Monthly Archives: June 2009

Carte: Albastru nemarginit, aproape transparent

Plasata in Japonia celui de-al doilea razboi mondial, in timpul invaziei americane, actiunea aduce in prim plan un personaj cu gasca lui de prieteni ce cauta incontinuu noi moduri de a se droga, de a petrece si de a face sex.
Suna foarte mult cu Trainspotting si in unele locuri chiar nu am putut sa nu ma gandesc la asemanarea intre cele doua romane insa exista o mare diferenta: Albastru nemarginjit, aproape transparent e mult, mult mai slabut si mai prost scris decat Trainspotting.
Desi stiu ca Ryu Murakami e un scriitor cult in Japonia si are numerosi fani atat ca scriitor cat si ca regizor dar, trebuie sa spun, stilul sau de a scrie nu m-a impresionat.
Romanul este destul de original si unele parti sunt interesante si fiind destul de scurt nu reusesti sa te plictisesti de el si astfel nu esti nevoit sa arunci cartea si sa uiti de ea, ceea ce e un plus dar nu unul atat de mare incat sa cataloghez autorul si romanul sau in lista mea de preferati.
Adevarul e ca, dupa cate am vazut, cartile lui Ryu Murakami sunt cumparate de tineri de 15-16 ani care, cred, nu au o cultura literara foarte avansata si merg direct spre ceva sigur: droguri, sex, petreceri = ceva neplicticos si tabu. Adevarul e ca ar trebui ca cineva sa ii indrume spre adevaratii maestri ai genului: Irvine Welsh, Charles Bukowski, Henry Miller.

Carte: Crima lordului Arthur Savile

Un roman micut dar care deborda de o tragico-comedie fantastica, pur si simplu suna atat de bine incat nu poti sa nu te amuzi si in acelasi timp sa te sperii de ce a putut sa treaca prin mintea omului astuia.
Oscar Wilde a fost o persoana controversata la vremea sa, acest fapt este indiscutabil, dar in acelasi timp a fost un geniu literar, un scriitor de inalta clasa care a reusit sa se exprime intr-un mod extraordinar in piesele si povestirile sale.
Crima lordului Arthur Savile nu este o capodopera dar nu este un roman de ignorat, este un roman simplu scris intr-un mod simplu care te distreaza si o face foarte bine. Cred ca la asta s-a si gandit autorul cand l-a scris, la un roman distractiv.
Poate ca in acelasi timp e o atentionare asupra faptului ca nu ar trebui sa credem atat de mult in preziceri si in prezicatori. Nu e o invatatura rea, mai ales ca avem tentinda de a crede orice.
La urma urmei este un roman plin de distractie care te va face fericit citidu-l, te va face sa vrei sa stii mai multe despre autor si in acelasi timp iti va oferi o invatatura de minte si un zambet (mai ciudat cei drept, dar un zambet).

Carte: Cuponul Fals

Un microroman de o frumusete rara scrisa de unul din cei mai mari romancieri ai tuturor timpurilor: Lev Tolstoi.
Romanul ne arata cum o mica greseala schimba viata a multor oameni si ne face sa ne gandim de doua ori inainte de a face o prostie care poate avea repercusiuni asupra multor oameni.
De la modificarea sumei pe un bon valoric se ajunge la o suma de intamplari legate de aceasta schimbare care duc, pana la urma, la o crima. Un lucru minor duce la o catastrofa.
Lev Tolstoi ne ofera acest microroman pe postul unei parabole, a unei invataturi despre care trebuie sa luam aminte in viitor si sa incercam sa fim mai buni si mai drepti si sa ne gandim foarte bine inainte de a face un lucru.
Desi ideea secundara nu mi-a prea placut: copilul schimba suma de pe cupon ca sa aiba mai multi bani pentru a merge la teatru, deci pentru cultura, iar finalul este atrtibuit lui Dumnezeu, deci religios. Nu cred ca cele doua trebuiau puse in relatia in care a fost pusa, mai bine era daca se schimba suma de pe bon pentru o chestie stupida precum bomboane sau femei, dar nu pentru a merge la taetru.
Scurt, simplu cu destule personaje si intamplari, cu o invatatura morala si crestina asa cum ii place marelui maestru literar rus sa foloseasca, extrem de uman si de bine realizat si scris, Cuponul fals este o carte care merita citita pentru a vedea ce se poate intampla daca pentru o secunda actionam fara sa gandim.

