Tag Archives: memorii

Carte: Sarbatoarea continua

Cunoscut ca scriitor de povestiri, iar apoi de romane, Ernest Hemnigway ramane in memoria colectiva prototipul barbatului adevarat: dur, rezistent la bautura, mare fan de vanatoare si coride, soldat, amant. Personajul Hemingway a reusit sa isi ofere o imagine atat de puternica incat si astazi, la aproape un secol departare de  marile lui aventuri il vedem tot ca un model de urmat atunci cand vine vorba de a trai cu adevarat.

Sarbatoarea continua este, aproape, o carte de memorii care ilustreaza viata marelui autor in timpul cat a stat la Paris si a facut parte din elita literara din acea perioada. Prieten cu Joyce, Stein si Fitzgerald, Hemingway ne poarte prin barurile, restaurantele, ideile si mintile marilor intelectuali si artisti ai acelei epoci.

Este o carte scrisa in stilul inconfundabil al lui Hemingway si poarta cu sine o anume doza de melancolie, poate a acelor timpuri pe care noi nu vom mai putea sa le traim niciodata (decat prin scrisul oamenilor din acea vreme) dar, poate este chiar melancolia autorului care a scris aceasta carte la mult timp dupa aventurile sale din Paris, iar de acasa, din Statele Unite, nu putea decat sa isi aduca aminte de vremurile de dinainte.

Daca ar trebui sa descriu cartea intr-un cuvant i-as spune viata, pentru ca asta reprezinta: viata unui om. Un om genial, cu spirit si prestanta, care in gandire a fost cu mult in fata semenilor sai, dar fizic a fost alaturi de ei si s-a bucurat de o bucatica de istorie care va ramane in literatura si ca epoca lui Hemingway.

Carte: Amintiri din pribegie

A spune ca unii oameni au trait cu adevarat o viata unica, plina de aventuri si de intamplari care de care mai interesante si mai dramatice, e putin spus. Exista printre noi adevarati piloni ai istoriei care in timpul vietii lor au trecut prin mai multe lucruri decat putem citi intr-o carte de istorie. Unii din acei oameni este Neagu Djuvara.

Provenit dintr-o familie de boieri din Romania, Neagu Djuvara este un personaj pe care viata ni-l arunca in fata doar pentru a ne bucura si invata din vastele sale experiente care l-au facut omul atat de carismatic si intelept pe care il vedem astazi. Un adevarat idol pentru ce inseamna supravietuirea si a reusi sa iesi cu capul sus din orice obstacol pe care viata ti-l arunca in fata atunci cand te astepti mai putin.

Reusind sa scape de instaurarea regimul comunist printr-un eveniment oarecum neverosimil se stabileste la Paris unde ocupa mai multe functii in diverse organizatii a romanilor din exil. Dar cum istoria are mai multe intorsaturi decat un fluviu, Neagu Djuvara ajunge in Niger unde isi va petrece doua decenii din viata si unde isi va scrie cele mai importante carti ale carierei sale de istoric si, incelasi timp, face parte din administratia respectivei tari intr-o perioada in care tara trece prin niste transformari incredibile.

Dupa 1989 se intoarce in tara unde pune la dispozitie pentru studentii interesati experientele si cunostintele sale in istorie la Facultatea de Istorie din Bucuresti si incepe sa scrie istorie pe teme destul de variate carti de istorie si memorialistica. Devine repede personajul de bestseller pe care il indragim astazi, reusind sa devina unul din cei mai cititi autori romani.

Viata lui Neagu Djuvara nu este nimic mai putin decat spectaculoasa, evenimentele la care a participat si locurile pe care le-a vizitat ofera acestei carti de memorii o senzatie unica si fascinanta. Nu cred ca exista multi autori pe lumea asta care sa poata spuna o poveste asa cum o face Neagu Djuvara. Mici indiscretii si acele mici indicatii intre paranteze ca ofera detalii suculente despre diferite personaje si personalitati ale secolului trecut.

Contestat de unii pentru acuratetea istorica si pentru faptul ca ofera o perspectiva poate pre subiectiva, Neagu Djuvara ramane, totusi, un autor foarte indragit care ofera niste perspectiva unice asupra istoriei romanesti si nu numai. Stilul si subiectele cartilor sale este unul dintre cele mai interesante din cate am citit si ofera o usoara relaxare, parca de roman bine scris, care, in acelasi timp, ofera si o gama foarte variata de informatii indispensabile pentru intelectuali si intelectuali in devenire.

 

Carte: Scafandrul si Fluturele

Cum e sa ai totul si intr-o singura clipa sa pierzi si sa nu mai ai nimic? Cum e sa fi prezent dar incelasi timp sa nu fii acolo? Cum e sa nu mai ai control asupra nimic decat a pleoapei ochiului tau stang?
Ar fi ingrozitor! Ingrozitoare e povestea lui Jean-Dominique Bauby care in urma unui atac cerebral devine victima unei situatii numite Locked-in Sindrome, situatie in care doar mintea iti mai functioneaza, membrele corpului fiind complet paralizate.
Nemaiavand nicio putere asupra corpului sau, fiind despartit de familie si tot ceea ce a fost viata lui Bauby incepe sa scrie. Scrie prin clipirea ochilui in timp ce un alfabet este purtat prin fata ochilor sai. O munca teribila ce necesita o rabdare si o concentrare extrema mai ales pentru cineva in situatia sa.
Povestea este de o tristete sfasietoare, Bauby povestind viata lui de zi cu zi in acel corp care nu mai este al lui. Cum fiecare secunda il doare, cum trebuie sa suporte oamenii din jurul lui, cum slabeste dramatic din cauza neputintei sale de a se hrani, cum nu poate sa-si mangaie copii sau sa ii vorbeasca sotiei, cum nu poate sa vorbeasca cu tatal sau care e bolnav si poate sa vina sa il viziteze la spital, pana si cea mai puternica inima isi pierde duritatea in fata povestii acestui om care desi e prins in acest costum de scafandru reuseste sa gaseasca o modalitate de a trai cu asta.
Povestea este adevarata, nimic fictional in ea, ceea ce o face si mai extrema, si mai dureroasa. Iti aminteste de neputinta noastra si in acelasi timp de puterea extraordinara a sufletului uman care nu poate fi doborat de nimic, niciodata.
Jean-Dominique Bauby moare dupa 20 de luni in acesta stare, timp in care a scris o carte si a slabit aproape 30 de kg. A reusit ceva extraordinar dar acest lucru va fi eclipsat intotdeauna de situatia care a pus stapanire pe viata sa. Povestea sa ramane o davada a faptului ca un om poate fi distrus dar nu poate fi niciodata invins.

Dacian