Cunoscut prea putin pe meleagurile noastre, Lucian Boia este un nume care cere respect atunci cand este vorba de domeniul in care profeseaza si scrie. Un istoric adevarat, care stie despre ce scrie si care iese cu capul sus din orice experiment intelectual pe care il intreprinde.
Intr-o serie de interviuri, Lucian Boia isi aduce aminte de copilarie, scoala, viata in timpul regimului comunist si perioada de dupa 1989. Cu o memorie de istoric veritabil, Lucian Boia trece in revista locurile, ideile si oamenii care i-au marcat viata si ofera o perspectiva interesanta asupra vremurilor in care a trait.
Dupa doar cateva pagini iti dai seama ca istoricul Boia este un om modest caruia ii pasa prea putin de alte lucruri decat de ideile cu care s-a obisnuit si a ajuns sa le stapaneasca. Fara prea multe fandoseli ne relateaza o istorie pe care nu e obisnuit sa o spuna: istoria vietii sale, sau, mai bine spus, istoriile vieti sale. Cunoscut pentru faptul ca nu este adeptul unei istoricii unice ci a mai multor istorii, a mai multor surse de informare si mai multe puncte de vedere si, prin acest procedeu, incearca sa isi expuna viata in diferite unghiuri si metode.
Nici cand nu mai este marele profesor si istoric ci doar o persoana care trebuie sa-si expuna viata personala el nu reuseste sa se desparta de modelul care i-a servit toata viata, el inca ofera o viziune obictiva si transparenta asupra ideilor si evenimentelor prin care a trecut si trait. Este unul din lucrurile care dovedesc ca Lucian Boia nu are meseria de istoric ci este un istoric, intreaga lui fiinta este determinata de profesia sa, el trece peste bariere si se scufunda de tot in lumea obiectivitatii istorice.
Pana si modelul cartii, acela de carte interviu este atat de caracteristica omului Boia, el nu considera ca merita sa isi scrie memoriile, el nu este un scriitor vedeta de care oamenii ar fi curiosi, el este un observator cu un fin simt al detaliului si nu se poate privi pe sine altfel, este nevoie de o persoana din afara, capabila sa aprecieze cu adevarat valoarea marelui profesor ca sa il provoace la o discutie despre viata sa.
Citind, observi printre randuri mici istorii, care de care mai suculente, care pe langa ca au marcat istoria nationala au marcat si viata unui istoric national. La obiect, fara multe divagatii, discutand idei si evenimente, profesorul Lucian Boia descrie alte istorii, mai putin cunoscute: istoriile vietii sale.
Citind pagina dupa pagina de Hemingway ajung peste anumite pasaje in care autorul descrie oameni care poarta semnul mortii. Nu m-am prins din prima la ce se refera si a trebuit sa treaca cateva pagini ca sa pot sa-mi dau seama cine sunt acesti oameni care poarta acest semn. Era vorba, bineinteles, de oameni care sufereau de tuberculoza si erau, inveitabil, in drum spre propria moarte. Tuberculoza era boala care facea ravagii in timpul in care Hemingway traia la Paris si era considerat echivalentul lui “dead man walking”.
Comentarii recente