Monthly Archives

January 2009

Jan 17
0

si totusi mai exista miracole

By | Gânduri | No Comments

Joi, dupa ce a decolat de pe aeroportul LaGuardia, un avion airbus cu 155 pasageri la bord s-a prabusit (sau a aterizat fortat, dupa cum spun unii) in fluviul Hudson, avionul resind sa pluteasca si toti pasagerii au scapat cu viata.
Nu vreau sa ma gandesc ce spaima au tras oamenii care erau in avion, nu vreau sa ma gandesc nici ce spaima au tras oamenii care au vazut ca avionul se indrepta spre apa, dupa 11 septembrie toti americanii (mai ales cei din New York) se panicheaza la cel mai mic incident, iar un avion airbus care aterizeaza pe apa nu e tocmai un mic incident.
Banuiesc ca asta se intampla cand la bord se afla niste piloti care chiar au o experienta si antranament serios, ca sa nu mai vorbim de un talent incredibil si un sange rece nemaintalnit. Ciudat e ca acest lucru s-a mai intamplat si acum 27 de ani, nu in acelasi rau si nu acelasi avion, dar s-a mai intamplat. Din pacate acela nu a fost atat de miraculos, doar 5 din cei 83 de pasageri au supravietuit.
Mai multe despre articol in Jurnalul National

Jan 16
0

ma bucur

By | Gânduri | No Comments

Astazi m-am plimbat prin 5 librarii, de fapt 6 dar una e locul meu de munca, deci nu se pune, si m-am bucurat cand vedeam ca aceasta industrie merge, m-am bucurat cand am vazut ca sunt oameni prin ele.
De multe ori mi s-a spus ca generatia mea nu mai vrea sau nu mai poate sa citeasca si cred ca se inselau. Desigur, nu toata lumea citeste, aia e clar, dar niciodata nu a citit toata lumea. Eu sper ca se citeste mai mult decat in trecut, trebuie sa facem asta, e singura noastra salvare. Cu cat aflam mai multe cu atat ne dam seama de ce trebuie sa face si ce trebuie sa nu facem.
Cartile educa spiritul spuneau cei de la Parazitii si aveau mare dreptate, doar asa putem progresa, si sper ca asta se intampla acum in Romania, am inceput sa citim mai mult, de aia e nevoie de mai multe librarii. Facultatile isi deschid noi biblioteci, Universitatea de vest a construit o aripa noua pentru biblioteca, Politehnica a contruit o cladire noua pentru a fi data in folosinta pe post de biblioteca. E nevoie de mai mult si se vede, cine e istet nu se mai mira ci se misca in concordanta dand oamenilor ce au nevoie.

Jan 15
0

decizii grele

By | Gânduri | One Comment

Tot timpul ma lovesc de greutati cand e sa aleg filmul la care sa ma uit sau cartea pe care sa o citesc. Exista atatea chesatii care ma fac sa-mi schimb parerea nu despre care ar trebui sa il va d si sa nu vad respectiv care sa o citesc si care sa nu o citesc, ci despre care sa il vad prima oara si sa citesc prima oara.
Sunt prea multe carti formidabile si atatea filme incredibile inca nu stii cu care sa incepi. Cel mai mult imi place cand imi aleg un roman sau un film bazat pe ce aud de la altii despre el, e atat de usor sa fii influentat de altii, dar daca nu ar acei altii poate nu as fi intrat niciodata in posesia a unor lucruri care mi-au schimbat felul de a gandi.
Nu doar prietenii si copilarie ne schimba si formeaza viata, ci lucrurile pe care le facem zilnic, un film sau o carte pot fi cele mai influentabile lucruri pentru ca portretizeaza oameni, tipologii. Te regasesti, sau gasesti persoana care vrei sa fii. Cati nu si-au inchipuit ca la un moment dat vor fi Don Corleone si vor face legea? Sau isi inchipuiau ca vor fi James Bond? Bineinteles ca astea erau fantezii dar la un moment dat dai peste romanul sau filmul care iti va schimba modul de gandire si, de ce nu, viata. Cand iti pui problema asa, cum sa nu fie o decizie grea?

Jan 12
0

Carte: Sînul

By | Cărți | No Comments

David Kepesh, carismaticul profesor de literatura comparata cu care m-am mai intalnit in romanul Animal pe moarte si in filmul Elegy se transforma intr-un sîn. Da, un sîn.
Bineinteles ca exista o imediata referire la Metamorfoza lui Kafka, este evidenta, mai ales ca autorul ceh nu este doar unul din preferatii lui Philip Roth ci o adevarata sursa de inspiratie pentru scriitorul american.
Ciudat e ca, asa cum ne-am obisnuit, David Kepesh se gandeste, chiar si asa in starea in care se afla (un sîn de 70 de kg) se gandeste la sex. Ce fel de sex? Pai vrea sa-si introduca sfarcul in interiorul vaginului prietenei sale sau, de ce nu, a asistentei care il spala.
Cartea nu este doar despre sex ci despre personalitate si despre mentalitatea umana, Philip Roth ne arata cu un talent incredibil o povestioara ireala plina de dorinte reale. Bineinteles, Philip Roth isi face ireprosabil munca documentandu-se serios (din punct de vedere medical si nu numai) pentru acest roman.
Un roman care provoaca un zambet dar care da si o tema de gandire care trebuie luata in considerare destul de serios.

