Category

Cărți

Jan 01
0

Carte: Si hipopotamii au fiert in bazinul lor

By | Cărți | No Comments

Scris in 1945, nepublicat, gasit dupa multe decenii. Scris de doua din cele mai mari nume ale generatiei beat: Jack Kerouac si William S. Burroughs. Capitolele sunt scrise alternativ, unele de Jack Kerouac care isi ia numele de Mike Ryko iar celalalte de Burroughs care isi ia numele de Will Dennison.
Romanul imi aduce aminte de Trainspotting, chiar daca romanul a fost scris cu mult timp inainte. Patru prieteni care formeaza un grup ciudat, nelalocul lui. Homosexualitatea, drogurile, somajul si crima se invart ca teme ale prieteniei lor si, in acelasi timp, al romanului insusi. Ele find cauzele si efectele actiunilor personajelor romanului.
Scris intr-un limbaj simplu, necomplicat, romanul arata viata celor patru din 2 perspective mai mult sau mai putin diferite: cele ale autorilor, care ei insisi sunt 2 din cei 4 prieteni.
Romanul, ca multe altele de genul aceasta, arata un singur lucru: viata nu e o linie dreapta, nu e doar alb si negru, e mai mult. Viata inseamna mai mult. E mai complicata, mai colorata, de necontrolat.
Nu m-a atras foarte mult, motivul principal pentru care am vrut sa o citesc a fost titlul (care mi-a placut din motive pur subiective) care, dupa cum am aflat in roman, nu are nicio legatura cu povestea in sine. Doar un eveniment ce s-a intamplat in timp ce actiunea propriu zisa a romanului se desfasura.
Mi-a placut dubla viziune asupra intamplarilor din roman, fapt care aduce un plus cand vine vorba de descrierea personajelor si de conceptul individualitatii artistice. Nu stiu cat de experimentala se mai poate numi tehnica folosita dar cu siguranta se poate numi placuta, nu oboseste ci doar atata interesul.

Dec 30
0

Carte: Marele Gatsby

By | Cărți | No Comments

Considerat o capodopera a secolului XX, romanul lui F. Scott Fitzgerald este o portretizare fidela a Statelor Unite ale Americii a anilor ’20. A epocii Jazz-ului, a epocii prohibitiei, a unei epoci care nu mai exista astazi decat in filme nostalgice.
Desi adulat, romanul are niste lacune enorme din punctul meu de vedere. Personajele sunt neverosimile si slab construite, actiunea este schitata prost iar coincidentele(de care romanul e plin) sunt de-a dreptul penibile. Romanul nu prezinta nimic spectaculos in sine dar, in acelasi timp, prezinta niste elemente care ii ofera o nota de credibilitate.
Elementele care salveaza acest roman sunt stilul autorului, care nu exceleleaza dar da impresia de un scriitor bun, si imaginea omului venit la oras. Vocea lui Fitzgerald este simpatica si placuta si intr-o mare masura salveaza, in ochii mei, o mare parte din roman, lasandu-l sa supravietuiasca. Cel mai important lucuru, insa, este viziunea lui Nick Carraway asupra lucrurilor pe care le vede si le ia la cunostinta. Prin ochii lui vedem, de fapt, grandoarea acestui roman, prin el vedem maretia, sau mai degraba lipsa de maretie, a epocii lui Fitzgerald.
Visul american este ruinat, nu poate fi atins decat prin masacrarea principilor. Telul atat de mult visat, de o stralucire pura este patat, nu se mai poate ajunge la el. Pentru a ajunge sus tebuie sa te omori pe tine.
Acel “mare” nu exista.

