De fiecare dată cînd deschid o carte de Charles Bukowski simt cum un fior îmi trece prin coloană şi îmi oferă o senzaţie de disconfort; trupul mă anunţă că voi primi o lovitură, mintea mi se goleşte şi se pregăteşte pentru derularea incontrolabilă a fascinantei vieţi a unui personaj pe care literatura este, înca, prea mică şi prea nepregatită să-l venereze: Henry Chinaski îşi incepe povestirea. Rece, crud, simplu –  te aruncă într-o lume pe care nu vrei să o vezi cu adevărat; micimea noastră în faţa vieţii care ne doboară şi ne striveşte fără să-şi fi dat vreodată seama că am avut tupeul să spunem că, de fapt, noi am trăit este prea evidentă şi prea dureroasă.

Rememorînd primii ani ai vieţii sale, aşa cum în Poşta revedem anii în care a lucrat acolo, aşa cum în Factotum revedem celălalte locuri de muncă pe care le-a avut de-a lungul timpului, aşa cum în Femei revedem toate personajele feminine care i s-au perindat prin faţa ochilor în trecerea anilor, în Şuncă pe pîine revedem imaginea Patriarhului ca un copil şi adolescent, retrăind viaţa de familie, anii de şcoală şi oamenii care s-au aciuat pe lîngă el în acei ani; aici vedem singurătatea si durerea existenţei sale.

Charles Bukowski nu este doar un autor, nu este doar un beţiv afemeiat preocupat doar de cursele de cai. El este Autorul: nimeni nu a trăit literatura aşa cum trăit-o el, nimeni nu a avut vocea lui, nimeni nu a fost strivit mai puternic de soartă şi nimeni nu s-a ridicat mai sus decît el, devenind, fără să-şi fi dat vreodată seama, Patriarhul literaturii contemporane.

Articol publicat in revista 24FUN Timisoara.

Leave a Reply