Tag

Franz Kafka

Carte: Scrisoare către tata

By | Cărți | No Comments

L-am descoperit pe Kafka în facultate când am citit pentru prima oară Metamorfoza – cred, dacă mai țin bine minte, că mi s-a părut un pic plictisitor – erau alți autori care mi-au atras atenția mai mult, Kafka era mult prea anost pentru puștanul student la litere care credea că le știe pe toate. Au urmat America și Procesul care, din nou, nu mi-au atras atenția prea mult – erau interesante, dar parcă mai puțin pe langă ce citeam la vremea respectivă – Rushdie, Marquez și ceilalți postmoderni mi-erau mai dragi decât simplii moderni precum Thomas Mann și Franz Kafka.

Lucrurile s-au schimbat cu Colonia Penitenciară – vroiam ceva scurt care să mă țină ocupat o seară, nimic spectaculos, dar am rămas absolut uimit de poveste. O claritate ireproșabilă, o voce puternică și neagră care m-a făcut să-mi ies din starea de cititor plictisit – am citit-o cu nesaț.

Despre Scrisoare către tata am auzit tot in facultate, la un curs de literatură comparată ținut de Adriana Babeți, și țin minte ca mi-a atras atenția, doar că, din nou, ideile de atunci m-au dus spre alte lecturi și am uitat complet de scrisoarea celebră care ne-a fost atât de recomandată de profesori. Am redescoperit-o când s-a retipărit la Humanitas și am avut-o în mână – curiozitatea de atunci s-a redeclanșat. Mi s-a părut scurtă pentru o carte, dar lungă pentru o scrisoare – un alt motiv care m-a făcut să vreau sa o citesc imediat – oare ce va putea un fiu să îi spună tatălui? Suficient de multe aparent, dar oare va fi la fel de tranșantă precum Colonia Penintenciară?

Citind-o l-am redescoperit pe Kafka – după ce am citit Colonia Penitenciară am citit din nou Procesul și l-am văzut cu totul alți ochi – vocea inconfundabilă era acolo, doar că acum nu mai mergea spre absurd, ci vorbea însuși de el și familia lui – dintr-o dată am devenit spectator la un realism deloc imaginar, un realism, daca mi se va ierta, real.

Angoasa autorului e aproape perceptibilă – îi auzi durerea prin tonul vocii ce ți se rulează prin minte, devine un condamnat aflat pe patul de moarte – doar că unul care durează toată viața și nu doar câteva momente de agonie. O durere sur care l-a ros o viață întreagă – slabul fiu al tatălui puternic – acela ce nu va putea niciodata să se compare, cel căruia aripile i-au fost taiate și e forțat să nu se aventureze niciodată către soare.

Scrisoarea poate fi privită prin o mulțime de unghiuri, care de care mai interesante, dar una ramâne clară: aceea a anxietății și depresiei – a așteptării unui raspuns din partea tatălui și a stării de inferioritate care îl face să se simtă nedemn – nimic nu e un spectru mai puternic în mintea autorului. Scrisoarea insăși este dată mamei, autorul nu și-a gasit curajul să i-o inmâneze personal tatălui, iar ea nu i-o va da niciodată – marea reușită în a-și face chinuita voce auzită nu ajunge la destinatar, ne ramâne doar nouă, posteriorității, ca document al motivului din spatele celor mai importante lucrări ale literaturii moderne.

Carte: Procesul

By | Cărți | No Comments

Cea mai cunoscuta opera a marelui vizionar ceh Franz Kafka este o imbinare de sentimente mixte aducand in fata cititorului o lume aproape distopica in care realul nu mai are nici o valoare, el nemaiavand niciun fel de putere asupra mediului care il controleaza transformandu-l in ceva ireal.
Aici este si puterea romanului, neputinta de a mai face distinctia dintre real si ireal. Totul pare real, dar oare este? Trebuie sa ne gandim mereu la asta, chiar asta s-a intamplat? Sau este o metafora care ascunde ceva in spatele ei, un secret mai mare care trebuie descoperit?
Asta incearca sa faca Josef K.: sa descopere ce e in spatele arestarii sale, care sunt probele si martorii dar mai ales care este motivul pentru care este arestat. Insa nu aflam niciodata aceste lucruri pentru simplul fapt ca ele nu sunt relevante si, in acelasi timp, nu sunt cunoscute decat de o autoritate mai mare. Nu e asa ca, intr-un fel, suna cunoscut?
Nu e si lumea in care traim la fel? Traim consecintele actiunilor unor forte mai mari fara sa stim ce se intampla cu noi si de ce. Totul se invarte in necunostinta noastra, insa problema cea mai mare este ca cei care au deciziile nu mai pot nici ei sa determine ce este real sau nu si astfel actiunile lor nu mai au sens insa ei nu mai sunt in stare sa determine acest lucru.
Acest roman al lui Franz Kafka este superb, din toate punctele de vedere. Intrebarile pe care el reuseste sa le puna sunt extrem de interesante, lumea pe care o prezinta este una fantastica care te infricoseaza dar te si atrage incercand mereu sa afli ca e in spatele paginilor.
Haosul birotic si incapabilitatea omenirii de a reusi sa se salveze din cauza lipsirii puterii de decizie si lipsirea de logica sunt teme majore care aduc in discutie concepte greu de inteles dar care sunt necesare aflarii adevarului, daca el exista.
Trabuie sa ne punem si aceasta intrebare: exista adevarul? Tot ceea ce se intampla e real? E doar imaginatia noastra? Nu poti sa te ascunzi de intrebari pentru simplul fapt ca totul e lipsit de sens, totul nu are nicio legatura cu realul dar nu poate fi ireal deoarece se intampla, se intampla acum, aici.
Romanul este fantastic, desi in unele parti e greu de urmarit si de la inceput si pana la sfarsit trebuie sa le obisnuiesti cu neverosimilul si irealitatea si lipsa de logica a actiunilor si ideilor prezentate. Max Brod si-a inselat prietenul dar a oferit lumii una din cele mai puternice literaturi care exista. Trebuie sa il onoram pe Franz Kafka, dar si pe noi insine, prin citirea cartilor sale si prin incercarea de a raspunde la cateva din intrebarile pe care cu siguranta ni le vom pune.

