Category

Gânduri

Despre Jaime Lannister

By | Gânduri | No Comments

Pornind de la articolul acesta am incercat sa-mi pun si eu intrebarea, dar intr-un mod usor diferit: ce sentimente trezeste personajul Jaime Lannister cititorului? Si anume: mie.

La prima vedere Jaime este un ins detestabil si sunt suficiente motive pentru a crede una ca asta. De la faptul ca arunca un copil mic pe fereastra, relatii incestuoase cu sora sa, regicid si, bineinteles, faptul ca este exact opusul personajului cel mai indragit din roman sunt elemente cheie in faptul ca personajul nu trezeste decat sentimente negative. Faptul ca personajul indragit, Eddard, moare la sfarsitul primei carti iar Jaime este in continuare in viata sustine in continuare aceleasi ganduri legate de personaj.

Urmarind firul povestirii, Jaime este prezentat intr-o alta lumina. Este un frate iubitor si un om care are o constiinta, incearca sa salveze diferite personaje pe care in mod obisnuit nici nu le-ar fi bagat in seama. Are o anumita etica si inteligenta, si este mai mult decat capabil de a-si da seama de ce se petrece in jurul lui. Tot ce credem despre el in prima parte incepe sa se destrame in partea a doua, Jaime isi regaseste constiinta. Greu de spus daca din cauza faptului ca isi pierde bratul, mana cu care isi manuieste arma, deci – prin asociere – spiritul de luptator, sau poate este un personaj care ii trezeste o urma de compasiune. Poate Tyrion ajunge in inima sa, avand in vedere ca il elibereaza desi este convins ca el este responsabil de moartea fiului sau. Sau poate este vorba de o femeie, una care nu are calitatile fizice ale surorii sale dar recupereaza din plin prin alte calitati morale.

gandind de 2 ori

By | Gânduri | No Comments

In ultima vreme evenimentele din Cipru devin un subiect din ce in ce mai discutat, atat la televizor cat si in cercul meu de prieteni. Stiri peste tot despre ceea ce se intampla, pareri si opinii de la jurnalisti la bloggeri la oameni obisnuiti, toata lumea are o parere despre ce se intampla acolo. Nu vreau sa vorbesc despre cum statul Cirpiot era un paradis fiscal care, inevitabil, se indrepta catre colaps. Stirile despre modul in care biserica cipriota a hotarat sa se implice, determinand oamenii de presa sa ia in calcul diferentele intre cele doua biserici.

Dar daca privim spre trecut vom observa ca Cipru este o tara care a fost supusa unor lungi incercari si faptul ca au reusit sa ajunga astazi aici este, poate mult spus, remarcabil. De la dominatia britanica la independenta, la incercarea de a se lipi de Grecia si dorinta minoritatilor de a se lipi de Turcia, de la proteste si situatii de criza la rai fiscal si, apoi, la faliment. Cipru e in sine o lectie de istorie, una de la care avem multe de invatat.

Cat despre modul in care biserica cipriota a hotarat sa se implice: este un lucru atat de normal si previzibil avand in vedere relatia extrem de puternica si apropiata intre stat si biserica. Cine isi aminteste de Makarios al III-lea? Arhiepiscop si Presedinte al Ciprului, un om care pana si Christopher Hitchens l-a admirat, si asta spune multe despre caracterul sau.

Situatia nu era imprevizibila, dimpotriva, se astepta ca acesta sa fie rezultatul acetor vremuri, si vor urma si alte tari. paradis fiscal nu exista, si oricat de mila mi-ar fi de oamenii care isi vor pierde banii nu pot sa nu imi amintesc ca majoritatea sunt oameni care au fugit din tarile lor natale doar pentru a scapa de taxe, deci o mica lectie de karma. Marea problema e ca lucrurile nu se vor opri aici, oameni cinstiti vor suferi mult mai mult decat micii baieti destepti.

P.S. Pentru a intelege mai bine situatia Ciprului recomand Hostage to History: Cyprus from the Ottomans to Kissinger de Christopher Hitchens, o carte scris de, atunci, un tanar jurnalist care este extrem de relevanta situatiei de astazi.

semnul mortii

By | Gânduri | No Comments

Citind pagina dupa pagina de Hemingway ajung peste anumite pasaje in care autorul descrie oameni care poarta semnul mortii. Nu m-am prins din prima la ce se refera si a trebuit sa treaca cateva pagini ca sa pot sa-mi dau seama cine sunt acesti oameni care poarta acest semn. Era vorba, bineinteles, de oameni care sufereau de tuberculoza si erau, inveitabil, in drum spre propria moarte. Tuberculoza era boala care facea ravagii in timpul in care Hemingway traia la Paris si era considerat echivalentul lui “dead man walking”.

