Sarbatoarea continua

Citind pagina dupa pagina de Hemingway ajung peste anumite pasaje in care autorul descrie oameni care poarta semnul mortii. Nu m-am prins din prima la ce se refera si a trebuit sa treaca cateva pagini ca sa pot sa-mi dau seama cine sunt acesti oameni care poarta acest semn. Era vorba, bineinteles, de oameni care sufereau de tuberculoza si erau, inveitabil, in drum spre propria moarte. Tuberculoza era boala care facea ravagii in timpul in care Hemingway traia la Paris si era considerat echivalentul lui “dead man walking”.

Realizand despre ce anume era vorba am incercat sa-mi dau seama daca astazi avem aceeasi parere despre anumiti oameni, daca astazi exista vreo boala pe care o putem depista si sa ne facem o parere definitiva despre ce se va intampla cu acea persoana. Cancerul este, probabil, boala vremurilor noastre, dar nu cred ca toata lumea isi arata simptomele atat de evident. Poate doar cei care trec printr-un tratament de chimoterapie si au semnele caracteristice pe corpul lor. Se mai poate vorbi si de HIV dar, la fel, nu e boala care sa-si arate semnele decat in ultimele etape ale bolii.

Nu vreau sa spun ca ar trebui sa stim de ce anume sufera oamenii din jurul nostru, dar ar fi interesant de vazut ce boala consideram astazi a fi acel demon care ne fura prietenii, cunostintele si oamenii marcanti din jurul nostru. Desigur ca sunt foarte multe boli in jur, poate chiar mai multe si mai severe decat acum un secol, dar modul in care privim oamenii bolnavi s-a schimbat. Nu ii mai consideram in drum spre moarte, astazi avem o speranta pentru ei. Foarte putine boli, dar mult mai multe decat am vrea, nu sunt tratabile si persoanele care sufera de aceste boli nu mai au nicio scapare. Semnul de moarte nu mai exista pentru ca nu mai exista siguranta mortii, astazi putem scapa pana si de cele mai grele incercari ale sortii.

Desi suntem inconjurati de boli care de care mai exotice si mai chinuitoare si, in acelasi timp, mistuitoare, probabil cea mai evidenta boala pe care o observ in jurul meu este depresia. Chiar este o maladie si semnele ei chiar isi lasa amprenta pe oameni. In fiecare zi vad oameni care sufera de o forma sau alta de depresie. Se vede in ochii lor, in modul in care merg sau modul in care vorbesc si respira. Au o caracteristica aparte care ne face sa ii compatimim. Desigur, nu este neparat o boala care ucide, dar este o boala care ma intristeaza sa o vad in apropiatii mei si, probabil, pentru mine este boala care poarta semnul mortii zilelor noastre, doar pentru faptul ca ii vad asa cum Hemingway ii vedea pe oamenii siferinzi de tuberculoza: parca dorinta de a continua le-a fost furata, ziua de maine nu mai este un lucru la care sa speri, si o prelungire a unui chin pe care cei din exterior nu pot sa il simta.