Tag

oameni

stereotipuri

By | Gânduri | No Comments

Da, exista si fie ca-ti place sau nu si tu faci parte dintr-unul. Toti vrem sa credem ca suntem diferiti, ca nu apartinem niciunui grup, ca suntem originali dar realitatea este alta, toti facem parte dintr-un anumit grup.
Desigur, toti avem ceva special in noi, toti suntem diferiti dar asta nu are absolut nicio relevanta, lucrurile de zi cu zi ne schimba si ne modeleaza pe toti la fel, nici nu poti sa crez cat de mult se aseamana oamenii intre ei.
Da, esti o fata foarte inteligenta care face parte dintr-o familie buna, cu bani si cu respect si cu tot ce vrei, dar daca tu asculti manele, te plimbi in tot felul de fuste scurte, de cizmulite date cu lac, cu unghii de 5 centimetri data cu oja roz si te futi cu 3 tipi diferiti pe saptamana vei fi catalogata curva sau pitipoanca si sa-ti spun drept: asta esti!
Degeaba ne tot mintim in fiecare zi in fata oglindei ca suntem altfel, ca de maine ne vom schimba, ca vom fi diferiti, ca o sa privim lumea altfel, ca nu o sa ne mai lasam influentati de altii, ca o sa renuntam la prietenii care nu ne sunt de fapt prieteni, ca nu o sa mai salivam dupa stiu eu ce star si o sa ne ocupam de chestii serioase, nu o sa tina. Suntem cine suntem si asta e.
Eu am sa vin acasa si am sa ma imaginez in lumea mea fantastica si am sa traiesc acolo pentru ca acolo sunt fericit. Ce-mi pasa mie ca nu e reala si ca exista o cu totul alta lume afara care asteapata sa o descopar? Eu am lumea mea si sunt fericit acolo si nu am sa ma oftic sau am sa neg cand am sa aud stereotipul din care fac eu parte:un visator.

patristica

By | Gânduri | No Comments

In cateva ore o sa am un examen la literatura patristica, pentru cei care nu stiu patristica este literatura crestina. In timp ce citeam mi-am dat seama ce fel de oameni au nascocit reguli si filozofii pentru credinta ce astazi noi o numim crestinism.
Este o tampenie sa mai ai vreun fel de credinta cand vezi pe ce s-a cladit ceva ce ar trebui sa fie sfant, este o ipocrizie crasa. Crestinismul se bazeaza pe paganism aproape in totalitate, si cand te gandesti ca il reneaga, ca incearca sa il stearga si sa il asume diavolului.
Crestinismul modern nu are nici o legatura cu Iisus Hristos si cu invataturile sale ci are legatura doar cu niste oameni care au vrut sa fie importanti. Pagani care au vrut sa arate ca ei sunt mai destepti si mai interesanti decat restul si au creat idei si doctrine noi pentru oamenii simpli, lucru care ei l-au facut nu pentru ca aveau vreo urma de credinta in acel lucru ci numai si numai pentru a se da mari.
Eu, personal, mi-am pierdut credinta demult si am ajuns la concluzia ca in orice as crede ar fi binje sa o tin pentru mine, nu vreau sa revolutionez nimic dar nici nu vreau sa fiu exclus din vreun grup. Ador arta care o aduce religia in general si cam atat.

ma bucur

By | Gânduri | No Comments

Astazi m-am plimbat prin 5 librarii, de fapt 6 dar una e locul meu de munca, deci nu se pune, si m-am bucurat cand vedeam ca aceasta industrie merge, m-am bucurat cand am vazut ca sunt oameni prin ele.
De multe ori mi s-a spus ca generatia mea nu mai vrea sau nu mai poate sa citeasca si cred ca se inselau. Desigur, nu toata lumea citeste, aia e clar, dar niciodata nu a citit toata lumea. Eu sper ca se citeste mai mult decat in trecut, trebuie sa facem asta, e singura noastra salvare. Cu cat aflam mai multe cu atat ne dam seama de ce trebuie sa face si ce trebuie sa nu facem.
Cartile educa spiritul spuneau cei de la Parazitii si aveau mare dreptate, doar asa putem progresa, si sper ca asta se intampla acum in Romania, am inceput sa citim mai mult, de aia e nevoie de mai multe librarii. Facultatile isi deschid noi biblioteci, Universitatea de vest a construit o aripa noua pentru biblioteca, Politehnica a contruit o cladire noua pentru a fi data in folosinta pe post de biblioteca. E nevoie de mai mult si se vede, cine e istet nu se mai mira ci se misca in concordanta dand oamenilor ce au nevoie.

