotuar, asta e corect? Ala e locul meu, pe acolo merg EU, am si eu drepturi, am si eu nevoie de o banda pe care sa circul si nu pot. E ceva de-a dreptul dezgustator, ma irita la culme insa nu se face nimic, ba dimpotriva, se incurajeaza sa se parcheze pe trotuar ca sa nu incurce circulatia. Am si eu carnet de sofer, de mai bine de 3 ani chiar, nu am condus de foarte multe ori in timpul asta pentru ca nu ma atrage dar stiu ca ceea ce fac ei e ilegal ca sa nu mai zic ca e fara bun simt.
E frustrant, pe bune, si este o limita si la asa ceva, insa nimeni nu prea o respecta. Unii sunt atat de nesimtiti incat te injura ca traversezi trecerea de pietoni cand ai verde, am ajuns la culmea culmilor. Locuim intr-un stat in care soferii sunt Dumnezeu, in tara asta ei au puteri depline si doar ei au nevoi, doar ei platesc taxe.
Stiu ca nimic nu se va schimba daca eu scriu aici dar cel putin ma simt eu mai bine, insa intr-o zi nu voi mai rezista si ziua aia cred ca va fi destul de curand. Am sa sar pe capota unuia pana o fac zob, macar sa stiu ca un sofer a simtit furia unui pieton.