O realitate trista

De ce oamenii care nu fac nimic niciodata sunt cei care mereu critica ce fac ceilalti? De ce oamenii care nu sunt in stare nici sa-si lege propriile sireturi se cred perfecti?
Nu inteleg, pe cuvantul meu daca inteleg mentalitatea omeneasca. Stiu ca suntem multi, stiu ca suntem diferiti dar mai da-o dracu’ de treaba. Tot timpul exita grupuri, cine se aseamana se aduna dar daca vedem ca un necunoscut e mai bun decat unul de-al nostru de ce trebuie sa spunem despre cel care e mai bun ca, de fapt, e mai prost pentru ca nu e de-al nostru. Mentalitate cretina.
Unii oameni chiar ar trebui sa fie pusi la zid si condamnati pentru ce fac, sau pentru ceea ce nu fac. Fii de securisti care omor oameni nevinovati pe trecerea de pietoni, neveste de senatori care distrug vieti intr-o clipita, dar si prietenii sefului care au tratament special doar pentru ca fac parte din acelasi grup.
Condamnati sa traim in suferinta si nedreptate, de a fi sub jugul incultului si talharului, de a intoarce obrazul cand noi ar trebui sa fim cei care lovesc, dar asta este soarta noastra, a oamenilor simplii, a celor care nu dorim decat sa zambim si sa fim fericiti. Noi trebuie sa suferim pentru ca zambim la o raza de soare, la o prajitura sau la un zambet, la o sarutare sau la o imbratisare, suferim pentru ca nu aspiram la vile, conturi si putere, sau pentru ca nu avem curajul sa ne schimbam soarta.
De fapt, asta e mecanismul in Romania, asta suntem de denigrati si batjocoriti incat nu ne mai arde sa ne rascolim, suntem prea sictiriti sa ne aratam indignarea prin forta. De ce? Pentru ca nu avem pe cine sa punem in loc. Contracandidatii sunt tovarasii de pahar ai celor de acum, la fel de dornici de putere, oameni care ne vor face sa suferim precum au facut-o si predecesorii lor. Nu merita sa incerci sa mai schimbi ceva, pentru ca tu nu vei schimba nimic, pentru ca nu ai puterea sa ajungi tu sa conduci, tu nu ai decat puterea sa aduci pe altul la conducere, altul care te va asupri la fel de mult, daca nu mai mult.
Vorbele marete despre dreptatea si justitie sunt ecouri ale unui vis care se aude din ce in ce mai slab, nu mai exista speranta si totul se inegreste in jur.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Dacian