Nov 27
0

Carte: Colectionarul

By | Cărți | No Comments

Primul roman publicat al unuia dintre cei mai buni si experimentalisti autori britanici postmoderni. Un adevarat simbol al puterii literaturii si al stilului in care informatie este oferitat cititorului, o stilizare a naratologiei care ofera o esenta aparte fictiunii.
Lasand deoparte toate conceptele stilistice, Colectionarul este un roman fantastic, o adevarata fereastra in mintea unor oameni, care pot dar, in acelasi timp, nu pot intra in niste stereotipuri. O poveste interesanta care poate fi privita din foarte multe unghiuri si care ofera, pe langa actiunea propriu zisa a romanului, si niste idei de ansamblu despre literatura epocii in care romanul a fost scris.
John Fowles a fost, pentru mine, un autor care m-a prins in jocurile lui, desi stiu ca isi propune mereu sa isi tortureze cititorul, sa il epuizeze psihic, sa il rasuceaca in toate partile si sa il chinuie pana aproape de momentul cedarii, iar acest roman nu face exceptie. Probabil doar in Magicianul a putut sa ofere un spectacol mai grandios decat aici.
Faptul ca mania personajului sau a determinat labili psihici sa ii urmeze exemplul este un act care nu desfiinteaza sub nicio forma importanta si celebritatea scrierii sale. Nu este el de vina ca niste idioti au rapit si au omorat femei precum face personajul principal din roman, desi nu cred ca rapitorul este personajul principal ci Miranda, fata rapita.
Este foarte greu de spus pe cine este focalizata actiunea: pe rapitor sau pe cel rapit? Care are avantajul in fata cititorului? Eu cred ca amandoi au un impact egal. Nebunia si snobismul, ignoranta si intelectualismul sunt niste factori complementari care prind foarte bine si ofera un amalgam de culori vii care nu fac altceva decat sa ofere o finete fara de asemanare ideilor lui Fowles.
Daca doriti un roman cu niste urme subtile de thriller, daca doriti un roman care sa analizeze psihicul uman, daca doriti sa cititi un roman care o gama vasta de stiluri, daca pur si simplu doriti un roman care sa va tina cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit, cititi Colectionarul.

Oct 11
0

Carte: Procesul

By | Cărți | No Comments

Cea mai cunoscuta opera a marelui vizionar ceh Franz Kafka este o imbinare de sentimente mixte aducand in fata cititorului o lume aproape distopica in care realul nu mai are nici o valoare, el nemaiavand niciun fel de putere asupra mediului care il controleaza transformandu-l in ceva ireal.
Aici este si puterea romanului, neputinta de a mai face distinctia dintre real si ireal. Totul pare real, dar oare este? Trebuie sa ne gandim mereu la asta, chiar asta s-a intamplat? Sau este o metafora care ascunde ceva in spatele ei, un secret mai mare care trebuie descoperit?
Asta incearca sa faca Josef K.: sa descopere ce e in spatele arestarii sale, care sunt probele si martorii dar mai ales care este motivul pentru care este arestat. Insa nu aflam niciodata aceste lucruri pentru simplul fapt ca ele nu sunt relevante si, in acelasi timp, nu sunt cunoscute decat de o autoritate mai mare. Nu e asa ca, intr-un fel, suna cunoscut?
Nu e si lumea in care traim la fel? Traim consecintele actiunilor unor forte mai mari fara sa stim ce se intampla cu noi si de ce. Totul se invarte in necunostinta noastra, insa problema cea mai mare este ca cei care au deciziile nu mai pot nici ei sa determine ce este real sau nu si astfel actiunile lor nu mai au sens insa ei nu mai sunt in stare sa determine acest lucru.
Acest roman al lui Franz Kafka este superb, din toate punctele de vedere. Intrebarile pe care el reuseste sa le puna sunt extrem de interesante, lumea pe care o prezinta este una fantastica care te infricoseaza dar te si atrage incercand mereu sa afli ca e in spatele paginilor.
Haosul birotic si incapabilitatea omenirii de a reusi sa se salveze din cauza lipsirii puterii de decizie si lipsirea de logica sunt teme majore care aduc in discutie concepte greu de inteles dar care sunt necesare aflarii adevarului, daca el exista.
Trabuie sa ne punem si aceasta intrebare: exista adevarul? Tot ceea ce se intampla e real? E doar imaginatia noastra? Nu poti sa te ascunzi de intrebari pentru simplul fapt ca totul e lipsit de sens, totul nu are nicio legatura cu realul dar nu poate fi ireal deoarece se intampla, se intampla acum, aici.
Romanul este fantastic, desi in unele parti e greu de urmarit si de la inceput si pana la sfarsit trebuie sa le obisnuiesti cu neverosimilul si irealitatea si lipsa de logica a actiunilor si ideilor prezentate. Max Brod si-a inselat prietenul dar a oferit lumii una din cele mai puternice literaturi care exista. Trebuie sa il onoram pe Franz Kafka, dar si pe noi insine, prin citirea cartilor sale si prin incercarea de a raspunde la cateva din intrebarile pe care cu siguranta ni le vom pune.

