Tag

Ganduri

Dec 31
0

De maine incolo…

By | Gânduri | No Comments

Sfarsitul anului se aproprie cu pasi repezi si ma gandeam daca am facut tot ce mi-am dorit si daca am reusit tot ce mi-am propus pentru acest an. Raspunsul este: nu, dar este vreodata alt raspuns?
Anul asta mi-a adus multe lucruri frumoase dar mi-a adus si lucruri mai putin frumoase, am fost un an bun, se putea si mai bine daca incercam mai mult.
De maine incolo vreau sa fiu mai bun, chiar imi doresc asta, sa fiu mai intelegator cu oamenii din jurul meu, mai ales cu oamenii care depun eforturi impresionante pentru a ma intelege, imi doresc sa ii iubesc mai mult pe cei care ma iubesc la randul lor pentru ca sunt niste oameni fantastici si fiecare zi alaturi de ei e o binecuvantare.
Vreau ca in noul an sa citesc cat mai mult si sa imi pun la punct cunostiintele despre cinematografie, capitol la care stau cam prost, vreau sa-mi termin facultatea cu bine, nu vreau sa o termin cu 10 ci vreau sa o termin avand ceva in cap, vreau sa-mi multumesc profesorii, sefii, colegii, parintii (ma rog, pe mama…) si, bineinteles, iubita.

Dec 25
0

Oare?

By | Gânduri | No Comments

Simt, pentru prima data in viata, cum oamenii nu mai sarbatoresc Craciunul pentru ca atunci s-a nascut Iisus Hristos ci sarbatoresc o adunare in familie in care se pot relaxa si imparti cadouri. Simt cum Mos Craciunup copiilor devine mai important decat orice aspect religios iar lucruri precum prietenia, dragostea, familia devin lucrurile care se sarbatoresc cu adevarat.
Romania se indreapta cu adevarat spre acel standard in care nu mai suntem condusi de efectul de turma si incepem sa realizam ce este cu adevarat important pentru noi? Oare?
Mie asa imi place sa cred si ma simt confortabil in naivitatea mea. Sarbatori Fericite!

Oct 25
0

cand?

By | Gânduri | No Comments

Totul are un inceput si totul are un sfarsit, nimic mai adevarat insa cand incepe una si se termina alta? Exista o data clara cand renuntam la anumite lucruri (sau oameni) si incepem sa facem altceva? Sau pur si simplu exista o tranzitie intre lucruri?
Totul e efemer! Asta e una din definitile vietii, nimic nu ramane la fel, totul moare (sau se transforma, daca doriti) insa de fiecare data cand moare ceva, naste altceva in loc? Sau ramanem cu un lucru in minus si cand punem ceva in plus nu o facem pentru a umple golul ramas de ceea ce am pierdut? Sau exact aia facem?
Adica… cat de mult tinem la anumite lucruri si cat de mult dispretuim alte lucruri? Si daca renuntam la ceva, trebuie imediat sa o inlocuim cu altceva? Sau facem fata fara acel lucru si mergem inainte de parca nimic nu s-ar fi intamplat?
Am pus cam multe intrebari si cam ar trebui si sa gasesc un raspuns la ele, dar nu e atat de usor. Da, trebuie sa renuntam la anumite lucruri pentru ca a progresa inseamna sa lasi anumite lucruri in urma si sa descoperi altele noi. Deci pana la urma inlocuim anumite lucruri vechi cu altele noi? Da… desigur. Renuntam la fumat pentru mai multa mancare, renuntam la scoala pentu un job, renuntam la parinti pentru propria noastra familie.
De cele ma multe ori un lucru moare pentru ca nu mai poate coexista cu un alt lucru, iar lucrul cel mai important ramane, asta e viata. Renuntam la anumite lucruri pentru a face loc lucrurilor noi, si asta e bine, nu pentru ca e evolutie sau involutie ci pentru ca luam decizii, lumea ar trebui sa ia mai multe decizii, sa fie mai sigura pe ea.

