Nimeni nu mai vede imaginea in ansamblu, ci vede doar etapa urmatoare si se indreapta orbeste catre ea, calcand orice ii sta in cale pentru a ajunge acolo, chiar daca, cateodata, lucrul care ii sta in cale se numeste ratiune.
Suntem o lume irationala, nu mai gandim aproape deloc, iar cand gandim, gandim incoerent. Toata lumea uita ca telul unei dezbateri nu este victoria ci progresul. Progresul este acel lucru uitat cand e vorba de castigul personal.
Politica, religia, criza financiara sunt niste lucruri care ne fac sa ne comportam irational, sa uitam ca trebuie sa mergem inainte, sa construim in loc sa distrugem. Totul se invarte in jurul banilor incat lucruri precum educatia sunt lasate in urma fara sa se realizeze ca astfel totul este in zadar. Locul de munca a devenit o povara care trebuie suportata un anumit numar de ore pe zi, nu mai este elementul si locul in care ne putem desfasura creativitatea pentru a face ceva mai bun si mai bine. Pana si sefii iau subordonatilor pana si ultimul gram de putere de decizie doar pentru ca au impresia ca totul se va intoarce impotriva lor. Ce stiu eu? Poate au dreptate. Dar asta nu inseamna ca e bine.
Pana unde vom merge astfel? Uitand, idolatrizand, nerespectand… daca vom ajunge in locul din care nu vom putea sa ne intoarcem? Daca tot ce facem acum duce catre distrugerea noastra? VOm spune ca progresam, ca mergem inainte? Daca da… pana unde?

Leave a Reply