Ce criza dom’le?

By | Gânduri | No Comments

Unde e criza aia? Eu nu o vad. Nimeni nu economiseste nimic, toata lumea e in mall, in supermarket, in hipermarket, in piata, in centru comercial, in alimentara, in butic, peste tot. Se cheltuiesc bani, multi. Unii isi cumpara tv-uri, altii termopane, altii carti, altii haine, si cu toate astea ziarele si televiziunile duruie incontinuu despre criza care afecteaza toata planeta.
Ideea, din punctul meu de vedere, e foarte simpla. Criza exista la lucrurile extrem si nejustificat de scumpe, adica in industria auto si in imobiliare, si in cateva domenii de electronice. Cum vrei sa mai cumpere cineva o casa sau o masina cand preturile sunt iesite din stratosfera? Nu au oamenii banii astia, nu isi permit un credit atat de mare, si chiar daca si-ar permite: de ce ai cumpara ceva inutil de scump?
Da, stiu, avem o groaza de credite peste tot si nu mai suntem in stare sa le platim si bancile sunt in criza… rahat. Da, avem o groaza de credite, la majoriatatea suntem bagati pana la urechi in ele si nu mai suntem in stare sa le platim, dar hai sa nu plangem bancilor de mila, ca nu o duc deloc rau. Voi ati vazut cum arata sediile lor? Parca in fiecare dimineata scot un sediu nou din cutie, imaculat. Toti imbracati la patru ace conducand super masini, dand dovada ca au salarii babane si ca nu le merge rau deloc.
Criza este o situatie perfect normala intr-o societate de consum, atat se promoveaza consumatorismul incat se ajunge la un moment dat in care oamenii nu mai au cu ce sa cumpere si, bineinteles, se baga in datorii pe care nu pot sa le mai plateasca, dar asta nu inseamna ca acele datorii nu se vor mai plati, va asigur eu ca se va gasi o solutie pentru a recupera banii aia. Dar pana atunci toata lumea consuma in continuare, asa ca… ce criza dom’le?

O realitate trista

By | Gânduri | No Comments

De ce oamenii care nu fac nimic niciodata sunt cei care mereu critica ce fac ceilalti? De ce oamenii care nu sunt in stare nici sa-si lege propriile sireturi se cred perfecti?
Nu inteleg, pe cuvantul meu daca inteleg mentalitatea omeneasca. Stiu ca suntem multi, stiu ca suntem diferiti dar mai da-o dracu’ de treaba. Tot timpul exita grupuri, cine se aseamana se aduna dar daca vedem ca un necunoscut e mai bun decat unul de-al nostru de ce trebuie sa spunem despre cel care e mai bun ca, de fapt, e mai prost pentru ca nu e de-al nostru. Mentalitate cretina.
Unii oameni chiar ar trebui sa fie pusi la zid si condamnati pentru ce fac, sau pentru ceea ce nu fac. Fii de securisti care omor oameni nevinovati pe trecerea de pietoni, neveste de senatori care distrug vieti intr-o clipita, dar si prietenii sefului care au tratament special doar pentru ca fac parte din acelasi grup.
Condamnati sa traim in suferinta si nedreptate, de a fi sub jugul incultului si talharului, de a intoarce obrazul cand noi ar trebui sa fim cei care lovesc, dar asta este soarta noastra, a oamenilor simplii, a celor care nu dorim decat sa zambim si sa fim fericiti. Noi trebuie sa suferim pentru ca zambim la o raza de soare, la o prajitura sau la un zambet, la o sarutare sau la o imbratisare, suferim pentru ca nu aspiram la vile, conturi si putere, sau pentru ca nu avem curajul sa ne schimbam soarta.
De fapt, asta e mecanismul in Romania, asta suntem de denigrati si batjocoriti incat nu ne mai arde sa ne rascolim, suntem prea sictiriti sa ne aratam indignarea prin forta. De ce? Pentru ca nu avem pe cine sa punem in loc. Contracandidatii sunt tovarasii de pahar ai celor de acum, la fel de dornici de putere, oameni care ne vor face sa suferim precum au facut-o si predecesorii lor. Nu merita sa incerci sa mai schimbi ceva, pentru ca tu nu vei schimba nimic, pentru ca nu ai puterea sa ajungi tu sa conduci, tu nu ai decat puterea sa aduci pe altul la conducere, altul care te va asupri la fel de mult, daca nu mai mult.
Vorbele marete despre dreptatea si justitie sunt ecouri ale unui vis care se aude din ce in ce mai slab, nu mai exista speranta si totul se inegreste in jur.

