Tag Archives: Charles Bukowski

Carte: Hollywood

Sunt multe ipostaze in care poti sa ti-l imaginezi pe Bukowski, dar nu ca pe o parte a Hollywood-ului; cel putin eu nu as fi putut sa il vad in aceasta postura, asa ca am foarte doritor sa citesc cartea care relata experientele lui in randul producatorilor, actorilor si tuturor celorlalti oameni ai industrei filmului.

Dupa cum stiam, Buk nu se prea simte foarte confortabil in jurul oamenilor, prefera singuratatea duhnitoare de alcool care ii ofera acea durere care il propulseaza in fata tastaturii, unde poate sa-si verse otrava si ura, dar sa si alunge singuratatea cu ajutorul cuvintelor.

E remarcabil faptul ca oamenii din toate clasele sociale il iubeau pe singuraticul autor, multi actori si producatori si-ar fi dorit sa lucreze cu el, multi regizori si-ar fi dorit un scenariu scris de el, unul chiar si-a dorit un scenariu scris de el despre viata lui, despre lunga linie de betii si nopti pline de literatura, foame si pizde.

Desi a devenit scenarist la Hollywood, Bukowski nu si-a pierdut deloc farmecul personal, nu a devenit un alt om doar pentru ca avea mai multi bani. O casa si un BMW nu au fost suficient sa il altereze pe Bukowski in nici un fel, talentul sau a aramas la fel de crud si puternic, a continuat sa scrie poezii, sa bea si sa urasca falsitatea.

Desi e mai mult o mica opera autobiografica, Hollywood e mai degraba un manual, un mod in care unul din extrem de putinii artisti adevarati ne spune cum sa ne comportam in fata faimei si banilor, modul in care putem sa ramanem cine suntem si sa nu ne vindem sufletul pentru iluzia unei vieti fra griji. Multi au de invatat de la marele Hank Chinaski.

Carte: Sunca pe paine

De fiecare dată cînd deschid o carte de Charles Bukowski simt cum un fior îmi trece prin coloană şi îmi oferă o senzaţie de disconfort; trupul mă anunţă că voi primi o lovitură, mintea mi se goleşte şi se pregăteşte pentru derularea incontrolabilă a fascinantei vieţi a unui personaj pe care literatura este, înca, prea mică şi prea nepregatită să-l venereze: Henry Chinaski îşi incepe povestirea. Rece, crud, simplu –  te aruncă într-o lume pe care nu vrei să o vezi cu adevărat; micimea noastră în faţa vieţii care ne doboară şi ne striveşte fără să-şi fi dat vreodată seama că am avut tupeul să spunem că, de fapt, noi am trăit este prea evidentă şi prea dureroasă.

Rememorînd primii ani ai vieţii sale, aşa cum în Poşta revedem anii în care a lucrat acolo, aşa cum în Factotum revedem celălalte locuri de muncă pe care le-a avut de-a lungul timpului, aşa cum în Femei revedem toate personajele feminine care i s-au perindat prin faţa ochilor în trecerea anilor, în Şuncă pe pîine revedem imaginea Patriarhului ca un copil şi adolescent, retrăind viaţa de familie, anii de şcoală şi oamenii care s-au aciuat pe lîngă el în acei ani; aici vedem singurătatea si durerea existenţei sale.

Charles Bukowski nu este doar un autor, nu este doar un beţiv afemeiat preocupat doar de cursele de cai. El este Autorul: nimeni nu a trăit literatura aşa cum trăit-o el, nimeni nu a avut vocea lui, nimeni nu a fost strivit mai puternic de soartă şi nimeni nu s-a ridicat mai sus decît el, devenind, fără să-şi fi dat vreodată seama, Patriarhul literaturii contemporane.