Oct 07
0

Carte: Firmin. Aventurile unei vieti subterane

By | Cărți | No Comments

A fost o curiozitate. Am vazut cartea in engleza in librarie dar nu am luat-o in seama dar pe masura ce clipa in care avea sa fie publicata de polirom se apropria interesul a inceput sa creasca. O colega, mare amatoare de animale mici si dragalase (si nu numai) m-a facut sa o cumpar si s-o citesc.
Acum stau si ma gandesc despre ce era cu adevarat vorba in ea, pentru ca nu e vorba doar de un sobolan care citeste. E mai profund de atat. Nici macar faptul ca este constient de unicitatea sa si dorinta sa de comunicare cu rasa superioara este extrem de grea, daca nu impsibila. Este condamnat sa traiasca intr-un corp de sobolan, blestemat sa nu fie suportat de majoritatea oamenilor si neinteles si neluat in serios de cei care, poate, il suporta.
Romanul este despre literatura, despre numeroasele ei fete, despre nenumaratii lui autori, fie ca sunt autori cu A sau a (exista o diferenta, sa stiti!). Insusi inceputul este o comparatie intre cele mai memorabile prime propozitii ale literaturii, si in acest mod continua: comparatia.
Fie ca metoda de comparare difera, de la gust (Proust nu are acelasi gut ca Joyce) fie ca e vorba de subiect (cartile lui Henry Miller is tinute la subsol intr-un dulap inchis) fie ca e vorba de oamenii care le scriu (chiar toti scriitori de SF sunt atat de amarati?).
Firmim este cea mai frumoasa lucrare de literatura comparata si este una esuata inca de la-nceput. Toate sunt, de fapt. La fel ca oamenii, cartile sunt la fel dar in acelasi timp extrem de diferita, sa incerci sa le categorizezi este inutil si va duce la esec, indiscutabil.
Carti si oameni. Oameni si carti. Cat de mult ne asemanam si cat de mult ne diferentiem. Fiecare e atat de unic, precum un sobolan care poate sa citeasca si sa cante la un pian de jucarie. Legatura dintre om si carte este evidenta, fara aceasta legatura nu am fi putut sa iesim din pestera, doar cartile ne salveaza, doar ele au grija de noi, doar prin ele putem descoperi lumea si doar prin ele putem sa o facem mai buna. Cartile ilumineaza totul, chiar si un sobolan.

Oct 06
0

Carte: Strigarea lotului 49

By | Cărți | No Comments

Thomas Pynchon e unul din cei mai interesanti scriitori americani ai momentului. Nu doar pentru ceea ce scrie, pentru ca in majoritatea cazurilor lumea nu prea are habar de ce vrea omul asta sa spuna. E interesant pentru ca e o persoana total antisociala. Nimeni nu stie cum arata, singura poza publica cu el e una de cand avea vreo 20 de ani. Nu da interviuri, nu se lasa fotografiat, nu apare nicaieri, lumea nici macar nu stie unde locuieste.
Tot ceea ce face, public vorbind, se rezuma la a lansa o data la cativa ani o carte, si ca intr-un trend intelectual, fiecare roman e mai greoi decat precendentul. Si astfel lumea vorbeste despre el si incearca sa descopere ce anume a vrut sa spuna in cea mai recenta opera a sa.
Harold Bloom il plasa printre cei 4 cei mai de valoare scriitori in viata a Statelor Unite, majoritatea criticilor il ridica in slavi avand in vedre ca are un stil experimentalist si reuseste sa introduca in lucrarile sale o varietate de stiinte care de care mai complicate si mai interesante.
Este un autor interesant, desi nu am citit decat acest roman care este unul foarte scurt si este considerat cel mai usor dintre cele aparute. Imi place metoda lui de a expune lucrurile, de felul cum isi numeste personajele (Oedipa?!?) precum si umorul lui indreptat spre anumiti monstri sacri precum Vladimir Nabokov sau formatia Beatles.
Romanul nu face exceptie de la anumite referinte despre diverse stiinte, in cel de fata se aduce in prim plan o metoda de comunicare alternativa si desi e greu sa decizi despre ce anume e vorba, parerea mea personala ma indreapata sa cred ca e vorba despre Internet (nu e doar parerea mea). Romanul a fost publicat in 1966. Intersant, nu?
Am auzit si opinii despre cum Thomas Pynchon si-a pierdut talentul in ultimii ani si nu a ajuns decat un mosulet care vrea sa impresioneze dar care si-a pierdut vocea si nu mai merita sa ne pierdem timpul cu el. Nu sunt de acord si am de gand sa continui sa il citesc. Chiar am depus o comanda pentru Gravity’s Rainbow, romanul lui cel mai aclamat, pe care am de gand sa il citesc (sper sa si inteleg ceva din el).
In Romania acest autor e pe fundul lacului, nimeni nu prea stie cine e iar cei care stiu sunt mult prea putini pentru ca vreo editura sa incerce sa il promoveze mai mult. Sunt traduse doar 2 carti de la el si amandoua sunt puse la raftul de reduceri masive, unul costa 4,99 lei iar celalalt 9,99 lei, se spunea ca e in traducere si Gravity’s Rainbow dar ma indoiesc ca o sa vada fata tiparului, nu merita din punct de vedre economic iar din punct de vedere al palmaresului colectiei nu cred ca perioada prin care trecem e una in care o editura poate face sacrificii economice de dragul palmaresului. Pacat. E un autor din a carui opera chiar avem de invatat cate ceva. Unii autori sunt sortiti sa nu fie descoperiti decat prea tarziu.

