Tag

istorie

Apr 01
0

gandind de 2 ori

By | Gânduri | No Comments

In ultima vreme evenimentele din Cipru devin un subiect din ce in ce mai discutat, atat la televizor cat si in cercul meu de prieteni. Stiri peste tot despre ceea ce se intampla, pareri si opinii de la jurnalisti la bloggeri la oameni obisnuiti, toata lumea are o parere despre ce se intampla acolo. Nu vreau sa vorbesc despre cum statul Cirpiot era un paradis fiscal care, inevitabil, se indrepta catre colaps. Stirile despre modul in care biserica cipriota a hotarat sa se implice, determinand oamenii de presa sa ia in calcul diferentele intre cele doua biserici.

Dar daca privim spre trecut vom observa ca Cipru este o tara care a fost supusa unor lungi incercari si faptul ca au reusit sa ajunga astazi aici este, poate mult spus, remarcabil. De la dominatia britanica la independenta, la incercarea de a se lipi de Grecia si dorinta minoritatilor de a se lipi de Turcia, de la proteste si situatii de criza la rai fiscal si, apoi, la faliment. Cipru e in sine o lectie de istorie, una de la care avem multe de invatat.

Cat despre modul in care biserica cipriota a hotarat sa se implice: este un lucru atat de normal si previzibil avand in vedere relatia extrem de puternica si apropiata intre stat si biserica. Cine isi aminteste de Makarios al III-lea? Arhiepiscop si Presedinte al Ciprului, un om care pana si Christopher Hitchens l-a admirat, si asta spune multe despre caracterul sau.

Situatia nu era imprevizibila, dimpotriva, se astepta ca acesta sa fie rezultatul acetor vremuri, si vor urma si alte tari. paradis fiscal nu exista, si oricat de mila mi-ar fi de oamenii care isi vor pierde banii nu pot sa nu imi amintesc ca majoritatea sunt oameni care au fugit din tarile lor natale doar pentru a scapa de taxe, deci o mica lectie de karma. Marea problema e ca lucrurile nu se vor opri aici, oameni cinstiti vor suferi mult mai mult decat micii baieti destepti.

P.S. Pentru a intelege mai bine situatia Ciprului recomand Hostage to History: Cyprus from the Ottomans to Kissinger de Christopher Hitchens, o carte scris de, atunci, un tanar jurnalist care este extrem de relevanta situatiei de astazi.

Mar 22
0

Film: Argo

By | Filme | No Comments

Ca de obicei, filmul care ia premiul Oscar pentru Cel mai bun film al anului este, intr-un fel sau altul, supus unei tirade a criticilor care il catalogheaza dupa o sumedenie de criterii. Cea mai auzita voce este aceea in care se tot repeta la infinit ca povestea ilustrata in film este una total diferita de ceea ce s-a intamplat in realitate, desi filmul isi aroga o doza foarte mare de realism. Nu vreau sa fiu partinitor, dar si Troy se credea destul de apropiat de Iliada, dar asta e alta poveste…

Normal ca vor fi diferente, normal ca se vor folosi o sumedenie de tehnici, de la cele de regie, la scenariu, la montaj, etc, si se va folosi tehnica care va prinde cel mai bine la public. Nu a fost de fapt acel personaj care a facut toate astea? A avut ajutor? Nu au fost de fapt americanii? Nu conteaza! Ideea e sa creeam un film pe care lumea sa vrea sa-l vada. Daca il facem si bine si luam si niste premii, e perfect.

Filmul se foloseste de niste tehnici destul de evidente de a tine publicul in suspans, trebuie sa fii un pic idiot sa crezi ca toate acele lucruri s-au intamplat in realitate, e complet neverosimil, dar asta nu ia nimic din suculenta actiunii filmului. Faptul ca si-au luat prea multe libertatti e deja demonstrat si nu are niciun sens sa mai batem toba in targ pe tema asta, dar chiar daca o facem, poate ar trebui sa dam si filmului ce i se cuvina: e un film bun!

Actorii fac un rol bun si scenariul este ok, Ben Affleck, desi nu este un mare regizor (sau actor), reuseste sa spuna o poveste intr-un mod coerent si interesant care te va face sa te interesezi mai mult despre ceea ce s-a intamplat in aceea perioada. Este un mod foarte bun de plecare, filmul reuseste sa iti starneasca interesul despre istoria recenta care, intr-un alt mod, nu ai fi fost prea inclinat sa o cercetezi. Argo este un film care ofera doze echilibrate de actiune, umor si istorie recenta, iar cel mai mare plus este ca te face sa te gandesti asupra unui subiect si, in mod ideal, te va face sa vrei sa te interesezi mai amununtit asupra evenimentului.

