Am aflat de acest film din 2 surse: din cartea Fecioara incatusata de Ayaan Hirsi Ali, care este si scenarista acestui film si din filmul Religulous, pe care l-am vazut acum cateva zile.
Cand ma gandesc la acest film ma gandesc la 2 lucruri, si anume: faptul ca regizorul, Theo van Gogh, a fost ucis de un fundamentalist extremist si despre mesajul pe care acest filmulet (are doar 10 minute) il transmite.
Realizat intr-o maniera minimalista care imi aduce aminte de piesele lui Samuel Beckett, filmul are un impact devastator asupra mintii care nu cunoaste inca anumite aspecte ale islamului. Da, filmul trateaza abuzul pe care femeile islamice trebuie sa le indure doar pentru ca barbatii din aceasta religie interpreteaza cum vor Coranul.
Nu stiu daca Mohammed calauzit de Allah a scris aceste versete realizand la ce chinuri oribile vor fi supuse femeile barbatilor acestui cult, dar nu despre asta e vorba, ci e vorba de cum barbatii interpreteaza versetele in asa fel incat ei sa aiba dreptate, femeile nemaipuand sa se justifice sau apere in vreun fel.
Versetele satanice a lui Salman Rushdie arata cum aceasta religie a inceput si cat de nesigura si subiectiva este, Arsa de vie a lui Suad arata chinurile groaznice pe care femeile din islam trebuie sa le suporte din cauza inculturii extraordinare a membrilor acestei religii. Doua carti care te pun pe gandit.
Theo van Gogh a fost asasinat, Ayaan Hirsi Ali este nevoita sa se ascunda din cauza amenintarilor, Salman Rushdie a fost condamnat la moarte, Suad inca mai poarta sechelele tineretii sale. Cate marturii mai sunt? Cate motive mai ne trebuie sa realizam ca religia, nu doar a islamului, este periculoasa si ca trebuie sa scapam de ea?
Nimeni nu mai vede imaginea in ansamblu, ci vede doar etapa urmatoare si se indreapta orbeste catre ea, calcand orice ii sta in cale pentru a ajunge acolo, chiar daca, cateodata, lucrul care ii sta in cale se numeste ratiune.
Comentarii recente