E a doua mea intalnire cu Franz Kafka, prima fiind Metamorfoza, si tin sa precizez ca toata atentia care i se acorda acestui individ extrem de sumbru si de necomercial este data pe buna dreptate. Are ceva aparte in felul cum scrie, se simte ceva diferit, destul de greu de inteles dar, in acelasi timp, evident.
Ideea condamanatului la moarte care nu stie ca va fi omorat este si asa destul de cruda fara a mai pune in calcul miraculosul aparat de torturat si ucis, descris intr-o maniera cu totul aparte, care va scrie folosindu-se de niste ace sentinta pe corpul condamntului aducandu-i o moarte violenta si lenta. Ideea de a muri intr-un chin greu de descris incercand in acelasi timp sa descifrezi cu propriul trup de ce esti in aceasta situatie este infricosatoare, dar, geniala in acelasi timp.
Povestirea este despre ultima functionare a acestui aparat, proiectat si construit de fostul comandant, nemaidorit de actualul, inca adorat de locotenentul fostului comandant. Paratul si modul de functionare al acestuia este explicat de catre locotenent unui explorator venit in Colonia Penitenciara urmat indeaproape de un soldat care are in paza pe condamnat care nu intelege nimic din ce se vorbeste.
Momentul culminant al acestei povestiri este atunci cand locotenentul nu reuseste sa il convinga pe explorator de nevoia si dreptatea acestui aparat si hotaraste ca e timpul sa mearga pentru ultima oara dar nemaiavand ca oaspete pe condamnat ci pe locotenent insusi, cu moartea sa se va sfarsi si functionalitatea aparatului, el fiind singurul care mai stie sa-l foloseasca si repare.
Scrisa in maniera specifica lui Franz Kafka, povestirea da multe de gandit, ideile sale poate sunt inumane dar iti indica clar ca ascund o viziune in spatele lor, aceste acte de tortura au un scop iar tu trebuie sa descoperi dreptatea sau nedreptatea, indiferent de ce vei decoperi un lucru este sigur, Kafka este, fara indoiala, un autor extrem de valoros

Cand m-am hotarat sa scriu despre filmele pe care le vizionez am hotarat sa nu mentionez filmele de la tv, cele pe care le vizionez din intamplare, ci doar cele pe care le planific. Ei bine, astazi s-a intamplat sa dau peste un film pe care mi-am propus sa il vad, dar pe care nu l-as fi vazut acum deoarece nu am citit cartea mai intai, dar cum era la tv am zis sa fac invers, sa vad filmul si apoi sa citesc cartea.
Mi-am promis ca am sa avd acest film, dar ca am sa-l vad deabia dupa ce citesc romanul, si asta am facut. Multa lume i-a facut o reclama pozitiva acestui film si am decis sa intru si eu in rand cu lumea (nu sunt un foarte mare amator de filme) si, trebuie sa recunosc, e un film destul de bun cu o coloana sonora chiar interesanta.
Un roman care trece de la extaz la agonie fara sa realizezi, esti prins in actiune atata de tare incat nu mai stii ce sa crezi. Scris intr-o maniera extrem de interesanta, folosind un limbaj extrem de colorat si neavand nici cea mai mica urma de cenzura, Trainspotting este genial.
Gabriel Garcia Marquez ne arata din nou talentul sau incredibil, de data asta facand un exercitiu de imaginatie combinat cu realitate, punand irealul in actiune reala si improbabilul in probabil.
Comentarii recente