recitiri de weekend

Charles Bukowski ilustrat

Pulp Fiction: O istorie orala

David Mitchell a tradus memoriile unei adolescente care sufera de autism

J. D. Salinger despre ecranizarea romanului De veghe in lanul de secara

Virginia Woolf despre transpunerea literaturii pe film

Penita lui Hitchens: The Eggheads and I

Carte: Factotum

Daca in romanul Femei se prezentau rand pe rand femeile care au facut parte din viata autorului Charles Bukowski, in Factotum ne sunt prezentate in aceeasi masura locurile de munca ale celebrului autor.
In stilul caracteristic, miserupist si original, Bukowski ne prezinta viata lui din perspectiva locurilor in care a lucrat si lucrurile pe care le-a avut de infruntat pana sa i se publice prima povestire si sa devina autor in toata regula. Nu a fost o viata usoara si nu putine lucruri a avut de infruntat pentru a ajunge ceea ce dorea sa fie (si nici ceea ce a dorit sa fie nu i-a facut viata mai usoara). Cu toate astea nu a cedat, cel putin nu a cedat in sensul adevarat al cuvantului. A schimbat o puzderie de joburi si femei, locuri in care a stat si orase in care a locuit, cu toate acestea nu s-a schimbat. A ramas acelasi personaj nonconformist si original care a avut propria sa filosofie a vietii si s-a tinut dupa ea. Daca a fost o filosofie buna sau nu, asta nu e pentru mine sa raspund dar, cu siguranta, pot spune ca a reusit din aceasta filosofie si aceste patanii ale sale sa creeze o literatura minunata. Poata nu una tipica care sa ii aduca succesul si recunoasterea meritata, dar cu siguranta una care l-a facut sa continue, una care i-a oferit ceva in schimbul muncii sale de a ramane la fel, una care i-a permis ca adoarma linistit noaptea si sa ii ingaduie sa se uite in oglinda dimineata fara sa isi reproseze nimic. Fie ca il privim ca pe un ratat sau pe un om cu adevarat remarcabil, Charles Bukowski ramane unul dintre cei mai reprezentativi scriitori au undergroundului american.

Carte: Povesti despre nebunia obisnuita

Un volum de povestiri marca Charkes Bukowski plin de temele care l-au facut cunoscut pe scriitorul american. Povestirile sunt amuzante in mare parte dar se regasesc si povestiri mai serioase, majoritatea aratand faptul ca Bukowski nu este doar un autor de duzina ci si un autor care are un adevarat simt literar pe care si-l pune in functiune atunci cand simte nevoia.
Tipic autorului, mai toate povestirile au o urma de autobiografie. Este destul de clar ca intamplarile din viata autorului sunt principala sa sursa de inspiratie si se foloseste de ele intr-un mod abuziv dandu-ti impresia ca il cunosti. Daca il cunosti cu adevarat nu sunt in masura sa decid insa acest amalgam de intamplari in jurul acestui personaj iti ofera un confort pe care preferi sa il simti nestingherit si nu sa il explorezi.
Povestirile aduc in discutie oamenii pe care Charles Bukowski ii respecta, autori precum Hemingway sau Celine au un loc aparte in panteonul sau, dar nu doar autori celebri fac parte din memoriile lui Bukowski, din povestiri aflam si de alti prieteni ai sai cu afinitati literare, fie ca sunt poeti sau scriitori de povestiri toti sunt analizati in stilul caracteristic al lui Charles Bukowski, stil pe care l-as numi onest.
Nu e o carte extraordinara, nu iti va schimba filozofia vietii, nu iti va oferi o multime de cunostinte. Dar te va distra. Mult. Te vei bucura de umorul sau si de intamplarile care de care mai nastrusnice pe care personajele le traiesc.