Realizand despre ce anume era vorba am incercat sa-mi dau seama daca astazi avem aceeasi parere despre anumiti oameni, daca astazi exista vreo boala pe care o putem depista si sa ne facem o parere definitiva despre ce se va intampla cu acea persoana. Cancerul este, probabil, boala vremurilor noastre, dar nu cred ca toata lumea isi arata simptomele atat de evident. Poate doar cei care trec printr-un tratament de chimoterapie si au semnele caracteristice pe corpul lor. Se mai poate vorbi si de HIV dar, la fel, nu e boala care sa-si arate semnele decat in ultimele etape ale bolii.

Nu vreau sa spun ca ar trebui sa stim de ce anume sufera oamenii din jurul nostru, dar ar fi interesant de vazut ce boala consideram astazi a fi acel demon care ne fura prietenii, cunostintele si oamenii marcanti din jurul nostru. Desigur ca sunt foarte multe boli in jur, poate chiar mai multe si mai severe decat acum un secol, dar modul in care privim oamenii bolnavi s-a schimbat. Nu ii mai consideram in drum spre moarte, astazi avem o speranta pentru ei. Foarte putine boli, dar mult mai multe decat am vrea, nu sunt tratabile si persoanele care sufera de aceste boli nu mai au nicio scapare. Semnul de moarte nu mai exista pentru ca nu mai exista siguranta mortii, astazi putem scapa pana si de cele mai grele incercari ale sortii.

Desi suntem inconjurati de boli care de care mai exotice si mai chinuitoare si, in acelasi timp, mistuitoare, probabil cea mai evidenta boala pe care o observ in jurul meu este depresia. Chiar este o maladie si semnele ei chiar isi lasa amprenta pe oameni. In fiecare zi vad oameni care sufera de o forma sau alta de depresie. Se vede in ochii lor, in modul in care merg sau modul in care vorbesc si respira. Au o caracteristica aparte care ne face sa ii compatimim. Desigur, nu este neparat o boala care ucide, dar este o boala care ma intristeaza sa o vad in apropiatii mei si, probabil, pentru mine este boala care poarta semnul mortii zilelor noastre, doar pentru faptul ca ii vad asa cum Hemingway ii vedea pe oamenii siferinzi de tuberculoza: parca dorinta de a continua le-a fost furata, ziua de maine nu mai este un lucru la care sa speri, si o prelungire a unui chin pe care cei din exterior nu pot sa il simta.

o zi

By | Gânduri | No Comments

De multe ori ma gandesc la cat de mult dureaza o zi. Acele zile de lucru interminabile in care nu poti sa te gandesti decat la cum sa treaca mai repede si mai usor. De multe ori ne gandim la o zi ca la o unitate de timp de care, cel mai adesea, trebuie sa scapam, un chin pe care trebuie sa-l induram si sa asteptam salvarea. Dar o zi mai are si un altfel de sistem de referinta: aceea de inactivitate. De cate ori ne gandim ca o zi ne poate schimba definitiv?

Desi o zi pare un interval lipsit de importanta si, de obicei, fara efect, ea este un lucru care poate altera semnificatiz viata noastra. Nu vorbesc aici ca o sa dea tramvaiul peste noi intr-o zi si astfel aceea zi va fi marcanta pentru viata noastra, ci ma gandesc la celalalte lucruri care se pot intampla intr-o zi. Nu e nevoie de mai mult de 24 de ore sa ne indragostim de cineva, sau cineva sa ne devina antipatic pentru o lunga perioada de timp.

Citind un micro roman de Stefan Zweig mi-a venit in minte ideea ca o zi poate defini unul din lucrurile care sa ne defineasca. Nu e nevoie de mai mult, intr-o singura zi putem lua cele mai importante decizii din viata noastra si acea zi sa devina reperul nostru in toate zilele ce vor veni. O zi ne poate marca atat de tare incat nu va trece ora in care sa nu ne gandim la ea, sa nu ne raportam, intr-un fel sau altul, la ea.

 

cealalta istorie

By | Gânduri | No Comments

Intotdeauna am avut impresia ca istoria este doar una, ca nu poti sa modifici evenimente si decizii doar pentru ca tu decizi ca de fapt nu asa s-a intamplat si vrei sa iti lasi amprenta asupra acelui episod in alt mod. Dar m-am inselat si trebuie sa recunosc ca a fost nevoie sa aud parerea unui mare istoric pentru a-mi da seama ca de fapt nu asa se inregistreaza istoria.