cand?

By | Gânduri | No Comments

Totul are un inceput si totul are un sfarsit, nimic mai adevarat insa cand incepe una si se termina alta? Exista o data clara cand renuntam la anumite lucruri (sau oameni) si incepem sa facem altceva? Sau pur si simplu exista o tranzitie intre lucruri?
Totul e efemer! Asta e una din definitile vietii, nimic nu ramane la fel, totul moare (sau se transforma, daca doriti) insa de fiecare data cand moare ceva, naste altceva in loc? Sau ramanem cu un lucru in minus si cand punem ceva in plus nu o facem pentru a umple golul ramas de ceea ce am pierdut? Sau exact aia facem?
Adica… cat de mult tinem la anumite lucruri si cat de mult dispretuim alte lucruri? Si daca renuntam la ceva, trebuie imediat sa o inlocuim cu altceva? Sau facem fata fara acel lucru si mergem inainte de parca nimic nu s-ar fi intamplat?
Am pus cam multe intrebari si cam ar trebui si sa gasesc un raspuns la ele, dar nu e atat de usor. Da, trebuie sa renuntam la anumite lucruri pentru ca a progresa inseamna sa lasi anumite lucruri in urma si sa descoperi altele noi. Deci pana la urma inlocuim anumite lucruri vechi cu altele noi? Da… desigur. Renuntam la fumat pentru mai multa mancare, renuntam la scoala pentu un job, renuntam la parinti pentru propria noastra familie.
De cele ma multe ori un lucru moare pentru ca nu mai poate coexista cu un alt lucru, iar lucrul cel mai important ramane, asta e viata. Renuntam la anumite lucruri pentru a face loc lucrurilor noi, si asta e bine, nu pentru ca e evolutie sau involutie ci pentru ca luam decizii, lumea ar trebui sa ia mai multe decizii, sa fie mai sigura pe ea.

team what?

By | Gânduri | No Comments

Ador intamplarile in care un grup de prieteni se pun umar la umar si impreuna, intr-o armonie deplina, reusesc sa construiasca ceva frumos si de calitate, insa aceste povesti is de ceva vreme apuse pentru ca teamwork-ul nu mai reprezinta o regula, ci o exceptie.

Nimeni nu mai vrea sa lucreze intr-un grup in care sa se faca un brainstorming, fiecare venind cu ideile sale si contruind ceva extrem de frumos, acum fiecare cauta sa lucreze pe cont propriu, pentru castigul propriu, sa nu imparta banii si faima cu nimeni, insa exista si reversul, de unul singur nu se mai poate realiza ceva la fel de spectaculos ca acel ceva realizat in grup.

Toata lumea traieste cu gandirea ca intr-un grup el a lucrat cel mai mult deci merita mai mult si/sau singur ar castiga mai bine si nu ar fi nevoit sa imparta nimic cu nimeni, ceea ce e destul de trist pentru ca ajungem la o situatie destul penibila in care oamenii ajung sa se considere unul pe altul adversari si nicidecum prieteni sau colegi iar asta, din punctul meu de vedere, nu duce decat la o degradare. Toti gandim ca suntem diamantul dintre carbuni, insa de cele mai multe ori e o conceptie gresita si trebuie sa ne debarasam de o astfel de gandire.

Imi pare rau ca s-a pierdut spiritul de echipa de mai pretutindeni, pentru ca doar prin asta se mai putea face lucruri cu adevarat valoroase, foarte rar se mai descopera un om care sa reuseasca de unul singur si asta face sa mergem din prost in mai prost si micile licariri de succes sunt acoperite de insuccesele constante.