Film: Bukowski: Born into This

Un documentar despre viata, dar in acelasi timp despre opera, marelui scriitor american al bucurbiei, Charles Bukowski.
Filmul il analizeaza pe Bukowski din mai multe unghiuri, unele care il scot in evidenta intr-un mod placut, iar altele intr-un mod mai putin placut, dar nu il transforma in ceva ce nu este. E un scriitor infocat, un alcoolic, un misogin, un om care nu traieste dupa aceeasi filozfie ca restul lumii. Nu este special ci doar diferit.
Nu cred ca e un ticalos asa cum nu cred ca e un erou. Are greseli ca toti dar in acelasi timp si-a adus si el contributia pe planeta asta, poate nu a muncit de s-a spetit dar cel putin a scris niste poezii care vor ramane mereu in mintea oamenilor care considera ca munca lui merita citita.
Un om cu multe defecte dar care, desi nu arata foarte des, are sentimente si stie ce vrea de la viata. Satul sa fie tratat ca un om care nu stie ce vrea sau un om care trebuie sa fie ajutat, el se razbuna pe viata si pe cei aproape lui creeandu-si o lume nu tocmai linistita.
E o portretizare corecta care aduce in prim plan si oameni care au vazut in opera lui Bukowski ceva special, oameni cunoscuti precum Sean Penn si Bono de la U2 isi aduc omagiul omului care i-au inspirat de-a lungul vietii si carierei. O portretizare a celui mai furat poet al secolului XX, atat si nimic mai mult.

Carte: Femei

Un roman simplu dar in acelasi timp complex. Departe de a fi considerat o capodopera de catre canonul occidental, romanul este mai degraba iubit si ridicat in slavi in principal de cititori care sunt uimiti si, probabil, socati de stilul extrem de direct si limbajul liber.
Charles Bukowski nu este un role-model, departe de asta. El este omul care nu intra neaparat intr-un stereotip sau, poate, intra intr-unul mult prea bine. Americam, fustangiu, alcoolic, parior, artist. Cinci cuvinte care il descriu perfect pe acest orator al suburbiei, acest atacant al normalitatii cotidiene care doar normala nu mai e.
Romanul la prima vedere pare un jurnal de betii si femei care au trecut prin viata personajului principal care este, de fapt, un alter ego al autorului. Dar deoarece cititorul este interesat doar de faptul ca autorul si personajul principal sunt unul si acelasi si in roman apar doar scene de sex, betii si pariuri la cursele de cai, el nu vede implicatiile fine ale romanului. Ei vad un alcoolic care traieste o viata de rebel, dar nu este asa, nu complet.
In spatele povestii se vede un om care sufera, care are una sau mai multe probleme. Atat fizice cat si sentimentale. Starea sa este precara si desi la exterior iti da impresia ca nu ii pasa, odata ce ajungi in interior vezi exact cat de mult ii pasa iar atitudinea de nepasare este doar un mod de a se proteja de lumea de care ii pasa chiar atat de mult. Complexa gandirea dar, indiscutabil, are logica.
Henry Chinaski, personajul principal, este o vedeta, un poet controversat care isi castiga painea oferind prelegeri studentilor despre poezie, si-a creat numerosi fani care ii scriu des, femei carora le-a fost trezit apetitul sexual de versurile poetului si vor sa il consume chiar cu acesta. In timp ce le face pe cele doua ce le-am mentionat mai sus, poetul este preocupat sa bea si sa parieze la cursele de cai.
Dragostea vine si pleaca, la fel ca femeile in viata lui. Unele lasa o impresie mai puternica, altele mai putin puternica dar toate sunt tratate la fel. Desi obiectivul este sexul ajungi sa realizezi ca e mult mai mult de atat si nu e vorba doar de dorinta de a le avea.
Desi Charles Bukowski este renumit pentru poezia sa, care este experimentala si extrem de frumoasa, eu m-am atasat de proza sa si atat romanele cat si povestirile sale le consum cu mare drag, privind oarecum pe acest om ca pe un erou care a trecut prin foarte multe si a reusit sa adopta o metoda originala si interesanta de a face fata vietii de zi cu zi. Romanul arata cum o parte din viata acestui om s-a consumat si, cred, ca merita sa il cunoastem cat de cat pe acest tip care are o stralucire aparte.
Poezia ii este opera de arta, criticata si laudata de multi, proza este viata lui, o metoda extrem de placuta de a face cunostinta cu Bukowski este sa il citesti. Indiferent daca vrei sa cunosti pe Bukowski omul sau pe Bukowski artistul, vei fi surprins de acest autor genial.

Dacian