Tag

Tacere

Jul 16
1

Film: Silence

By | Filme | No Comments

Filmul respectă aproape la perfecție romanul, libertățile pe care și le asumă sunt neglijabile: ce e scos nu schimbă cu nimic mesajul inițial iar ce e extra se pliază foarte bine pe subiect, aducându-l cu adevarat în formă cinematografică.

Ce m-a surprins cu adevărat a fost faptul că torturile menționate în carte au fost parcă mai domoale, pe când în film erau duse un pic mai departe – dar probabil asta are de a face cu faptul că o voce interioară trebuie schimbată cu un element vizual, iar durerea este probabil unul din elementele care trebuiesc duse într-un cadru mai extrem pentru a reuși să stârnească aceleași emoții.

Pasul este lent, filmul durează peste 2 ore și 40 de minute, pentru a oferi spectatorului o metamorfoză completă – de la habotnicie fățișă la resemnare și, spre sfârșit, la rezistență silențioasă. Este cu adevărat remarcabil că Martin Scorsese a reușit să transpună într-un film o trecere a timpului credibilă, care reșește să arate cum o personalitate poate fi modelată în timp și cum idealismele tinereții pot fi depaășite de anumite evenimente și de trecerea timpului în general.

Au fost câteva elemente care nu cred că au fost foarte reușite: vocea lui Iisus (atât de absentă în roman, de unde și titlul) și replica preotului Ferreira în care îi explică lui Gonzalez că și Iisus s-ar fi apostaziat pentru a salva pe credincioșii săi – lucru complet neadevărat, Iisus probabil i-ar fi îmbărbătat să treacă cu “demnitate” peste suferință promițându-le viață eternă în dreapta Tatălui (ca în cazul crucificatului de langă el). Deși aceste elemente puteau fi adăugate cu un scop care mie îmi scapă, având in vedere modul în care credința este prezentată și faptul că Biserica Catolică s-a implicat în pregătirea actorilor, tind să cred că au fost decizii greșite.

Per total filmul oferă o ecranizare decentă, interpretarea este bună, iar cinematografia este extraordinară – aumite cadre te țintuiesc în loc cu mirajul lor. Din cauza pasului și a duratei, ca să nu mai menționez de acțiunea în sine, filmul nu a prins la public și va ramâne considerat un film bun, dar neremarcabil.

Jul 14
1

Carte: Tăcere

By | Cărți | No Comments

Una din cele mai importante lecții offerte de literatură sunt acele momente când o anumită bucățică uitată de istorie este readusă în atenția publicului larg, când redescoperim anumite episoade marcante ale istoriei în cărticele pe care nu de multe ori le ignorăm până când un anumit eveniment, cum ar fi un film, ni le aduc in față și ne oferă șansa de a le retrăi și asimila.

Este cazul de față cu romanul Tăcere – o carte cu un număr modest de cititori care a fost readusă în prim plan îndeosebi de recenta ecranizare a acesteia de către Martin Scorsese, un proiect pe care l-a derulat pe parcursul mai multor ani, dar care doar recent a fost preluat de mass-media.

Jumătate scris in stil spistolar si jumătate in narațiune la persoana a 3-a, romanul ilustrează experiența misionară a preotului Rodriguez în anul 1639 în Japonia pentru a da de urma mentorului său, preotul Ferreira, și soarta japonezilor creștinați de acesta care sunt persecutați de noii conducători japonezi.

Romanul oferă o viziune destul de violentă a experiențelor călugărilor misionari catolici și a japonezilor creștinizați de ei, mai ales prin prisma personajului principal, preotul Rodriguez. Prin vocea lui trăim o experiență, subiectivă desigur, sumbră și dezolantă a ceea ce înseamnă să vrei să trăiești în modul în care ți-ai propus într-o lume căreia nu-i pasă de preferințele tale personale, unde doar legea, haotică si opresivă, dictează toate aspectele vieții publice și personale.

Torturile și suferințele sunt tratate cu mult bun simț, probabil și pentru că sunt relatate de un preot cu adevărat pios, dar și pentru efectul cu mult sporit al indignării cititorui în aceasta formă. Efectul rezultat este exact ce autorul dorește – printr-o încheiere de fază extrem de liniștită oripilarea cititorului este garantată, o metodă excelentă de a crea o atmosferă de contemplație și reflectare a unui episod istoric atât de relevant în secolul XX.

Adevăratul mesaj al romanului este, însă, de ordin religios: de ce credem cu atâta tărie într-un Dumnezeu care tace in fața suferințelor celor care cred în el și, pe deasupra, deși este atotputernic, preferă să sufere lăngă ei în loc de a riposta?