Monthly Archives: January 2009

o simt

Da, o simt, criza isi face efectul: reduceri cat incape. Toata lumea si-a dat seama ca romanul nu mai scoate bani din buzunar, nu are de ce, doar aude la tv ca vine saracie mare si nu trebuie sa cheltuie economiile. Asa ca toate firmele, ca sa nu intre in faliment au bagat reduceri.
Nu sunt reduceri foarte mari, dar e un inceput, va mai urca. numitre firme de pantofi au marit promotia de la 70% la 80%, inseamna ceva. Magazinele de haine vand tot la preturi de nimic.
Pana si marii retaileri de eletrocasnice baga reduceri, super oferte si toate alea, dar si ceva mai special: rate fara dobanda, in 12 sau 20 de luni. Eh, asa mai merge.

si ce daca?

De ce totul trebuie sa aiba un scop? De ce totul trebuie sa aiba o finalitate? Chiar e atat de necesar sa vedem o implinire a creatiei noastre? Nu putem face lucruri doar de dragul de a face?
Intrebari, intrebari. Doar de astea am parte in ultima vreme, probabil pentru ca toti din jurul meu imi dau raspunsuri, dar nu la preocuparile mele, ei imi dau raspunsuri la propriile probleme. Considera ca daca vorbesc despre problemele lor le vor rezolva cumva, vor ajunge cu ele la o finalitate, acel lucru pe care toti il cauta. Ce-ar fi sa ne aruncam toti de pe o stanca? Aia da finalitate.
Totul trebuie sa ajunga la un sfarsit si asta cat mai repede, e imperativ sa se ajunga acolo, nu se poate altfel. de ce satisfactia o ai doar cand termini un lucru si nu in timp ce-l faci? Nu am sa inteleg, nu pentru ca nu pot ci pentru ca nu vreau. Bucuria e in viata, nu in nastere sau in moarte, adica in partea de mijloc.
Ce e si mai trist e ca ma regasesc prin ceea ce scriu acum, un fel de psihologie inversa. Si eu incep lucruri doar ca sa le termin si nu stiu de ce. De multe ma regasesc spunand: Am terminat ceva! Iar imediat dupa o voce imi vine in gand si imi spune: si ce daca?

toleranta: drept sau obligatie?

Sir Salman Rushdie spunea:

La ce bun toleranta daca nu toleram si intolerantii?

Si ma gandeam eu: suntem obligati sa toleram sau toleram doar cand vrem, doar cand ne convine? Libertatea care o avem astazi e dependenta de toleranta noastra sau, de fapt, de intoleranta noastra. Bineinteles ca in cazul lui Rushdie trebuie sa ne raportam la islam, o religie care nimeni nu vreau sa o ia la bani marunti, pentru faptul ca sunt multi ticniti in religia aia si nu e bine sa ne jucam cu ei.
El a facut-o, a platit un pret ce e drept dar a facut-o, asa cum unii americani au avut dreptul sa arda steagul si/sau o copie a declaratiei de independenta, asa si el a pus sub semnul intrebarii adevaraul incontestabil al religiei. Si bine a facut, a dat dovada de curaj si de intoleranta la abuz. Nu poti sa actionezi sub amenintare, nu e corect si nu isi mai are rostul
Pretul, insa, pe care oameni ca Rushdie l-au platit a fost extrem, sa nu poti sa-ti vezi copilul si sa nu poti sa scapi de snetimentul de frica, si toate astea doar pentru ca ai avut curajul sa te indoiesti? Traim intr-o lume trista si nu se prea vede orizontul in situatia de fata.
Si de aia intreb: cum e mai bine, cu toleranta sau fara? Sa toleram sau sa intoleram, si daca toleram: sa toleram si intolerantii?
N.B. Citatul e luat din povestirea La licitatia condurilor de rubin din volumul Orient, Occident de Salman Rushdie publicat de editura Polirom in traducerea Danei Craciun.