Mar 15
0

Carte: Amintiri din pribegie

By | Cărți | No Comments

A spune ca unii oameni au trait cu adevarat o viata unica, plina de aventuri si de intamplari care de care mai interesante si mai dramatice, e putin spus. Exista printre noi adevarati piloni ai istoriei care in timpul vietii lor au trecut prin mai multe lucruri decat putem citi intr-o carte de istorie. Unii din acei oameni este Neagu Djuvara.

Provenit dintr-o familie de boieri din Romania, Neagu Djuvara este un personaj pe care viata ni-l arunca in fata doar pentru a ne bucura si invata din vastele sale experiente care l-au facut omul atat de carismatic si intelept pe care il vedem astazi. Un adevarat idol pentru ce inseamna supravietuirea si a reusi sa iesi cu capul sus din orice obstacol pe care viata ti-l arunca in fata atunci cand te astepti mai putin.

Reusind sa scape de instaurarea regimul comunist printr-un eveniment oarecum neverosimil se stabileste la Paris unde ocupa mai multe functii in diverse organizatii a romanilor din exil. Dar cum istoria are mai multe intorsaturi decat un fluviu, Neagu Djuvara ajunge in Niger unde isi va petrece doua decenii din viata si unde isi va scrie cele mai importante carti ale carierei sale de istoric si, incelasi timp, face parte din administratia respectivei tari intr-o perioada in care tara trece prin niste transformari incredibile.

Dupa 1989 se intoarce in tara unde pune la dispozitie pentru studentii interesati experientele si cunostintele sale in istorie la Facultatea de Istorie din Bucuresti si incepe sa scrie istorie pe teme destul de variate carti de istorie si memorialistica. Devine repede personajul de bestseller pe care il indragim astazi, reusind sa devina unul din cei mai cititi autori romani.

Viata lui Neagu Djuvara nu este nimic mai putin decat spectaculoasa, evenimentele la care a participat si locurile pe care le-a vizitat ofera acestei carti de memorii o senzatie unica si fascinanta. Nu cred ca exista multi autori pe lumea asta care sa poata spuna o poveste asa cum o face Neagu Djuvara. Mici indiscretii si acele mici indicatii intre paranteze ca ofera detalii suculente despre diferite personaje si personalitati ale secolului trecut.

Contestat de unii pentru acuratetea istorica si pentru faptul ca ofera o perspectiva poate pre subiectiva, Neagu Djuvara ramane, totusi, un autor foarte indragit care ofera niste perspectiva unice asupra istoriei romanesti si nu numai. Stilul si subiectele cartilor sale este unul dintre cele mai interesante din cate am citit si ofera o usoara relaxare, parca de roman bine scris, care, in acelasi timp, ofera si o gama foarte variata de informatii indispensabile pentru intelectuali si intelectuali in devenire.

 

Mar 06
0

Carte: De ce este Romania altfel?

By | Cărți | No Comments

Romania, inca de la prima vedere, pare un pic diferita, parca ceva la ea nu corespunde imaginii pe care ar trebui sa o aiba. Adica este o tara europeana, cu oamenii cu scoala, cu institutii, cu istorie, cu farmec, etc. Si totusi ea are ceva anume care sare in ochi: ceva nu e in regula.  Dar ce? Nu iti vine din prima, poate nu iti vine deloc, poate pur si simplu observi ca e diferita si nu stii de ce.

Lucian Boia stie de ce si, ca sa raspunda odata pentru totdeaua, ne explica ce anume este diferit la Romania. Intr-o incursiune in istoria recenta si nu numai, Lucian Boia explica toti acei factori care, acumulandu-se, dau un aer diferit tarii noastre. Problema, care nu surprinde deloc, este cea a mentalitatii societatii romanesti.

Adanc infipta in mentalitatea noastra este problema apartenentei: nu stim niciodata unde ne este locul, nu stim niciodata cine ne este prieten sau dusman, nu stim niciodata ca putem avea incredere in noi si astfel putem sa trecem peste orice obstacol pe care istoria ni-l arunca in fata. Trebuie sa fim hotarati si sa tragem tare pentru ce este al nostru.

Romania este o tara care a trecut prin multe dar, surprinzator, nu prin mai multe decat alte tari europene, nu suntem speciali si nici nu vom fi vreodata. Toti au o istorie si o mentaliate, dar, spre deosebire de noi, ei au resuit sa treaca peste impedimente si sa isi gaseasca locul in istorie, lucru deloc usor si unul din factorii care au facut ca anumite superputeri sa devina ceea ce sunt astazi.

