Initial nu credeam ca filmul va reusi sa portretizeze fidel cartea, mai ales avand in vedere ca romanul este foarte complex si anumite instante necesita un volum de munca imens pentru a le explica vizula intr-un mod in care sa ramana fidel ideii romanului. Spre suprinderea mea, regizorii nici nu au vrut sa pastreze linia romului in film ci au creat de la zero un alt mod de a explica viziunea lui David Mitchell.

Daca romanul era format din mai multe povestirii legate intre ele, filmul nu doar ca pastreaza fragmentarea povestirilor dar fragmenteaza si povestirile intr-un mod extrem de ingenios si reuseste creeze ceea ce Mitchell nu a reusit: o tranzitie intre povesti care sa fie imperceptibila la nivelul simturilor si creeaza sentimentul unei continuitati mult mai clara si interesanta.

Filmul a avut parte de 3 regizori (2 din ei au creat Matrix) si fiecare isi aduce aportul la poveste intr-un mod original si contopirea povestilor este extrem de bine realizata, reusind sa creeze o serie de imagini pline de simbolism aducand un aport de calitate si intelegere romanului. Este una din foarte rarele ocazii in care filmul nu concureaza (sau ruineaza) cu romanul ci ii aduce o continuare care ofera o mai buna intelegerea a ideilor prezentate in opera de arta.

One Comment

Leave a Reply