Primul roman al autorului britanic de origine japoneza Kazuo Ishiguro, un autor care m-a fermecat cand am citit Ramasitele Zilei, romanul sau cel mai aclamat de pana acum. Desi nu a scris de cat 6 romane in mai bine de 25 de ani este un autor remarcabil, care lucreaza enorm de mult la romanele sale si le da un aspect extrem de rafinat.
A Pale View of Hills (in romana: Amintirea palida a muntilor)este, dupa cum am spus, primul roman al autorului si cel care da tonul stilului sau specific. Un stil extrem de interesant care m-a prins de la inceput si care te tine legat de carte si doresti sa afli ce se intampla in continuare. Dar nu doar faptul ca te tine in suspans e punctul forte al stilului lui Ishiguro ci faptul ca spune lucrurile importante prin omisie.
Mai toate personajele sale nu sunt de incredere, personaje care isi reprima sentimentele si actiunile, astfel fiind extrem de greu de aflat cu adevarat adevarul care se ascunde printre randuri. Insa stilul sau extraordinar te face sa verzi acest adevar fara sa-ti dai seama. E ceva extraordinar.
Romanul este povestea lui Etsuko, o femeie trecuta de prima tinerete a carei fata, Keiko, s-a sinucis. Ea este vizitata de cealalta fiica a sa, Niki, care sta alaturi de ea in casuta ei din Anglia pentru cateva zile. Insa in timp ce petrece timp cu fiica sa, Etsuko se gandeste la trecut, pe cand era inca in Japonia si isi aminteste de o femeie ce a cunoscut-o acolo, Sachiko, si fiica acesteia, Mariko.
Planul trece de la Japonia la Anglia destul de usor si Etsuko relateaza intamplari atat despre sotul ei din Japonia cat si despre sotul ei din Anglia, despre socrul sau: un personaj tipic japonez, despre fiica ei ce s-a sinucis si despre fiica ei care este alaturi de ea. Dar majoritatea relatarii este despre Sachiko si fiica acesteia. Sachiko este o femeie care se indragosteste de un soldat american care ii promite ca o va lua cu ea in America si vor avea un viitor impreuna.
Lucrul extraordinar se intampla cand povestirea trece de la persoana a III-a la persoana I-a, astfel Sachiko devine Etsuko, acest lucru dand o usoara urma de confuzie avand in vedere ca trecerea se intampla in mijlocul paginii fara niciun avertisment.
Din acest lucru ne putem da seaman ca Etsuko vorbeste despre ea iasasi cand vorbeste despre Sachiko, dand din nou dovada de personaj necredibil avand in vedere ca vorbeste si despre trecutul sau in timp ce vorbeste despre trecutul lui Sachiko. Dar pana la urma, cititorul, va trebui sa aleaga care versiune ii palce mai mult si sa ramana cu ea.
Titlul este un simbol personal al lui Ishiguro, ca zi in Ramasitele Zilei, el este o imagine care reflecta apogeul personajului. Este acel loc sau moment care defineste personajul.
Kazuo Ishiguro este un autor extraordinar, modul in care el manipuleaza cititorul este atat de genial incat mi-e foarte greu sa il compar cu cineva. Este unic si, probabil, inegalabil in acest joc de imagini pe care il desfasoara cu atata maiestrie in romanele sale.