Tag Archives: Lucian Boia

Carte: De ce este Romania altfel?

Romania, inca de la prima vedere, pare un pic diferita, parca ceva la ea nu corespunde imaginii pe care ar trebui sa o aiba. Adica este o tara europeana, cu oamenii cu scoala, cu institutii, cu istorie, cu farmec, etc. Si totusi ea are ceva anume care sare in ochi: ceva nu e in regula.  Dar ce? Nu iti vine din prima, poate nu iti vine deloc, poate pur si simplu observi ca e diferita si nu stii de ce.

Lucian Boia stie de ce si, ca sa raspunda odata pentru totdeaua, ne explica ce anume este diferit la Romania. Intr-o incursiune in istoria recenta si nu numai, Lucian Boia explica toti acei factori care, acumulandu-se, dau un aer diferit tarii noastre. Problema, care nu surprinde deloc, este cea a mentalitatii societatii romanesti.

Adanc infipta in mentalitatea noastra este problema apartenentei: nu stim niciodata unde ne este locul, nu stim niciodata cine ne este prieten sau dusman, nu stim niciodata ca putem avea incredere in noi si astfel putem sa trecem peste orice obstacol pe care istoria ni-l arunca in fata. Trebuie sa fim hotarati si sa tragem tare pentru ce este al nostru.

Romania este o tara care a trecut prin multe dar, surprinzator, nu prin mai multe decat alte tari europene, nu suntem speciali si nici nu vom fi vreodata. Toti au o istorie si o mentaliate, dar, spre deosebire de noi, ei au resuit sa treaca peste impedimente si sa isi gaseasca locul in istorie, lucru deloc usor si unul din factorii care au facut ca anumite superputeri sa devina ceea ce sunt astazi.

Acest altfel romanesc este unul din lucrurile care ne trag inapoi atunci cand vine vorba de dezvoltarea noastra ca natiune si societate si cu cat ne vom da seama de acest astfel mai repede si vom incerca sa il schimbam, cu atat ne va fi mai bine. Acest altfel nu are nimic de a face cu unicitatea noastra, nu ne face cu nimic mai speciali, ci este un altfel care ne trage inapoi si este imperativ sa incercam sa ajungem la normalitatea zilelor noastre.

Carte: Jocul cu trecutul


La prima vedere istoria pare o joaca, o adunatura de informatii puse cap la cap care sa arate secventa cronologica a evenimentelor din trecut si, daca se poate, sa ofere si un punct de vedere pe care sa il adoptam sau, dupa caz, sa-l combatem.

Dar istoria nu este deloc o joaca, iar acea adunatura de informatii necesita o rabdare si o finete cum multi nu si-ar putea inchipui. Unde mai pui ca astazi istoriile se clasifica in mai multe categorii. Ideologiile isi fac locul si astfel se creeaza un amalgam de istorii din care cu greu alegem si devine din ce in ce mai anevoios sa ne identificam.

De Herodot incoace istoria a progresat si s-a intins peste o sumedenie de domenii, ea nu mai este doar raportul de final al unui razboi, el poate deveni istoria unei familii, feminismului, unui anumit oras, etc. Unde mai punem ca istoria a trecut de real si s-a deplasat spre imaginar: istoria unei idei, istoria unei inchipuiri.

Ca intr-un manual pentru istorici, Lucian Boia ne invata cum sa privim si sa catalogam istoria, ne trece prin toate punctele de vedere pe care ar trebui sa le avem si ne arata unde se afla capcanele de care trebuie sa ne ferim. Pas cu pas, capitol cu capitol, realizam cat de complexa este istoria si cat de greu este sa extragem niste informatii importante pentru a putea determina anumite evenimente, totul devine mult mai vast decat am avut impresia.

Istoria mare, facuta cu grija si pricepere este foarte importanta si foarte rara. Bineinteles, exista istorie fictionalizata si subiectivizata, exista acea istorie de scandal care nu va face altceva decat sa ne duca in eroare si sa ne deformeze conceptia despre lumea in care traim. Lectiile oferite de Lucian Boia nu sunt doar pentru istorici ci si pentru consumatorii de istorie, este un ghid extraordinar pentru a ne da seama ce anume sa cautam atunci cand citim o carte de istorie.

Compleza, grea, lenta si nu tot timpul repetitiva, istoria este unul din domeniile intelectuale cele mai de pret ale societatii noastre, ea trebuie consumata cu grija si, mai important, ea trebuie scrisa cu atentie. Oamenii au dreptul de a-si cunoaste istoria dar, in acelasi timp, au obligatia de a stii cum se citeste si, mai ales,  cum se face.

Carte: Istoriile mele (Eugen Stancu in dialog cu Lucian Boia)

Cunoscut prea putin pe meleagurile noastre, Lucian Boia este un nume care cere respect atunci cand este vorba de domeniul in care profeseaza si scrie. Un istoric adevarat, care stie despre ce scrie si care iese cu capul sus din orice experiment intelectual pe care il intreprinde.

