September 2008

Probabil unul din cele mai celebre si controversate romane ale postmodernitatii si nu numai, Versetele Satanice fiind si o capodopera absoluta a contemporaneitatii care a platit un pret destul de mare pentru asta, dar pretul cel mai mare, probabil, a fost platit de autorul sau, Salman Rushdie, care s-a ales cu o condamanre la moarte. Condamnarea la moarte in 1988 a lui Salman Rushdie de catre Ayatollahul Khomeini l-a facut pe autor sa fie nevoit sa se ascunda o perioada destul de lunga, nevoit sa-si abandoneze familia si sa ramana sub protectia politiei constant. Lucrurile in timp s-au mai schimbat, Rushdie a devenit o persooama un pic mai publica dar inca este pazit foarte bine, mai ales ca in 2006 Iranul a anuntat ca fatwa (condamanarea la moarte) este inca valabila.
Romanul trateaza o multime de lucruri, de la istoria religiei islamului pana la conditia imigrantilor in Londra, romanul facand aluzie de la evenimente cotidiene pana la legende precum cea a versetelor satanice. Rushdie foloseste acelasi stil caracteristic, “magic realism”, care ofera romanului o originalitate absoluta mai ales ca este presarat peste tot cu elemente hinduse.
Povestea este despre Gibreel Farishta si Saladin Chamcha, doi actori care par atat de diferiti dar in acelasi timp atat de asemanatori, pataniile lor fiind unul din firele narrative ale romanului. De la metamorfozarea lui Saladin Chamcha in tap la angelizarea lui Gibreel (care este echivalentul ingerui Gabriel in religia Islamica) pana la ironizarea profetului Mohamed (principalul motiv pentru condamnarea la moarte a autorului), romanul da senzatia de unicitate peste tot, autorul exprimandu-se direct, puternic si necenzurat, transand fara mila cele mai sensibile subiecte.
Desi este fara indoiala o capodopera, ma vad nevoit sa spun ca nu cred ca romanul reflecta exact opiniile autorului despre subiectul care scrie; bineinteles ca ironizarea religiei islamice si nu numai precum si ridiculizarea profetului Mohamed si a apropiatilor acestuia sunt prezentate ca opinii pertimente si comice, dar ced, cu tarie, ca multe lucruri au fost puse doar pentru a incita spiritele astfel asigurandu-se o promovare extraordinara a romanului aducandu-i autorului nu doar celebritate dar si o resursa financiara considerabila.
Lasand deoparte prejudecatile religioase si motivele mai mult sau mai putin cinstite de a scrie un asemenea roman, Salman Rushdie isi croieste drum spre locul celor mai buni autori contemporani, putand fi considerat “un classic in viata”. Versetele Satanice este romanul care trebuie sa-l cititi, daca nu pentru modul original in care a fost scris atunci macar pentru o mai buna cunoastere a religiei si a diferitelor legende si culturi care exista in prezent, pentru a vedea pana unde poate ajunge dreptul la exprimare si, poate, sa invatam cu ceva adevarat folositor din el.
Desi Biserica Ortodoxa Romana si-a indemnat supusii sa nu il citeasca si sa opreasca publicarea sa, eu spun ca trebuie citit neaparat pentru ca este un roman care merita sa fie lecturat, originalitatea sa si tema care o atinge sunt lucruri pe care oamenii trebuie sa le cunoasca.