Jan 11
0

Drepturi inalienabile

By | Gânduri | 2 Comments

Mai stie cineva ce inseamna aceste doua cuvinte? Drepturi inalienabile! Acele lucruri care nimeni nu are voie sa ti le ia niciodata, sub nici o forma. Indiferent de ce vei face in viata aceste drepturi le vei avea.
Ca ele exista pe hartie si, probabil, in mintea catorva oameni e adevarat, dar mai exista ele in justitia de astazi? Mai au oamenii parte de ce e al lor? Adica intr-o tara, si intr-o lume, in care regulile se modifica mereu ca doar cei influenti sa detina puterea, ca doar un numar restrans sa aiba puterea de decizie, omului de rand i se mai respecta aceste drepturi?
Ma uitam la un documentar despre razboiul din Irak, ceva abominabil, ceva grotesc (ca toate razboaiele dealtfel dar asta parca mai ceva), si era vorba de modurile de interogare a presupusilor teroristi capturati, atat Irakieni cat si Afganistani (si niste britanici, dar despre ei vom vorbi alatadata). Modul de interogare nu este altceva decat tortura, drepturile lor de oameni egali nu mai existau, pur si simplu nu existau, erau fortati sa spuna anumite lucruri, si, bineinteles, le spuneau, adica cine nu ar face-o?
Este foarte clar ca intr-o criza, stupida ca si cea a Americanilor in Irak, in care asazisii marii conducatori ai lumii sunt condusi de propria lor grandomanie, condusi de idee ca ei sunt salvatorii acesteti planete sau condusi de dorinta de a se imbogati nu o sa ia niciodata in considerare Conventia de la Geneva. De ce? Pentru ca acesti oameni trebuie sa creeze o imagine, trebuie sa arate oamenilor simpli ca exista un pericol si ca ei incearca sa controleze situatia, iar pentru asta trebuie sa existe anumite indicii, declaratii etc. care sa ateste ideile lor.
Anularea drepturilor esentiale ale omului nu se practica doar in Inchizitie ci se practica chiar astazi, sub ochii nostrii. Unii oameni trec prin ceva ce noi nici nu ne putem imagina doar din pur ghinion. Ghinionul de a locui intr-o tara care este considerata periculoasa de anumiti cretini. Cat credeti ca va dura pana cand si altii se vor lua dupa ei, cat va dura pana se va ajunge la anarhie? Daca o tinem tot asa nazismul o sa fie o amintire placuta fata de ce va veni. Si mai trist de atat e ca exista oameni care arata cu degetul pe cei care incalca aceste drepturi, dar raspunsul lor este: legea este vaga si o interpretam cum credem, mai ales in aceste timpuri. Cu alte cuvinte: suntem niste criminali, dar nu aveti ce sa ne faceti si avem puterea de a ne autogratia.
Razboaiele mileniului III trag un semnal puternic de alarma, viata noastra de toate zilele se va modifica brusc. S-ar putea sa ne trezim intr-o zi intr-un cosmar. Nu e vorba de Zeitgeist sau de Clubul Bilderberg, ci de realitatea curenta si ce e posibil probabil sa se intample in viitorul apropriat.

Jan 10
0

Ce criza dom’le?

By | Gânduri | No Comments

Unde e criza aia? Eu nu o vad. Nimeni nu economiseste nimic, toata lumea e in mall, in supermarket, in hipermarket, in piata, in centru comercial, in alimentara, in butic, peste tot. Se cheltuiesc bani, multi. Unii isi cumpara tv-uri, altii termopane, altii carti, altii haine, si cu toate astea ziarele si televiziunile duruie incontinuu despre criza care afecteaza toata planeta.
Ideea, din punctul meu de vedere, e foarte simpla. Criza exista la lucrurile extrem si nejustificat de scumpe, adica in industria auto si in imobiliare, si in cateva domenii de electronice. Cum vrei sa mai cumpere cineva o casa sau o masina cand preturile sunt iesite din stratosfera? Nu au oamenii banii astia, nu isi permit un credit atat de mare, si chiar daca si-ar permite: de ce ai cumpara ceva inutil de scump?
Da, stiu, avem o groaza de credite peste tot si nu mai suntem in stare sa le platim si bancile sunt in criza… rahat. Da, avem o groaza de credite, la majoriatatea suntem bagati pana la urechi in ele si nu mai suntem in stare sa le platim, dar hai sa nu plangem bancilor de mila, ca nu o duc deloc rau. Voi ati vazut cum arata sediile lor? Parca in fiecare dimineata scot un sediu nou din cutie, imaculat. Toti imbracati la patru ace conducand super masini, dand dovada ca au salarii babane si ca nu le merge rau deloc.
Criza este o situatie perfect normala intr-o societate de consum, atat se promoveaza consumatorismul incat se ajunge la un moment dat in care oamenii nu mai au cu ce sa cumpere si, bineinteles, se baga in datorii pe care nu pot sa le mai plateasca, dar asta nu inseamna ca acele datorii nu se vor mai plati, va asigur eu ca se va gasi o solutie pentru a recupera banii aia. Dar pana atunci toata lumea consuma in continuare, asa ca… ce criza dom’le?