Oct 05
0

Carte: Povesti despre nebunia obisnuita

By | Cărți | No Comments

Un volum de povestiri marca Charkes Bukowski plin de temele care l-au facut cunoscut pe scriitorul american. Povestirile sunt amuzante in mare parte dar se regasesc si povestiri mai serioase, majoritatea aratand faptul ca Bukowski nu este doar un autor de duzina ci si un autor care are un adevarat simt literar pe care si-l pune in functiune atunci cand simte nevoia.
Tipic autorului, mai toate povestirile au o urma de autobiografie. Este destul de clar ca intamplarile din viata autorului sunt principala sa sursa de inspiratie si se foloseste de ele intr-un mod abuziv dandu-ti impresia ca il cunosti. Daca il cunosti cu adevarat nu sunt in masura sa decid insa acest amalgam de intamplari in jurul acestui personaj iti ofera un confort pe care preferi sa il simti nestingherit si nu sa il explorezi.
Povestirile aduc in discutie oamenii pe care Charles Bukowski ii respecta, autori precum Hemingway sau Celine au un loc aparte in panteonul sau, dar nu doar autori celebri fac parte din memoriile lui Bukowski, din povestiri aflam si de alti prieteni ai sai cu afinitati literare, fie ca sunt poeti sau scriitori de povestiri toti sunt analizati in stilul caracteristic al lui Charles Bukowski, stil pe care l-as numi onest.
Nu e o carte extraordinara, nu iti va schimba filozofia vietii, nu iti va oferi o multime de cunostinte. Dar te va distra. Mult. Te vei bucura de umorul sau si de intamplarile care de care mai nastrusnice pe care personajele le traiesc.

