Tag

literatura japoneza

Carte: Tăcere

By | Cărți | No Comments

Una din cele mai importante lecții offerte de literatură sunt acele momente când o anumită bucățică uitată de istorie este readusă în atenția publicului larg, când redescoperim anumite episoade marcante ale istoriei în cărticele pe care nu de multe ori le ignorăm până când un anumit eveniment, cum ar fi un film, ni le aduc in față și ne oferă șansa de a le retrăi și asimila.

Este cazul de față cu romanul Tăcere – o carte cu un număr modest de cititori care a fost readusă în prim plan îndeosebi de recenta ecranizare a acesteia de către Martin Scorsese, un proiect pe care l-a derulat pe parcursul mai multor ani, dar care doar recent a fost preluat de mass-media.

Jumătate scris in stil spistolar si jumătate in narațiune la persoana a 3-a, romanul ilustrează experiența misionară a preotului Rodriguez în anul 1639 în Japonia pentru a da de urma mentorului său, preotul Ferreira, și soarta japonezilor creștinați de acesta care sunt persecutați de noii conducători japonezi.

Romanul oferă o viziune destul de violentă a experiențelor călugărilor misionari catolici și a japonezilor creștinizați de ei, mai ales prin prisma personajului principal, preotul Rodriguez. Prin vocea lui trăim o experiență, subiectivă desigur, sumbră și dezolantă a ceea ce înseamnă să vrei să trăiești în modul în care ți-ai propus într-o lume căreia nu-i pasă de preferințele tale personale, unde doar legea, haotică si opresivă, dictează toate aspectele vieții publice și personale.

Torturile și suferințele sunt tratate cu mult bun simț, probabil și pentru că sunt relatate de un preot cu adevărat pios, dar și pentru efectul cu mult sporit al indignării cititorui în aceasta formă. Efectul rezultat este exact ce autorul dorește – printr-o încheiere de fază extrem de liniștită oripilarea cititorului este garantată, o metodă excelentă de a crea o atmosferă de contemplație și reflectare a unui episod istoric atât de relevant în secolul XX.

Adevăratul mesaj al romanului este, însă, de ordin religios: de ce credem cu atâta tărie într-un Dumnezeu care tace in fața suferințelor celor care cred în el și, pe deasupra, deși este atotputernic, preferă să sufere lăngă ei în loc de a riposta?

Carte: Albastru nemarginit, aproape transparent

By | Cărți | No Comments

Plasata in Japonia celui de-al doilea razboi mondial, in timpul invaziei americane, actiunea aduce in prim plan un personaj cu gasca lui de prieteni ce cauta incontinuu noi moduri de a se droga, de a petrece si de a face sex.
Suna foarte mult cu Trainspotting si in unele locuri chiar nu am putut sa nu ma gandesc la asemanarea intre cele doua romane insa exista o mare diferenta: Albastru nemarginjit, aproape transparent e mult, mult mai slabut si mai prost scris decat Trainspotting.
Desi stiu ca Ryu Murakami e un scriitor cult in Japonia si are numerosi fani atat ca scriitor cat si ca regizor dar, trebuie sa spun, stilul sau de a scrie nu m-a impresionat.
Romanul este destul de original si unele parti sunt interesante si fiind destul de scurt nu reusesti sa te plictisesti de el si astfel nu esti nevoit sa arunci cartea si sa uiti de ea, ceea ce e un plus dar nu unul atat de mare incat sa cataloghez autorul si romanul sau in lista mea de preferati.
Adevarul e ca, dupa cate am vazut, cartile lui Ryu Murakami sunt cumparate de tineri de 15-16 ani care, cred, nu au o cultura literara foarte avansata si merg direct spre ceva sigur: droguri, sex, petreceri = ceva neplicticos si tabu. Adevarul e ca ar trebui ca cineva sa ii indrume spre adevaratii maestri ai genului: Irvine Welsh, Charles Bukowski, Henry Miller.