Carte: The plot against America

Cred ca nu mai are rost sa spun cat de mult imi place Philip Roth. Omul asta e genial, atat prin cum relateaza faptele dar mai ales prin diversitatea ideilor si intamplarilor si, de ce nu, a romanelor sale. Este pentru prima oara cand il citesc in limba engleza si trebuie sa spun ca mi-a placut enorm, desi a avut parte de traduceri foarte bune si variantele in romana de pana acum nu m-au dezamagit deloc.
Complotul impotriva Americii chiar socheaza prin originalitatea ideii sale principale: daca in loc sa castige Roosevelt alegerile, le-ar fi castigat de fapt, Charles A. Lindbergh, un aviator care a fost proprus pentru a candida la presedentia statelor unite si era un antisemit? Ideea este, cel putin, foarte interesanta si m-a captivat inca de la inceput.
Philip Roth isi imagineaza acest scenariu chiar prin ochii sai, a unui mic Philip de doar 9 ani care traieste drama de a avea un presedinte antisemit si de a vedea cum tatal sau si familia sa cat si prietenii si mai toate cunostiintele sale evreiesti incep, treptat, sa devina persecutati de guvernul american care semneaza untratat de neagresiune cu Germania nazista.
Temele discutate in roman sunt fantastice, atat de diverse si atat de originale, atat de bine montate si atat de bine documentate incat te sperie. De la cunostinte foarte ample despre filatelie, la cunostinte atat de vaste despre istorie si politica. Philip Roth creeaza un adevar alternativ, ne arata ce s-ar fi putut fi intampla la un moment dat.
Micutul Philip, personajul principal este sfasiat de evenimentele care se intampla in viata sa, de la determinarea tatalui sau sa fi impotriva noului presedinte, la dorinta fratelui sau de ajuta la integrarea evreilor in societate, la dorintele de a fugi din tara a mamei sale, de sinuciderea vecinului sau, precum si de atitudinea varuli sau care si-a pierdut un picior in timp ce a mers sa lupte impotriva lui Hitler impreuna cu armata canadiana.
The plot against America este un roman care prezinta o istorie alternativa, foarte bine documentata si foarte bine scris. Un talent inepuizabil te insotrste de la primele cuvinte pana la ultima pagina. Nu obosesti citindu-l si nici nu te plictisesti. Un roman fabulos, scris ireprosabil de cel mai mare scriitor american in viata: Philip Roth!

nu imi pare rau

Nu imi pare rau de firmele care acum o duc rau, pentru simplul fapt ca o duc rau din vina lor. Nicio firma din cele care acum sunt amenintate de faliment si tremura ca a ajuns criza si la ei nu este inocenta.
Toti cand au vazut ca le merge bine au inceput sa arunce cu bani in stanga si in dreapta: evenimente, marketing fara folos si multe altele, au pierdut bani.
Cei mai draguti is cei care au vrut sa se imbogateasca extrem de rapid, si desi nu au aveau ratele platite la sediile care le aveau deja deschise, au luat credite din banci ca sa deschida alte sedii. Sedii care, bineinteles, sunt la inceput si nu sunt pe profit, minusul lor fiind acaparat de profitul sediilor mai vechi, care au un profit, sau mai degraba aveau.
M-am cam inselat intr-un articol mai vechi. Vanzarile au inceput sa scada, masiv! Poti sa ii condamni pe oameni? Unii au ramas fara locuri de munca, deci e de inteles, dar marea majoritate nu mai cheltuie din cauza tv-ului. De ce? Pai e simplu, zi si noapte la tv se vorbeste de criza si de cat de rau ne va fi, si peste tot se dau sfaturi oamenilor sa nu mai cheltuie, sa stranga ca vor veni vremuri grele si vor avea nevoie de banii pusi deoparte.
Cu toate astea, nu-mi pasa si nu-mi pare rau. Poate sunt un ticalos dar asta este, multi o merita si n-am de gand sa plang pentru ei si n-am de gand sa le cumpar produsele, cel putin pana nu baga niste reduceri masive.

e criza, nene

Criza afecteaza unele domenii la care nu te asteptai. De exemplu in Targu Mures din cauza crizei, prostituatele au facut o oferta: doua fetite la pret de una. Ba mai au si alte promotii, calculeaza euro la doar 4 lei iar frisca si prezervativele sunt incluse in pret.

Sursa!

P.S. Stiu si eu sa nu cred toate tampeniile de pe site-ul ala, dar stirea a fost mult prea amuzanta!