Una din cele mai mari revolutii in cercetare a fost aceea de a privi istoria intr-un mod diferit, subiectiv. Fiecare istoric isi alege singur sursele de inspiratie si astfel poate oferi o cu toata alta fata unui eveniment care in mintea maselor s-a inradacinat intr-un anumit mod. Ganditi-va, de exemplu, la scandalul manualelor alternative, mai ales a celor de istorie. faptul ca un istoric vrea sa arate un eveniment dintr-o perspecyiva diferita a creat un urias scandal doar pentru ca masele nu erau pregatite sa lase in urma istoria unica pe care o stiau si sa accepte ca exista mai multe versiuni ale aceleiasi povesti si ca putem noi, cititorii si consumatorii de istorie, ce varianta ne place mai mult.

Pe langa faptul ca exista o alta perspectiva a istoriei am aflat ca exista si ceva mult mai interesant cand e sa vorba de istorie: istoria imaginarului. Da, si imaginarul are o istorie. ceea ce poate concepe mintea noastra poate fi inregistrat si catalogat. de asemenea produsul mintii noastre poate fi privit subiectiv porin mintea istoricului si astfel ajungem la o alta ramura a cercetarii istorice. E foarte interesant de privit o astfel de evolutie.

Faptul ca literatura SF poate fi privita din punct de vedere istoric si catalogata prin prisma ideilor autorilor si modurile in care au prezentat aceste idei este de-a dreptul fabulos. Sa nu mai vorbim de imaginatia populara din mituri, legende, doine, etc. Cata informatie poate fi stocata in mintea colectiva si, de asemenea, multitudinea de metode prin care aceasta imaginatie poate fi cercetata si analizata. Daca de fiecare data cand vezi ceva pe strada ai incepe sa te gandesti in cate moduri poate acel eveniment sa fie relatat, apoi sa incerci sa vezi in cate categorii poate fi el adaugat: de la banal la complet original, iar apoi sa-l inmultesti cu toate felurile de gandire analitica pe care le cunosti (si pe care nu le cunosti) si deabia atunci incepi sa-ti dai seama cat de complexa si interesanta poate fi activitatea de cercetare si relatare a istoriei. Parca imi vine sa ma duc la scoala si sa spun profesorului meu ca deabia astazi inteleg ce spunea de fapt cand ne vorbea despre numarul infinit de istorii posibile.

probleme rezolvate

By | Gânduri | No Comments

Citind o carte de memorialistica a lui Hemnigway, pe langa notiunea de foame si lipsa de incredere in propriul talent (lucruri care se gasesc din plin la toti autorii care s-au perindat prin Paris in perioada aceea) am descoperit ceva care atunci a fost o mare problema iar astazi ea nu mai exista.

Marele autor american, in perioada pe cand trecea de la meseria de jurnalist la cea de scriitor, si-a pierdut toata opera atunci cand sotiei sale i-a fost furat geamantanul intr-o gara, geamanatan care cuprinde tot ce scrisese Hemnigway pana la acea data, mai putin doua povestiri. Tristetea si disperare autorului care planuia sa traiasca din banii pe care ii va aduce scrisul sunt atat de reale incat le simti in tine, transmise peste decenii de la autor la cititorul sau.

Astazi scriitori nu mai au aceasta problema, decat foarte putini. Cine nu are astazi cv-ul salvat de cine stie cate ori pe cine stie cate calculatoare, sau in cate conturi de mail e salvat in attachments. Sa nu mai vorbim daca avem un document valoros, il avem si pe stick si pe hdd-ul extern si, poate, chiar pe contul nostru de cloud host. Mesajele sunt stocate pe smartphonuri si pe tablete si pe notebookuri si asa mai departe. Problema nu doar a fost rezolvata ci a fost adusa la un alt nivel: suntem sufocati de prea multe medii de stocare.

Ma gandesc, totusi, la cat de bogata ar fi fost literatura daca mai aveam si scrierile acelea salvate pe undeva. Sa putem sa observam cum si-a inceput cariera marele scriitor si cum privea el lucrurile atunci. Stiu ca el a preferat dupa un timp lipsa acelor scrieri pentru ca a putut sa ia totul de la zero, un lucru pe care noi, astazi, nu mai putem sa-l facem. Ma bucur ca a luat-o de la capat si a oferit literaturii cateva din cele mai memorabile povesti al generatiei pierdute, dar eu tot as vrea sa citesc operele pierdute.

din nou

By | Gânduri | No Comments

L-am relansat. Blogul, adica.