Carte: America

By | Cărți | No Comments

Un roman destul de neverosimil venit din partea unui autor care a fascinat o lume intreaga prin romanele si povestirile sale: Franz Kafka. Acel autor care a aratat o noua fata literaturii mondiale si care este un pilon imens pe care literatura moderna sta. Romanul America este primul din Trilogia Singuratatii care este completata cu romanele Procesul si Castelul, ele fiind, de asemenea, singurele romane ale marelui scriitor ceh.
Romanul nu este terminat, lucru caracteristic autorului avand in vedere ca el nu a dorit niciodata ca romanele lui sa fie publicate. Banuiesc ca lucra incontinuu la ele si nu si-a pus problema ca ele sa ajunga publicului, asa cum mare parte din opera lui nu a ajuns cat timp el a trait. Doar cateva povestiri scurte au fost publicate in timpul vietii sale.
Romanul este desprea aventura lui Karl Rossmann, un tanar de 16 ani care este trimis de catre parintii sai in America pentru ca a avut o relatie sexuala cu una din servitoare din care a rezultat un copil. Odata ajuns in America, Kark trece prin nenumarate intamplari care de care mai diverse si mai ciudate, total neverosimile dand impresia de falsitate (dar o falsitate originala daca o putem numi asa) fiind ceva ce nu se aseamna cu niciun roman de dinaintea sa.

Karl trece de la o experienta la alta, incidentul de pe vasul cu care a ajuns in America, unchiul sau il reneaga pentru ca a plecat invizita la un prieten de-al sau (de-al unchiului) fara sa aiba aprobarea sa totala, incidentul cu fiica amicului unchiului sau, intalnirea cu Robinson si Delamarche, angajarea ca liftier la Hotel Occidental si bineinteles, Brunelda. Toate intamplarile prin care trece acest tanar sunt foarte ciudate precum sunt si personajele cu care avem de-a face in acest roman.
Daca Karl Rossmann este de fapt Domnul K., personaj care apare si in alte scrieri de-ale lui Franz Kafka, sau poate este un alter ego al scriitorului, traind si relatand experiente similare ale autorului, nu pot sa spun. Ceea ce pot sa spun este ca America este un roman genial, un roman ca nicicare altul venit din partea unui autor ca nicicare altul.

Carte: In the penal colony

By | Cărți | No Comments

E a doua mea intalnire cu Franz Kafka, prima fiind Metamorfoza, si tin sa precizez ca toata atentia care i se acorda acestui individ extrem de sumbru si de necomercial este data pe buna dreptate. Are ceva aparte in felul cum scrie, se simte ceva diferit, destul de greu de inteles dar, in acelasi timp, evident.
Ideea condamanatului la moarte care nu stie ca va fi omorat este si asa destul de cruda fara a mai pune in calcul miraculosul aparat de torturat si ucis, descris intr-o maniera cu totul aparte, care va scrie folosindu-se de niste ace sentinta pe corpul condamntului aducandu-i o moarte violenta si lenta. Ideea de a muri intr-un chin greu de descris incercand in acelasi timp sa descifrezi cu propriul trup de ce esti in aceasta situatie este infricosatoare, dar, geniala in acelasi timp.
Povestirea este despre ultima functionare a acestui aparat, proiectat si construit de fostul comandant, nemaidorit de actualul, inca adorat de locotenentul fostului comandant. Paratul si modul de functionare al acestuia este explicat de catre locotenent unui explorator venit in Colonia Penitenciara urmat indeaproape de un soldat care are in paza pe condamnat care nu intelege nimic din ce se vorbeste.
Momentul culminant al acestei povestiri este atunci cand locotenentul nu reuseste sa il convinga pe explorator de nevoia si dreptatea acestui aparat si hotaraste ca e timpul sa mearga pentru ultima oara dar nemaiavand ca oaspete pe condamnat ci pe locotenent insusi, cu moartea sa se va sfarsi si functionalitatea aparatului, el fiind singurul care mai stie sa-l foloseasca si repare.
Scrisa in maniera specifica lui Franz Kafka, povestirea da multe de gandit, ideile sale poate sunt inumane dar iti indica clar ca ascund o viziune in spatele lor, aceste acte de tortura au un scop iar tu trebuie sa descoperi dreptatea sau nedreptatea, indiferent de ce vei decoperi un lucru este sigur, Kafka este, fara indoiala, un autor extrem de valoros