stereotipuri

Da, exista si fie ca-ti place sau nu si tu faci parte dintr-unul. Toti vrem sa credem ca suntem diferiti, ca nu apartinem niciunui grup, ca suntem originali dar realitatea este alta, toti facem parte dintr-un anumit grup.
Desigur, toti avem ceva special in noi, toti suntem diferiti dar asta nu are absolut nicio relevanta, lucrurile de zi cu zi ne schimba si ne modeleaza pe toti la fel, nici nu poti sa crez cat de mult se aseamana oamenii intre ei.
Da, esti o fata foarte inteligenta care face parte dintr-o familie buna, cu bani si cu respect si cu tot ce vrei, dar daca tu asculti manele, te plimbi in tot felul de fuste scurte, de cizmulite date cu lac, cu unghii de 5 centimetri data cu oja roz si te futi cu 3 tipi diferiti pe saptamana vei fi catalogata curva sau pitipoanca si sa-ti spun drept: asta esti!
Degeaba ne tot mintim in fiecare zi in fata oglindei ca suntem altfel, ca de maine ne vom schimba, ca vom fi diferiti, ca o sa privim lumea altfel, ca nu o sa ne mai lasam influentati de altii, ca o sa renuntam la prietenii care nu ne sunt de fapt prieteni, ca nu o sa mai salivam dupa stiu eu ce star si o sa ne ocupam de chestii serioase, nu o sa tina. Suntem cine suntem si asta e.
Eu am sa vin acasa si am sa ma imaginez in lumea mea fantastica si am sa traiesc acolo pentru ca acolo sunt fericit. Ce-mi pasa mie ca nu e reala si ca exista o cu totul alta lume afara care asteapata sa o descopar? Eu am lumea mea si sunt fericit acolo si nu am sa ma oftic sau am sa neg cand am sa aud stereotipul din care fac eu parte:un visator.

patristica

In cateva ore o sa am un examen la literatura patristica, pentru cei care nu stiu patristica este literatura crestina. In timp ce citeam mi-am dat seama ce fel de oameni au nascocit reguli si filozofii pentru credinta ce astazi noi o numim crestinism.
Este o tampenie sa mai ai vreun fel de credinta cand vezi pe ce s-a cladit ceva ce ar trebui sa fie sfant, este o ipocrizie crasa. Crestinismul se bazeaza pe paganism aproape in totalitate, si cand te gandesti ca il reneaga, ca incearca sa il stearga si sa il asume diavolului.
Crestinismul modern nu are nici o legatura cu Iisus Hristos si cu invataturile sale ci are legatura doar cu niste oameni care au vrut sa fie importanti. Pagani care au vrut sa arate ca ei sunt mai destepti si mai interesanti decat restul si au creat idei si doctrine noi pentru oamenii simpli, lucru care ei l-au facut nu pentru ca aveau vreo urma de credinta in acel lucru ci numai si numai pentru a se da mari.
Eu, personal, mi-am pierdut credinta demult si am ajuns la concluzia ca in orice as crede ar fi binje sa o tin pentru mine, nu vreau sa revolutionez nimic dar nici nu vreau sa fiu exclus din vreun grup. Ador arta care o aduce religia in general si cam atat.

toti ne pierdem

Drumetul prost este acela care, in drum, privind pajistile placute, uita incotro merge. (Grigore cel Mare)

Cat de des se intampla ca planurile noastre sa fie date peste cap doar pentru ca nu mai stim ce am inceput, sau ce am vrut sa incepem? Destul de des, inconsistenta isi arata forta neiertatoare si ne arata tuturor cat de slabi suntem in trup si in spirit.
De cate ori am zis ca ne lasam de fumat sau de baut sau ca de maine o sa muncim mai cu spor sau o sa invatam mai mult si niciodata nu am respectat. Si cand te gandesti ca erau dorinte proprii, autoimpuse. Nu suntem in stare sa ne schimbam, asta suntem si nu mai putem schimba nimic, sau cel putin asta ne place sa credem, astfel putem fi cine vrem sa fim dar sa spunem ca nu dorim sa fim asta.
Viata nu este niciodata asa cum ne dorim pentru simplul fapt ca nu facem nimic sa o facem cum dorim ci asteptam ca ea sa vina la noi, schimbata si gata pentru noi. Nu va fi niciodata asa.

bad days

E oribil, nu mai pot. Cum sa trebuiasca sa stai la lucru 12 ore sambata, 12 ore duminica, si pe langa asta sa ai un examen inainte de cele 12 ore de duminica? Fara somn, fara odihna, fara macar sa pot sa ma relaxez uitandu-ma la o reclama sau ceva.
Dar nu asta e problema majora ci faptul ca am avut o problema care tot weekend-ul mi-a facut munca de 2 ori mai grea: mall-ul nu are internet. Ce aiurea e sa te obisnuiesti ca pc-ul sa iti arate cat rest sa dai si sa scrie el titlul si pretul si rahaturi! Pur si simplu iti iesi din ritm si tre sa intri intr-altul, cu care nu esti deloc familiar.
Anyway, sper sa imi revin din starea de ameteala si sa ma odihnesc si sa ma pot uita la un film sau sa citesc cateva pagini.

Dacian