Oct 04
0

Carte: Prozac. 101 pastile pentru bucurie

By | Cărți | No Comments

Inca din start trebuie sa recunosc ca nu sunt un mare devorator de literatura romana. Nu o ocolesc dar nici nu imi vine sa ma uit printre cartile autorilor romani gandindu-ma ca sigur voi gasi ceva interesant pe acolo. Prefer autorii straini care deja sunt recunoscuti mondial va fiind adevarate valori. Insa cu Adriana Babeti a fost altfel, ea nu e doar un alt autor roman.
De ce? Nu doar ca mi-a fost profesoara, nu doar pentru ca e votata an de an cea mai buna profesoara a Facultatii de Litere, Istorie si Teologie a Universitatii de Vest din Timisoara, nu doar pentru ca de fiecare data cand o vezi iti vine sa zambesti deoarece simti ca esti in prezenta unui om care a descoperit secretul fericirii absolute, nu doar pentru ca o poti vedea prin oras in bocancii ei mari, imbracata hippie cu un rucsac imens in spate dovedind nu doar pe foaie ci si in viata de zi cu zi ca este o veritabila sarsanela, ci pentru ca daca ai vreodata ocazia de a sta de vorba cu ea vei ramane uimit de vastitatea cunostintelor ei si de entuziasmul cu care priveste literatura din cele mai vechi timpuri pana la cea din timpurile noastre.
Niciodata nu m-am simtit mai confortabil ca atunci cand sunt intr-o banca, intr-un amfiteatru ascultand-o si incercand sa imi pun in minte imaginile pe care ea mi le transmite, o senzatie fara egal, o senzatie unica care te face sa vrei sa descoperi secretele vietii si universului, pur si simplu vrei sa incepi imediat expeditia literara care te va marca pentru totdeauna.
Cartea este impartita in 2 parti: prima parte cuprinde niste povestiri publicate prin diferite reviste si colectii, povestiri cu un adevarat caracter autobiografic al autoarei, o introducere in viata si persoana autoarei, o familiarizare placuta care aduce o usoara senzatie de caldura si confort, te simti bine si vezi lumea prin ochii unui om extraordinar; a doua parte este o colectie de articole publicate in Suplimentul de Cultura sub titlul telenovelistic Secretul Adrianei, care difera extrem de mult in temele abordate dar care are un element comun: pe Adriana insasi.
Cartea este fantastica, am citit-o pe nerasuflate si m-am simtit minunat, o adevarata experienta literara a carui efect fost superb, o senzatie de cunoastere a lumii ce ma inconjoara m-a cuprins si o senzatie de bucurie m-a cuprins. Stia ea de ce a ales tiltul cu pricina.
Drogul e unul de care toti avem nevoie, trebuie sa ne delectam cu aceste povestioare, cu aceste intamplari, cu aceste pilde, cu aceste memorii. Ne suntem datori noua insine sa simtim acest efect pe pielea noastra. Intr-o lume hiper accelerata, hiper dezvoltata si hiper activa avem nevoie de Prozac, pentru ca doar efectul ei ne poate oferi senzatia de care ducem atat de mare lipsa si de care avem neaparata nevoie: de bucurie.

Aug 16
0

Carte: Indignare

By | Cărți | No Comments

O carte care exploreaza societatea si umanul atat de bine incat te poate face sa crezi ca e de fapt o lucrare de specialitate si nu un roman, o lucrare de fictiune. Atentia la detalii marca Philip Roth iti ofera o satisfactie extraordinara, un stil atat de fin si o voce atat de puternica care iti vor marca viata literara.
Indignare este povestea unui adolescent, fiu al unui macelar kosher, care trece prin o serie de evenimente mai mult sau mai putin obisnuite, specifice gandirii americane in timpul razboiului din Korea. Pierderea increderii tatalui, schimbarea universitatii si intalnirea cu diverse personaje in campusul noii universitati, fi ca sunt colegi de camera sau o fata cu care are prima relatie de copulatie orala, au un efect dramatic asupra sa.
Markus Messner este haituit de gandul ca daca nu se va comporta exemplar va fi trimis in Korea si ca acolo isi va gasi sfarsitul. Isi gaseste in scaparea in scoala, locul unde daca se va tine de treaba il va scapa de chinul de a merge si a lupta intr-o tara straina in care mor mii de tineri americani. Insa viata lui Markus nu este atat de usoara, de cand pleaca de la macelaria tatalui sau unde ii fusese ucenic lucrurile frumoase dintre el si tatal sau ajung sa nu mai existe, locul prieteniei este luat de locul neincrederii. Tatal sau nemaioferindu-i nici o urma de incredere persecutandu-l de fiecare data cu intrebari si acuzatii pe care Markus nu le merita.
Gaseste scapare si din aceasta condamnare prin a fugi de la universitatea din orasul sau natal catre o alta universitate din America. Insa aici este nemultumit de profesori pe care ii considera net inferiori celor de acasa, colegii de camera ii gaseste iritanti si nu doreste sa socializeze cu ei, el dedicandu-se meseriei sale din campus si unei anumite fete care va avea un impact devastator asupra sa.
Lectia de psihologie si de istorie pe care ne-o ofera Philip Roth este una extrem de actuala si extrem de corecta. Nu doar exploreaza viata cotidiana a studentului dar analizaeaza factorii pe care un student trebuie sa ii ia in calcul. Viata unui student nu mai este doar dedicata studiului, din ea fac parte o multime de factori: a fi sau nu membrul unei fratii, multumirea parintilor de acasa care se sacrifica fizic, psihiic si material pentru ca fiul lor sa poate merge la facultate, ruptura inevitabila intre fiu si tata care inevitabil apare in viata, satisfacerea dorintelor sexuale si emotionale a unui tanar aflat in floarea varstei dorind punerea in practica a fanteziilor mai mult decat orice.
Traseul pe care Markus Messner il parcurge este unul extrem de bine facut, personalitatea sa dezvolta cu fiecare pagina, inteligenta ii creste, siguranta in sine devine mai mare dar in acelasi timp si singuratatea creste iar frica de a nu lupta intr-un razboi in care nu crede devine tot mai mare.
De la copilul timid care e obisnuit sa nu comenteze in fata autoritatii paterne ajunge sa desfida autoritatea tatalui si cea a conducerii universitatii luandu-si soarta in maini si tinand spatele drept si vocea raspicata in timp ce isi enunta convingerile personale dobandite.
Poate un sex oral sa-ti schimbe viata? Evident, poate. Lucrul care il va marca pentru totdeauna este acest act atat de normal si atat de obisnuit si simplu. Dragostea care o poarta Oliviei, studentei care i-a oferit acesta experienta, sau ideea de dragoste pentru aceasta fata ii va aduce pieirea.
Convingerile sale ateice, increderea sa oarba in eseurile lui Bertrand Russell, tentativele de sinucidere ale Oliviei, disperarea mamei sale fata de tatal sau ajungand sa contempleze divortul, un subiect tabu in familile evreiesti, neaprobarea mamei sale a relatiei cu Olivia sunt teme dezvoltate de Philip Roth cu un talent inconmensurabil care sunt ingredientele acestei capodopere a secolului XXI.
Finalul este o lectie si in acelasi timp este deznodamantul atator factori pusi laolalta. Poate tatal sau avea dreptate, poate decanul, poate el. Noi alegem insa alegerea este una a doctrinei si nu a actiunii. Noi putem sa spunem cine consideram ca a avut dreptatea dar nu putem sa schimbam datele problemei, nu putem sa impiedicam sfarsitul. De ceea ce ti-e cel mai frica, de aia nu vei scapa. Aceasta este soarta lui Markus, este soarta noastra, este soarta omenirii.

