Tag

literatura franceza

Carte: Scafandrul si Fluturele

By | Cărți | One Comment

Cum e sa ai totul si intr-o singura clipa sa pierzi si sa nu mai ai nimic? Cum e sa fi prezent dar incelasi timp sa nu fii acolo? Cum e sa nu mai ai control asupra nimic decat a pleoapei ochiului tau stang?
Ar fi ingrozitor! Ingrozitoare e povestea lui Jean-Dominique Bauby care in urma unui atac cerebral devine victima unei situatii numite Locked-in Sindrome, situatie in care doar mintea iti mai functioneaza, membrele corpului fiind complet paralizate.
Nemaiavand nicio putere asupra corpului sau, fiind despartit de familie si tot ceea ce a fost viata lui Bauby incepe sa scrie. Scrie prin clipirea ochilui in timp ce un alfabet este purtat prin fata ochilor sai. O munca teribila ce necesita o rabdare si o concentrare extrema mai ales pentru cineva in situatia sa.
Povestea este de o tristete sfasietoare, Bauby povestind viata lui de zi cu zi in acel corp care nu mai este al lui. Cum fiecare secunda il doare, cum trebuie sa suporte oamenii din jurul lui, cum slabeste dramatic din cauza neputintei sale de a se hrani, cum nu poate sa-si mangaie copii sau sa ii vorbeasca sotiei, cum nu poate sa vorbeasca cu tatal sau care e bolnav si poate sa vina sa il viziteze la spital, pana si cea mai puternica inima isi pierde duritatea in fata povestii acestui om care desi e prins in acest costum de scafandru reuseste sa gaseasca o modalitate de a trai cu asta.
Povestea este adevarata, nimic fictional in ea, ceea ce o face si mai extrema, si mai dureroasa. Iti aminteste de neputinta noastra si in acelasi timp de puterea extraordinara a sufletului uman care nu poate fi doborat de nimic, niciodata.
Jean-Dominique Bauby moare dupa 20 de luni in acesta stare, timp in care a scris o carte si a slabit aproape 30 de kg. A reusit ceva extraordinar dar acest lucru va fi eclipsat intotdeauna de situatia care a pus stapanire pe viata sa. Povestea sa ramane o davada a faptului ca un om poate fi distrus dar nu poate fi niciodata invins.

Carte: Strainul

By | Cărți | No Comments

Un roman care m-a lasat masca, scris de unul din cei mai mari scriitori francezi moderni: Albert Camus, un maestru al absurdului, un maestru al literelor.
Am auzit de multe ori ca Albert Camus e un scriitor bun dar niciodata nu am crezut ca e atat de bun. Romanul mi-a placut la nebunie, mi-a placut atat de mullt incat nu stiu ce sa scriu despre el, mi se pare ca e ireal, ca nu exista cuvinte care sa poate descrie maretia si genialitatea acestei carti fabuloase care a reusit in doar cateva zeci de pagini sa suprinda viata in unul din cele mai intime momente.
Nu stiu ce sa spun despre faptul ca e sau nu existentialist. Toti l-au numit, si inca il numesc pe Albert Camus un existentialist dar el nu s-a considerat niciodata asa si, probabil, asa o si fi, nu pot sa ma pronunt cu exactitate.
Adevarul e ca romanul prezinta omul intr-o situatie in care existenta sa e pusa la indoiala, la incercare, se afla la o rascruce in care trebuie sa-si descopere destinul, se afla in locul in care trebuie sa faca cu adevarat primul pas desi merge pe doua picioare de foarte multa vreme. Existenta sa trebuie dovedita printr-o menire si nu se stie niciodata exact care este aceea, este o enigma care trebuie rezolvata. Sau e inutil?
Camus a avut o mare problema cu sinuciderea, a incercat mereu sa afla radacinile acestei mentalitati. Desi romanul nu este despre o sinucidere ci despre viata, moarte si crima, ideea de viata si de existenta persoanei persista si devine un subiect major si propune cititorului niste intrebari incredibil de realiste.
Cat de mult trebuie sa ne intereseze de viata celor dragi noua? Cat de mult ar trebui sa ne intereseze de viata unora pe care nu ii cunoastem? Cat de mult valoareaza viata unui om? Cat de mult ne intereseaza propria viata? Cine are dreptul sa ia viata altui om? Care este pretul pentru luarea vietii unui om?
De la un capat la altul acest roman este incredibil, te tine intr-o uimire continua, prin subiect, prin stil, prin personaje, prin tot. Este o carte geniala care trebuie lecturata neaparat, doar pentru a afla o alta parere, de a trai o alta senzatie, de a vedea o alta viziune, de a experimenta una dintre cele mai frumoase literaturi scrise vreodata.