Film: Kagemusha

Un film de o frumusete rara realizat de unul dintre cei mai importanti regizori a tuturor timpurilor: Akira Kurosawa. De data asta filmul are o recunoastere mai mare la public avand in vedere ca producatorii executivi ai peliculei au fost: Francis Ford Coppola si George Lucas.
Faptul ca marii regizori americani apar in echipa de realizare a filmului nu ma impresioneaza deloc, Kurosawa face o treaba extraordinara si asta spune tot, viziunea lui asupra cinematoigrafiei este mai presus de orice, de neegalat.
Un film superb cu o distributie excelent gandita care ofera satisfactie deplina spectatorului. O poveste captivanta si o tehnica de filmare superb realizata, demna de un maestru precum Kurosawa.
Ideea filmului este simpla si frumoasa: in timpul Japoniei feudale un lord nu doreste ca dusmanii sai sa afle ca o sa mora si le porunceste slujitorilor sai sa tina moartea sa secret, in locul sau aflandu-se un Kagemusha (o dublura, un impersonator) care ii va tine locul.
Bineinteles ca impersonatorul este un hot care nu are manierele si talentul si inteligenta lordului si se creeaza o situatie comica uneori cand slujitorii incearca sa-l educe. De asemenea apare si o disputa din partea fiului lordului care doreste sa ia locul tatalui.
Un film superb realizat care merita vazut (ca toate filomele lui Kurosawa de altfel), mi-a placut mult si mi-a dat o senzatie placuta, tare as vrea ca toate filmele sa reuseasca sa imi ofere acea stare de relaxare si binedispunere pe care mi-a oferit-o Kagemusha.

Carte: Noua Povestiri

Un volum de povestiri care aduc in prim plan geniul lui J.D. Salinger si al operei sale. Desi De veghe in lanul de secara este singurul sau roman publicat si probabil cea mai importanta opera a sa, sriitorul este un maestru desavarsit si in creatia de povestiri.
Noua povestiri care arata viata americana din mai multe unghiuri, fie ca vorbeste despre un om care se sinucide in timpul vacantei dupa o partida de inot, fie ca vorbeste despre conversatia a doua femei nu tocmai intelectuale sau ca vorbeste despre aventurile unui soldat american prin cine stie ce tara straina cu care se afla in razboi, Salinger reuseste sa surprinda esenta. Nu pot sa spun daca esenta personajului sau esenta vietii, a lumii in care acest personaj traieste, poate toate la un loc, poate niciuna.
Stilul este simplu si povestirile sunt usoare, cititorul nu este pus in mare dificultate desi la un moment dat trebuie sa se opreasca si sa isi puna niste intrebari despre ce se intampla in povestire. Sunt povestiri usoare dar nu lipsite de esenta.
J.D. Salinger s-a dovedit, in fata mea, ca un foarte observator al vietii in care traieste, asta e marele lui talent: suprinde esenta vietii cu niste cuvinte extrem de simple si niste povestiri foarte relaxante. Iti aduce aminte de Hemingway dar nu poti sa ii asemenei, sunt total diferiti, fiecare original in felul sau.
Cele noua povestiri iti ofera privilegiul de a-l descoperi ce acest mare autor american in plin talent scriitoricesc. El arata ce e mai important intr-un mod exceptional, ceva ce multi autori cauta o viata intreaga dar putini il gasesc.