Jan 08
0

O realitate trista

By | Gânduri | No Comments

De ce oamenii care nu fac nimic niciodata sunt cei care mereu critica ce fac ceilalti? De ce oamenii care nu sunt in stare nici sa-si lege propriile sireturi se cred perfecti?
Nu inteleg, pe cuvantul meu daca inteleg mentalitatea omeneasca. Stiu ca suntem multi, stiu ca suntem diferiti dar mai da-o dracu’ de treaba. Tot timpul exita grupuri, cine se aseamana se aduna dar daca vedem ca un necunoscut e mai bun decat unul de-al nostru de ce trebuie sa spunem despre cel care e mai bun ca, de fapt, e mai prost pentru ca nu e de-al nostru. Mentalitate cretina.
Unii oameni chiar ar trebui sa fie pusi la zid si condamnati pentru ce fac, sau pentru ceea ce nu fac. Fii de securisti care omor oameni nevinovati pe trecerea de pietoni, neveste de senatori care distrug vieti intr-o clipita, dar si prietenii sefului care au tratament special doar pentru ca fac parte din acelasi grup.
Condamnati sa traim in suferinta si nedreptate, de a fi sub jugul incultului si talharului, de a intoarce obrazul cand noi ar trebui sa fim cei care lovesc, dar asta este soarta noastra, a oamenilor simplii, a celor care nu dorim decat sa zambim si sa fim fericiti. Noi trebuie sa suferim pentru ca zambim la o raza de soare, la o prajitura sau la un zambet, la o sarutare sau la o imbratisare, suferim pentru ca nu aspiram la vile, conturi si putere, sau pentru ca nu avem curajul sa ne schimbam soarta.
De fapt, asta e mecanismul in Romania, asta suntem de denigrati si batjocoriti incat nu ne mai arde sa ne rascolim, suntem prea sictiriti sa ne aratam indignarea prin forta. De ce? Pentru ca nu avem pe cine sa punem in loc. Contracandidatii sunt tovarasii de pahar ai celor de acum, la fel de dornici de putere, oameni care ne vor face sa suferim precum au facut-o si predecesorii lor. Nu merita sa incerci sa mai schimbi ceva, pentru ca tu nu vei schimba nimic, pentru ca nu ai puterea sa ajungi tu sa conduci, tu nu ai decat puterea sa aduci pe altul la conducere, altul care te va asupri la fel de mult, daca nu mai mult.
Vorbele marete despre dreptatea si justitie sunt ecouri ale unui vis care se aude din ce in ce mai slab, nu mai exista speranta si totul se inegreste in jur.

Jan 04
0

Carte: O zi din viata lui Ivan Denisovici

By | Cărți | No Comments

E greu sa gasesc o categorie pentru aceasta carte, e greu sa incep sa vorbesc despre ea, emotiile care sunt in roman si emotiile pe care romanul le trezeste in cititor sunt, fara indoiala, extrem de puternice, ele sunt opera unui maetru in jocul cuvintelor, Alexandr Soljenitin este un zeu care se joaca cu mintea noastra si o face extrem de bine.
Ivan Denisovici, sau Suhov pe scurt, este prizonier intr-un lagar in Siberia. El este in lagare de mai bine de un deceniu si a ajuns sa fie cel mai bun personaj cu care sa petrecem o zi in lagar. Prin mintea lui Suhov vedem viata intr-un lagar, atat ororile dar si bucuriile nesemnificative ale detinutilor ne sunt prezentate de acest personaj miraculos, un om p[e care n-ai cum sa nu il indragesti si sa il compatimesti.
Nu ne este prezentata istoria unui neam, nici macar istoria unui om, ci o zi, o zi ca oricare alta, dar nu o zi pe care oamenii de rand sa o cunoasca, nici macar sa o viseze, ea este ziua unui prizonier, a unui condamnat care se afla intr-un pe care cu greu ni-l putem imagina, un lagar.
Petrecem cu Ivan Denisovici ziua de la trezirea detinutilor, inainte sa se fi crapat de ziua si pana la sfarsit, noaptea, cand prizonierii flamanzi, infrigurati si obositi dupa o zi de munca silnica merg la culcare. Desi cartea este consumata in doar cateva ore, ea prezinta cu lux de detalii intamplarile, sentimentele si gandurile lui Suhov si ai camarazilor sai. Prezinta viata de lagar, mentalitatea rusilor condamnati, mentalitatea gardienilor, mentalitatea ofiterilor, etc.
O carte care este o mica si inocenta introducere in marea opera a lui Soljenitin, Arhipeleagul Gulag, opera care a deschis ochii intregii lumi despre bestialitatea lagarelor rusesti. Oricine vrea sa citeasca opera capitala Arhipeleagul Gulag sau vrea sa se documenteze despre lagare si viata in lagare trebuie sa inceapa cu O zi din viata lui Ivan Denisovici.