Jul 30
0

Carte: Oracle Night

By | Cărți | No Comments

Nu prea stiu cum sa incep sa scriu despre cartea asta, nici despre autor nu stiu ce sa scriu, probabil de asta a stat atat de mult timp articolul asta in drafts. Ca sa fiu obiectiv si concis, Paul Auster este un scriitor american care si-a inceput cariera literara prin 87 si pana acum a scris vreo 12 romane (14 daca consideri trilogia 3 romane distincte). Nu e foarte cunoscut in Romania, nu e nici foarte tradus, doar cateva carti de-ale sale au fost traduse. Aceasta nu se numara printre ele.
Tot ce am spus pana acum e corect dar nu e tot, nu te poti rezuma sa spui ca Paul Auster e doar un scriitor bun pentru ca nu e doar atat ci e mult mai mult. E un scriitor care te poate fermeca pana in locul in care nu mai poti sa lasi cartea din mana, pana nu consumi cu o foame extraordinara fiecare cuvant pe care acest om l-a scris.
Nu e magic realism, stream of consciousness sau orice alta forma literara postmoderna revolutionara, e doar scris, simplu si coerent, dar exceptional de frumos si fermecator.
Romanele sunt de cele mai multe ori povestite la persoana I si ai impresia ca personajul principal vorbeste direct cu tine, ai senzatia ca esti un confident al personajului si jocul acesta e imposibil sa nu-ti placa. Povestea principala are o alta poveste, una secundara care poate constinua pana la sfarsitul romanului sau poate disparea la un moment dat si acest lucrur are un efect incredibil: te face sa crezi ca povestea secundara e de fapt romanul iar povestea principala e de fapt realitatea si iti trebuie ceva timp sa te prinzi iar cand o vei face vei fi cu adevarat surprins.
Scrisa foarte melodic ceea ce o face sa fie extrem de usor de citit, cartea te face sa iti pui anumite probleme, sa te faca sa te gandesti la dilemele vietii, la problemele cotidiene cu care chiar tu ai de-a face in viata de zi cu zi, probleme casnice dar si intelectuale. Romanul te inconjoara si se lipeste de tine, te hraneste si te simti ocrotit, hranit, iubit, un efect extraordinar.
Subiectul romanului nu are nicio importanta pentru ca nu el e ceea ce conteaza ci tu, cititorul. Tu esti cel ce face povestea alaturi de personajele sale, aia poate fi viata ta.