Film: Bukowski: Born into This

Un documentar despre viata, dar in acelasi timp despre opera, marelui scriitor american al bucurbiei, Charles Bukowski.
Filmul il analizeaza pe Bukowski din mai multe unghiuri, unele care il scot in evidenta intr-un mod placut, iar altele intr-un mod mai putin placut, dar nu il transforma in ceva ce nu este. E un scriitor infocat, un alcoolic, un misogin, un om care nu traieste dupa aceeasi filozfie ca restul lumii. Nu este special ci doar diferit.
Nu cred ca e un ticalos asa cum nu cred ca e un erou. Are greseli ca toti dar in acelasi timp si-a adus si el contributia pe planeta asta, poate nu a muncit de s-a spetit dar cel putin a scris niste poezii care vor ramane mereu in mintea oamenilor care considera ca munca lui merita citita.
Un om cu multe defecte dar care, desi nu arata foarte des, are sentimente si stie ce vrea de la viata. Satul sa fie tratat ca un om care nu stie ce vrea sau un om care trebuie sa fie ajutat, el se razbuna pe viata si pe cei aproape lui creeandu-si o lume nu tocmai linistita.
E o portretizare corecta care aduce in prim plan si oameni care au vazut in opera lui Bukowski ceva special, oameni cunoscuti precum Sean Penn si Bono de la U2 isi aduc omagiul omului care i-au inspirat de-a lungul vietii si carierei. O portretizare a celui mai furat poet al secolului XX, atat si nimic mai mult.

Carte: Absalom, Absalom!

Cum ar suna povestea unui tip fara scrupule care e dispus sa faca orice, sa treaca peste oricine pentru a-si construi un imperiu al sau? Suna interesant, nu? Dar daca aceasta poveste ar fi spusa de William Faulkner? Atunci aceasta poveste s-ar numi o capodopera.
O poveste destul de simpla spusa printr-un stil complex si delirant care iti prezinta un volum imens de informatii inca din prima clipa. Avand, parca, o poezie a sa, ideile curgand una dupa alta fara incetare, in care realul si imaginarul se intrepatrund lasand sa iasa la iveala o poveste incredibila care este jumatate realitate si jumatate imaginatie.
Povestea lui Thomas Sutpen care apare in Jefferson din tinutul Yoknapatawpha si cumpa 100 de mile patrate si dupa cativa ani construieste o casa mareata pe proprietatea sa care ia numele de Suta lui Sutpen. Tipul se casatoreste cu o femeie dintr-o familie onorabila din oras cu care face 2 copii, un baiat, Henry, si o fata, Judith. Cand Henry merge la Universitate si aduce acasa un prieten care se indragosteste de Judith, cu care are de gand sa se casatoreasca dar nu reuseste pentru ca este ulterior omorat de Henry. Dar daca povestea nu s-a intamplat asa? Daca totul e fals si nu puteti fi siguri de nimic din ceea ce spun?
Asta este povestea, totul si nimic. Lucrurile se intampla intr-un ritm incredibil, fara noima chiar in timp ce cititorul incearca din rasputeri sa tina pasul, de a nu se pierde in ideile prezentate. Da, asta se intampla dar in acelasi timp nu asta se intampla. Nu poti fi sigur de absolut nimic.
Povestit din amintiri de Rosa Coldfield, sora sotiei lui Thomas Sutpen, de Quentin Compson (unul din personajele din Zgomotul si Furia) si de colegul acestuia de camera, Shreve, romanul iti inspira ideea de pierdere a orientarii. Si chiar asa si este pentru ca povestea nu este stiuta de cei 3, sau poate este stiuta dar cu siguranta nu este spusa asa cum s-a intamplat de fapt. Sunt imaginatii si fabulatii si minciuni si presupuneri si tot ce vreti, doar adevar nu.
Povestea, luata din Biblie, despre Absalom fiul regelui David care isi omoara fratele pentru ca a incercat sa se culce cu sora lor iar apoi incearca sa distruga tot ce a cosntruit tatal sau pentru ca l-a exilat. Acesta este scheletul romanului lui William Faulkner si este probabil cel de care te agati de fiecare data cand povestea o ia inainte si te lasa in urma.
Un roman cu nenumarate complicatii si schimbari de situatie, cu un stil dezorientant care te face sa simti cu adevarat puterea frazelor si ideilor mesterite cu un talent incredibil. Romanul care prezinta cel mai bine ideile lui Faulkner despre sudul natal si despre oamenii care locuiesc acolo, mai ales ca povestea este inainte, in timpul si dupa razboiul civil in care sudul a avut mult de pierdut.
O poveste despre oameni si despre viata spusa de oameni care nu pot fi crezuti, cu fapte reale si imaginare, cu povestea unei familii care trece prin mai multe decat isi poate imagina un om, cu crime si dragoste dusa la extrem, cu dorinta de neclintit pentru suprematie. Un roman care prezinta viata, nu conteza daca e a unui om sau a unui divaol, daca e reala sau falsa.

Dacian