In ultima vreme am inceput sa duc dorul de a scrie ce-mi trece prin cap si mi-am amintit ca aveam odata un loc unde imi puteam scrie ineptiile si astfel sa nu mai fie nevoite sa se perinde doar in capul meu ci si intr-o forma externa, scrisa undeva intr-un loc unde cineva poate va da peste ea si imi va da dreptate sau nu, poate va scrie propria ineptie. Poate, poate…

Asa ca am revenit la blog, intr-o alta forma. M-am hotarat sa il iau mai in serios si am cumparat un hosting si am scos de la naftalina uitatul domeniu pe care il am de 7 ani (a se citi de o eternitate) si pe care nu l-am folosit mai deloc.

Desi functional, mai e mult de lucru la el. O multime de plugin-uri trebuiesc instalate si multe articole revizitate si corectate asa ca ma asteapta cateva zile de munca la noul blog, dar sunt fericit pentru ca am un loc unde pot sa ma exprim in voie si sa visez in continuare.

 

Stupizenii

By | Gânduri | No Comments

Neputincioase ganduri prinse intr-o nuca de cocos, hranite cu miere de salcam si ceai rooibos, traind agonia vietii lor subrede si efemere. Vise care se frang de realitatea rece ca o ploaie de toamna care dureaza la nesfarsit. Prinsi in vraja desfatarii, uitand ce e indestularea, luam cu noi spre mormant umbrele existentei noastre. Precum lumina biruieste intunericul, prea incet insa, biruieste resemnarea sperantele noastre, mult prea rapid. Umbre pe un perete, ce vom face cand lumina se va stinge si nu va mai putea nimeni sa ne admire? Poate vom invata ca exista si lucruri mai importante decat sa fim admirati.

Lumea viselor a pierit demult, acaparata de problemele stupide ale economiei si logicii nesatului. Traim in lumea in care pana si gandurile reale au fost mazilite de duritatea propriei existente in care ziua de maine a devenit mai importanta decat eternitatea. Pajistile verzi in care iedul se joaca cu leul au fost transformate in blocuri gri din care ti-e frica sa iesi pentru ca s-ar putea sa te muste cainele care si-a facut culcus sub scari.

Culorile nu mai au valoare decat daca sunt metalizate. Exista prea multa hartie ca ne mai treaca prin gand sa scriem ceva de valoare ca sa-i aratam cat de mult o pretuim. Prea multi oameni care ratacesc, crezand ca se vor impiedica exact de lucrul de care au nevoie. Relatii distruse pentru ca am uitat sa iubim, fugind cat ne tin picioare din prima clipa in care ne vedem scapati de obligatii. Viata netraita, dragoste neiubita, gand nerostit, vis neindepilinit.

2 ani

By | Gânduri | One Comment

Uite ca s-au facut 2 ani de cand am inceput sa scriu aici. Nu m-am tinut de el asa cum trebuia, an fost lenes si nu prea m-am ocupat de el si cu toate astea, mi-e foarte drag de el, nu as renunta la el. Nu este un proiect esuat ci este un proiect la care muncesc putin cate putin pana in ziua in care ma voi putea dedica mai mult.
Imi pare rau ca nu am scris mai des. Am 120 de articole publicate si 75 de drafts. Am carti citite de luni de zile despre care inca nu am apucat sa scriu. Dar o voi face.
Am de gand sa ma ambitionez un pic si sa-mi demonstrez ca sunt in stare sa ma dedic unui lucru. Indiferent cat de mic si neinsemnat e acest loc.
In alta ordine de idei, ieri a fost ziua mea si la fel ca articolul de acum 2 ani, am impresia ca nu am realizat mare lucru. Am atatea lucruri de pus in ordine, am atatea lucruri de spus si de facut incat imi vine mai degraba sa ma las pagubas decat sa ma gandesc la ele si sa ma ambitionez sa le fac. Dar nu voi da curs acestei senzatii. Am sa ma ambitionez, chiar daca doar eu imi voi da seama.

o surpriza placuta

By | Gânduri | No Comments

De foarte mult timp ma uit aproape in fiecare zi pe IMDb. Mi-am creat un obicei din a vedea noi informatii despre filme si actori. Imi place sa citesc mini biografiile diferitelor personaje care isi au loc prin celebrul site.
Astazi, spre seara, am observat ca e schimbat. Am fost destul de mirat dar apoi am fost foarte placut surprins ca s-a imbunatatit. Parca a intrat intr-o noua era.
Informatiile sunt mai relevante si mai accesibile, e mai dinamic si mai usor de folosit. Chiar a fost o surpriza placuta.
Cred ca imi va face si mai mare placere sa ma uit peste el de acum incolo.

P.S. Da, chiar am fost atat de impresionat incat m-am gandit sa scriu un articol despre asta.