Intr-o serie de interviuri, Lucian Boia isi aduce aminte de copilarie, scoala, viata in timpul regimului comunist si perioada de dupa 1989. Cu o memorie de istoric veritabil, Lucian Boia trece in revista locurile, ideile si oamenii care i-au marcat viata si ofera o perspectiva interesanta asupra vremurilor in care a trait.

Dupa doar cateva pagini iti dai seama ca istoricul Boia este un om modest caruia ii pasa prea putin de alte lucruri decat de ideile cu care s-a obisnuit si a ajuns sa le stapaneasca. Fara prea multe fandoseli ne relateaza o istorie pe care nu e obisnuit sa o spuna: istoria vietii sale, sau, mai bine spus, istoriile vieti sale. Cunoscut pentru faptul ca nu este adeptul unei istoricii unice ci a mai multor istorii, a mai multor surse de informare si mai multe puncte de vedere si, prin acest procedeu, incearca sa isi expuna viata in diferite unghiuri si metode.

Nici cand nu mai este marele profesor si istoric ci doar o persoana care trebuie sa-si expuna viata personala el nu reuseste sa se desparta de modelul care i-a servit toata viata, el inca ofera o viziune obictiva si transparenta asupra ideilor si evenimentelor prin care a trecut si trait. Este unul din lucrurile care dovedesc ca Lucian Boia nu are meseria de istoric ci este un istoric, intreaga lui fiinta este determinata de profesia sa, el trece peste bariere si se scufunda de tot in lumea obiectivitatii istorice.

Pana si modelul cartii, acela de carte interviu este atat de caracteristica omului Boia, el nu considera ca merita sa isi scrie memoriile, el nu este un scriitor vedeta de care oamenii ar fi curiosi, el este un observator cu un fin simt al detaliului si nu se poate privi pe sine altfel, este nevoie de o persoana din afara, capabila sa aprecieze cu adevarat valoarea marelui profesor ca sa il provoace la o discutie despre viata sa.

Citind, observi printre randuri mici istorii, care de care mai suculente, care pe langa ca au marcat istoria nationala au marcat si viata unui istoric national. La obiect, fara multe divagatii, discutand idei si evenimente, profesorul Lucian Boia descrie alte istorii, mai putin cunoscute: istoriile vietii sale.

cealalta istorie

Intotdeauna am avut impresia ca istoria este doar una, ca nu poti sa modifici evenimente si decizii doar pentru ca tu decizi ca de fapt nu asa s-a intamplat si vrei sa iti lasi amprenta asupra acelui episod in alt mod. Dar m-am inselat si trebuie sa recunosc ca a fost nevoie sa aud parerea unui mare istoric pentru a-mi da seama ca de fapt nu asa se inregistreaza istoria.

Una din cele mai mari revolutii in cercetare a fost aceea de a privi istoria intr-un mod diferit, subiectiv. Fiecare istoric isi alege singur sursele de inspiratie si astfel poate oferi o cu toata alta fata unui eveniment care in mintea maselor s-a inradacinat intr-un anumit mod. Ganditi-va, de exemplu, la scandalul manualelor alternative, mai ales a celor de istorie. faptul ca un istoric vrea sa arate un eveniment dintr-o perspecyiva diferita a creat un urias scandal doar pentru ca masele nu erau pregatite sa lase in urma istoria unica pe care o stiau si sa accepte ca exista mai multe versiuni ale aceleiasi povesti si ca putem noi, cititorii si consumatorii de istorie, ce varianta ne place mai mult.

Pe langa faptul ca exista o alta perspectiva a istoriei am aflat ca exista si ceva mult mai interesant cand e sa vorba de istorie: istoria imaginarului. Da, si imaginarul are o istorie. ceea ce poate concepe mintea noastra poate fi inregistrat si catalogat. de asemenea produsul mintii noastre poate fi privit subiectiv porin mintea istoricului si astfel ajungem la o alta ramura a cercetarii istorice. E foarte interesant de privit o astfel de evolutie.

Faptul ca literatura SF poate fi privita din punct de vedere istoric si catalogata prin prisma ideilor autorilor si modurile in care au prezentat aceste idei este de-a dreptul fabulos. Sa nu mai vorbim de imaginatia populara din mituri, legende, doine, etc. Cata informatie poate fi stocata in mintea colectiva si, de asemenea, multitudinea de metode prin care aceasta imaginatie poate fi cercetata si analizata. Daca de fiecare data cand vezi ceva pe strada ai incepe sa te gandesti in cate moduri poate acel eveniment sa fie relatat, apoi sa incerci sa vezi in cate categorii poate fi el adaugat: de la banal la complet original, iar apoi sa-l inmultesti cu toate felurile de gandire analitica pe care le cunosti (si pe care nu le cunosti) si deabia atunci incepi sa-ti dai seama cat de complexa si interesanta poate fi activitatea de cercetare si relatare a istoriei. Parca imi vine sa ma duc la scoala si sa spun profesorului meu ca deabia astazi inteleg ce spunea de fapt cand ne vorbea despre numarul infinit de istorii posibile.

Dacian