Oct 02
0

Inceputul sfarsitului

By | Gânduri | No Comments

Astazi incep ultimul an de facultate, acea etapa extraordinara din viata unui om si, gandindu-ma la asta, stau si ma intreb: Ce va fi dupa? Adica nu ma astept sa se intample ceva miraculos, nu cred ca voi deveni milionar in dolari prea curand si nici nu e vorba despre asta. E vorba despre cum ma voi simti dupa facultate, voi fi cumva alt om? Sau voi fi tot acelasi care am fost cand am inceput regimul universitar? Sau m-am schimbat dar eu ma concep ca pe aceeasi persoana? Intrebari grele pentru mine si mi-e oarecum frica de ce va fi dincolo, tot timpul exista frica de necunoscut.
Dar pana sa imi fac griji pentru ce va fi dupa ma gandesc la cum va fi acest an, voi studia literatura latina patristica, pe odiosul de Shakespeare si literatura americana si, probabil, multe altele. Lucruri pe care vreau sa le invat si astept cu nerabdare sa vad cum vad alti oameni anumite carti si discutiile care vor fi intre noi.
Va fi si anul in care ma voi desparti de colegii mei si imi pare rau, ca imi cam plac si ma simt bine in preajma lor, dar de fapt astia sunt colegii de facultate, oamenii care vor ramene peste ani persoanele despre care iti amintesti cu drag, cei care tot timpul au o masa speciala la nunta ta. Pacat ca multi sunt din alte parti si nu prea voi avea ocazia sa ii vad la fel de des precum as vrea, dar o sa treaca si asta.
Imi doresc mult sa vad cum voi percepe viata dupa facultate, sa ma vad cu licenta in mana cautand mastere sau mai stiu eu ce. Sunt emotionat pentru ce va veni si desi stiu ca nu va fi nimic spectaculos eu tot sper ca va fi, nu ma pot abtine. Tot ce stiu in acest moment e ca anul universitar a inceput si la anul pe vremea asta voi fi om cu facultate si intre aceste 2 momente vreau sa fac tot ce mi-am propus sa fac in rolul de student.
Si mai trebuie facuta si licenta…

Aug 26
0

team what?

By | Gânduri | No Comments

Ador intamplarile in care un grup de prieteni se pun umar la umar si impreuna, intr-o armonie deplina, reusesc sa construiasca ceva frumos si de calitate, insa aceste povesti is de ceva vreme apuse pentru ca teamwork-ul nu mai reprezinta o regula, ci o exceptie.

Nimeni nu mai vrea sa lucreze intr-un grup in care sa se faca un brainstorming, fiecare venind cu ideile sale si contruind ceva extrem de frumos, acum fiecare cauta sa lucreze pe cont propriu, pentru castigul propriu, sa nu imparta banii si faima cu nimeni, insa exista si reversul, de unul singur nu se mai poate realiza ceva la fel de spectaculos ca acel ceva realizat in grup.

Toata lumea traieste cu gandirea ca intr-un grup el a lucrat cel mai mult deci merita mai mult si/sau singur ar castiga mai bine si nu ar fi nevoit sa imparta nimic cu nimeni, ceea ce e destul de trist pentru ca ajungem la o situatie destul penibila in care oamenii ajung sa se considere unul pe altul adversari si nicidecum prieteni sau colegi iar asta, din punctul meu de vedere, nu duce decat la o degradare. Toti gandim ca suntem diamantul dintre carbuni, insa de cele mai multe ori e o conceptie gresita si trebuie sa ne debarasam de o astfel de gandire.

Imi pare rau ca s-a pierdut spiritul de echipa de mai pretutindeni, pentru ca doar prin asta se mai putea face lucruri cu adevarat valoroase, foarte rar se mai descopera un om care sa reuseasca de unul singur si asta face sa mergem din prost in mai prost si micile licariri de succes sunt acoperite de insuccesele constante.

Aug 21
0

Starile de zi cu zi

By | Gânduri | No Comments

Ati observat cum starile voastre se schimba de la o zi la alta fara niciun avertisment si fara niciun motiv anume? E ceva normal? Intr-o zi esti in culmea fericirii si orice s-ar intampla nu ti-ar putea schimba starea iar a doua zi esti iritat de orice si oricine. Dar e mai mult decat stare, e vorba chiar de fizic cateodata, cum uneori esti obosit desi nu ai facut mai nimic obositor toata ziua si ai dormit suficient de mult iar cateodata ai treaba exagerata si doar cateva ore de somn si nu simti nici cea mai mica urma de oboseala?

Ce cauzeaza aceste schimbari drastice as putea spune de stare, atat fizice cat si psihice si bineinteles, emotionale. Putem urmari ideile lui Freud si Jung dar parca e mult prea simplu si mult prea complicat in acelasi timp ca aceste stari sa fie descrise prin cuvinte, bineinteles ca au ceva psihologic la baza dar nu cred ca sunt doar atat, dar mai presus de toate: sunt aceste simtome perfect naturale sau arata o degradare a spiritului si a fizicului?

Adica teoria nu e chiar atat de deplasata, nu? Omenirea (caci e vorba de o generalizare) se degradeaza pe zi ce trece, sau poate se imbunatateste, e greu de spus avand in vedere ca durata de viata a oscilat in ultimele secole destul de mult. Banuiesc ca depinde de foarte multi factori, de la clima la mancare si chiar pana, de ce nu, la orele de somn ale fiecaruia.

