Uite ca s-au facut 2 ani de cand am inceput sa scriu aici. Nu m-am tinut de el asa cum trebuia, an fost lenes si nu prea m-am ocupat de el si cu toate astea, mi-e foarte drag de el, nu as renunta la el. Nu este un proiect esuat ci este un proiect la care muncesc putin cate putin pana in ziua in care ma voi putea dedica mai mult.
Imi pare rau ca nu am scris mai des. Am 120 de articole publicate si 75 de drafts. Am carti citite de luni de zile despre care inca nu am apucat sa scriu. Dar o voi face.
Am de gand sa ma ambitionez un pic si sa-mi demonstrez ca sunt in stare sa ma dedic unui lucru. Indiferent cat de mic si neinsemnat e acest loc.
In alta ordine de idei, ieri a fost ziua mea si la fel ca articolul de acum 2 ani, am impresia ca nu am realizat mare lucru. Am atatea lucruri de pus in ordine, am atatea lucruri de spus si de facut incat imi vine mai degraba sa ma las pagubas decat sa ma gandesc la ele si sa ma ambitionez sa le fac. Dar nu voi da curs acestei senzatii. Am sa ma ambitionez, chiar daca doar eu imi voi da seama.
Astazi m-am plimbat prin 5 librarii, de fapt 6 dar una e locul meu de munca, deci nu se pune, si m-am bucurat cand vedeam ca aceasta industrie merge, m-am bucurat cand am vazut ca sunt oameni prin ele.
De multe ori mi s-a spus ca generatia mea nu mai vrea sau nu mai poate sa citeasca si cred ca se inselau. Desigur, nu toata lumea citeste, aia e clar, dar niciodata nu a citit toata lumea. Eu sper ca se citeste mai mult decat in trecut, trebuie sa facem asta, e singura noastra salvare. Cu cat aflam mai multe cu atat ne dam seama de ce trebuie sa face si ce trebuie sa nu facem.
Cartile educa spiritul spuneau cei de la Parazitii si aveau mare dreptate, doar asa putem progresa, si sper ca asta se intampla acum in Romania, am inceput sa citim mai mult, de aia e nevoie de mai multe librarii. Facultatile isi deschid noi biblioteci, Universitatea de vest a construit o aripa noua pentru biblioteca, Politehnica a contruit o cladire noua pentru a fi data in folosinta pe post de biblioteca. E nevoie de mai mult si se vede, cine e istet nu se mai mira ci se misca in concordanta dand oamenilor ce au nevoie.
Sfarsitul anului se aproprie cu pasi repezi si ma gandeam daca am facut tot ce mi-am dorit si daca am reusit tot ce mi-am propus pentru acest an. Raspunsul este: nu, dar este vreodata alt raspuns?
Anul asta mi-a adus multe lucruri frumoase dar mi-a adus si lucruri mai putin frumoase, am fost un an bun, se putea si mai bine daca incercam mai mult.
De maine incolo vreau sa fiu mai bun, chiar imi doresc asta, sa fiu mai intelegator cu oamenii din jurul meu, mai ales cu oamenii care depun eforturi impresionante pentru a ma intelege, imi doresc sa ii iubesc mai mult pe cei care ma iubesc la randul lor pentru ca sunt niste oameni fantastici si fiecare zi alaturi de ei e o binecuvantare.
Vreau ca in noul an sa citesc cat mai mult si sa imi pun la punct cunostiintele despre cinematografie, capitol la care stau cam prost, vreau sa-mi termin facultatea cu bine, nu vreau sa o termin cu 10 ci vreau sa o termin avand ceva in cap, vreau sa-mi multumesc profesorii, sefii, colegii, parintii (ma rog, pe mama…) si, bineinteles, iubita.
Astazi incep ultimul an de facultate, acea etapa extraordinara din viata unui om si, gandindu-ma la asta, stau si ma intreb: Ce va fi dupa? Adica nu ma astept sa se intample ceva miraculos, nu cred ca voi deveni milionar in dolari prea curand si nici nu e vorba despre asta. E vorba despre cum ma voi simti dupa facultate, voi fi cumva alt om? Sau voi fi tot acelasi care am fost cand am inceput regimul universitar? Sau m-am schimbat dar eu ma concep ca pe aceeasi persoana? Intrebari grele pentru mine si mi-e oarecum frica de ce va fi dincolo, tot timpul exista frica de necunoscut.
Dar pana sa imi fac griji pentru ce va fi dupa ma gandesc la cum va fi acest an, voi studia literatura latina patristica, pe odiosul de Shakespeare si literatura americana si, probabil, multe altele. Lucruri pe care vreau sa le invat si astept cu nerabdare sa vad cum vad alti oameni anumite carti si discutiile care vor fi intre noi.
Va fi si anul in care ma voi desparti de colegii mei si imi pare rau, ca imi cam plac si ma simt bine in preajma lor, dar de fapt astia sunt colegii de facultate, oamenii care vor ramene peste ani persoanele despre care iti amintesti cu drag, cei care tot timpul au o masa speciala la nunta ta. Pacat ca multi sunt din alte parti si nu prea voi avea ocazia sa ii vad la fel de des precum as vrea, dar o sa treaca si asta.
Imi doresc mult sa vad cum voi percepe viata dupa facultate, sa ma vad cu licenta in mana cautand mastere sau mai stiu eu ce. Sunt emotionat pentru ce va veni si desi stiu ca nu va fi nimic spectaculos eu tot sper ca va fi, nu ma pot abtine. Tot ce stiu in acest moment e ca anul universitar a inceput si la anul pe vremea asta voi fi om cu facultate si intre aceste 2 momente vreau sa fac tot ce mi-am propus sa fac in rolul de student.
Si mai trebuie facuta si licenta…
De mult timp ma gandesc sa ma apuc sa-mi scriu ideile si experientele, chiar am incercat de cateva ori darnu prea imi iese, nu prea ma tin de acest lucru. Insa cred ca a sosit momentul sa ma apuc serios de acest lucru, daca nu pentru a-mi impartasi ideile, gandurile si sperantele cu alti oameni, atunci pentru a aduna intr-un loc trairile mele care consider ca trebuiesc imortalizate undeva.
Acest blog nu se va clasifica ca bun sau rau ci pur si simplu personal. Nu voi publica decat ceea ce cred eu, voi fi subiectiv si nu ma voi abate de la acesta cale. Sper ca lumea nu se va simti ofensata si isi va aminti ca aici nimic nu e adevarat sau fals, ci doar subiectiv.
Comentarii recente