Totul se schimba si noi facem parte din tot, asa e cam greu sa te iei dupa ce zic doctorii sau dupa Freud si Jung avand in vedere ca nu stim daca ne indreptam spre mai bine sau spre mai rau. Bineinteles, aceasta analogie transcende mult mai departe de starile de oboseala si/sau plictiseala cotidiene ale individului si ajunge la analizarea intregii sale vieti, iar analizarea unei vieti, din punctul meu de vedere, e inutile deoarece fiecare viata e unica si a analiza una si a o prezenta ca o generalizare este o greseala majora.

Revenind la starile de zi cu zi, sunt curios care sunt factorii care determina schimbarile de stare, nu vorbesc de elemente patologice sau de traume care schimba personalitatea si comportamentul ci de acele lucruri marunte(sau poate nu!) care fac viata noastra sa fluctueze incontinuu. Ma fascineaza faptul ca pot fi surprins in fiecare zi de o alta stare, de un alt eu desi e cam mult spus. Cine sau ce determina aceste schimbari? Sunt eu de fiecare data sau fiecare stare reprezinta o parte individuala prinsa in aceeasi entitate, ele facand cu schimbul intr-o ordine haotica? Cred ca am sa cercetez mai indeaproape aceasta chestiune deoarece ma intereseaza destul de mult si sper ca voi avea cateva raspunsuri pe cand voi aborda din nou acest subiect.

Aug 08
0

Asteptand un Godot

By | Gânduri | One Comment

Stand… gandind… reflectand… pentru?
Pornind de la piesa de teatru a lui Samuel Beckett, Asteptandu-l pe Godot, stau si ma intreb: eu ce astept?
Asta facem toti (sau cel putin, majoritatea!), stam si asteptam sa apara ceva, sa vina salvarea de dupa colt, sa fim mai fericiti, mai bogati, mai sanatosi, etc. Insa nu facem absolut nimic in sensul in care vrem sa mergem ci doar asteptam ceva, nici noi nu stim exact ce, cum arata, ce culoare are, ce miros, etc. Dar asteptam…
Nu e asa ca suntem exact ca Didi si Gogo? Si ei asteptau pe cineva, nici ei nu stiau pe cine, pe cineva care sa ii scoata din o rutina si sa le ofere ceva nou. Exact asa suntem toti: stam in rutina noastra zilnica si asteptam! Nu conteaza ce, fiecare asteapta altceva, dar exact la fel ca si celalalt, nu exista discriminare.
Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg cine este acest Godot dar pana la urma am inteles: Godot este schimbarea, cel ce da inteles existentei. Si nu asteapta doar doi oameni pe acest Godot, ci o intreaga omenire, si nu pentru ca am avea nevoie de el, ca am fi prea neputinciosi sa ne descurcam singuri ci pentru ca suntem orbi, cautam dragostea in departare dar ea este langa noi, visam la bani prin metode complicate cand cel mai usor e sa ii faci simplu si aproape in locurile pe care le cunosti, cunoscand nevoile oamenilor, etc. Astia suntem, oameni prea speriati de schimbare dar care o asteapta mereu, facem in fiecare zi acelasi lucru pentru ca suntem comozi si pentru ca ne e frica de schimbare.
Undeva, candva, cumva… trebuie sa incepem sa traim. Gata cu asteptarea! Insa pana acel moment va veni, il asteptam pe Godot!

Aug 02
0

Blackjack!

By | Gânduri | One Comment

Ieri am facut 21 de ani, o varsta nu foarte semnificativa (poate doar la americani), dar stand la o masa alaturi de colegi si vorbind despre varsta si alte lucruri am realizat ca pe masura ce anii se duc ajungi la concluzia ca ai realizat foarte putine lucruri din cate ti-ai propus. Nu devin sentimental si nici penibil zicand ca nu am timp sa mai fac ce mi-am propus, nu este vorba despre asta, doar ca ma asteptam ca pana la varsta asta sa fi facut mai multe lucruri. Nu spun ca sunt dezamagit de ce am realizat pana acum dar nu pot sa imi pun intrebarea: Am tintit prea sus sau nu am incercat cu adevarat?

Sper ca intr-o zi am sa aflu raspunsul.

Aug 02
0

It’s alive!

By | Gânduri | No Comments

De mult timp ma gandesc sa ma apuc sa-mi scriu ideile si experientele, chiar am incercat de cateva ori darnu prea imi iese, nu prea ma tin de acest lucru. Insa cred ca a sosit momentul sa ma apuc serios de acest lucru, daca nu pentru a-mi impartasi ideile, gandurile si sperantele cu alti oameni, atunci pentru a aduna intr-un loc trairile mele care consider ca trebuiesc imortalizate undeva.
Acest blog nu se va clasifica ca bun sau rau ci pur si simplu personal. Nu voi publica decat ceea ce cred eu, voi fi subiectiv si nu ma voi abate de la acesta cale. Sper ca lumea nu se va simti ofensata si isi va aminti ca aici nimic nu e adevarat sau fals, ci doar subiectiv.