Acest altfel romanesc este unul din lucrurile care ne trag inapoi atunci cand vine vorba de dezvoltarea noastra ca natiune si societate si cu cat ne vom da seama de acest astfel mai repede si vom incerca sa il schimbam, cu atat ne va fi mai bine. Acest altfel nu are nimic de a face cu unicitatea noastra, nu ne face cu nimic mai speciali, ci este un altfel care ne trage inapoi si este imperativ sa incercam sa ajungem la normalitatea zilelor noastre.

Mar 05
0

Carte: Jocul cu trecutul

By | Cărți | No Comments


La prima vedere istoria pare o joaca, o adunatura de informatii puse cap la cap care sa arate secventa cronologica a evenimentelor din trecut si, daca se poate, sa ofere si un punct de vedere pe care sa il adoptam sau, dupa caz, sa-l combatem.

Dar istoria nu este deloc o joaca, iar acea adunatura de informatii necesita o rabdare si o finete cum multi nu si-ar putea inchipui. Unde mai pui ca astazi istoriile se clasifica in mai multe categorii. Ideologiile isi fac locul si astfel se creeaza un amalgam de istorii din care cu greu alegem si devine din ce in ce mai anevoios sa ne identificam.

De Herodot incoace istoria a progresat si s-a intins peste o sumedenie de domenii, ea nu mai este doar raportul de final al unui razboi, el poate deveni istoria unei familii, feminismului, unui anumit oras, etc. Unde mai punem ca istoria a trecut de real si s-a deplasat spre imaginar: istoria unei idei, istoria unei inchipuiri.

Ca intr-un manual pentru istorici, Lucian Boia ne invata cum sa privim si sa catalogam istoria, ne trece prin toate punctele de vedere pe care ar trebui sa le avem si ne arata unde se afla capcanele de care trebuie sa ne ferim. Pas cu pas, capitol cu capitol, realizam cat de complexa este istoria si cat de greu este sa extragem niste informatii importante pentru a putea determina anumite evenimente, totul devine mult mai vast decat am avut impresia.

Istoria mare, facuta cu grija si pricepere este foarte importanta si foarte rara. Bineinteles, exista istorie fictionalizata si subiectivizata, exista acea istorie de scandal care nu va face altceva decat sa ne duca in eroare si sa ne deformeze conceptia despre lumea in care traim. Lectiile oferite de Lucian Boia nu sunt doar pentru istorici ci si pentru consumatorii de istorie, este un ghid extraordinar pentru a ne da seama ce anume sa cautam atunci cand citim o carte de istorie.

Compleza, grea, lenta si nu tot timpul repetitiva, istoria este unul din domeniile intelectuale cele mai de pret ale societatii noastre, ea trebuie consumata cu grija si, mai important, ea trebuie scrisa cu atentie. Oamenii au dreptul de a-si cunoaste istoria dar, in acelasi timp, au obligatia de a stii cum se citeste si, mai ales,  cum se face.

Mar 04
0

Carte: Istoriile mele (Eugen Stancu in dialog cu Lucian Boia)

By | Cărți | No Comments

Cunoscut prea putin pe meleagurile noastre, Lucian Boia este un nume care cere respect atunci cand este vorba de domeniul in care profeseaza si scrie. Un istoric adevarat, care stie despre ce scrie si care iese cu capul sus din orice experiment intelectual pe care il intreprinde.

Intr-o serie de interviuri, Lucian Boia isi aduce aminte de copilarie, scoala, viata in timpul regimului comunist si perioada de dupa 1989. Cu o memorie de istoric veritabil, Lucian Boia trece in revista locurile, ideile si oamenii care i-au marcat viata si ofera o perspectiva interesanta asupra vremurilor in care a trait.

Dupa doar cateva pagini iti dai seama ca istoricul Boia este un om modest caruia ii pasa prea putin de alte lucruri decat de ideile cu care s-a obisnuit si a ajuns sa le stapaneasca. Fara prea multe fandoseli ne relateaza o istorie pe care nu e obisnuit sa o spuna: istoria vietii sale, sau, mai bine spus, istoriile vieti sale. Cunoscut pentru faptul ca nu este adeptul unei istoricii unice ci a mai multor istorii, a mai multor surse de informare si mai multe puncte de vedere si, prin acest procedeu, incearca sa isi expuna viata in diferite unghiuri si metode.

Nici cand nu mai este marele profesor si istoric ci doar o persoana care trebuie sa-si expuna viata personala el nu reuseste sa se desparta de modelul care i-a servit toata viata, el inca ofera o viziune obictiva si transparenta asupra ideilor si evenimentelor prin care a trecut si trait. Este unul din lucrurile care dovedesc ca Lucian Boia nu are meseria de istoric ci este un istoric, intreaga lui fiinta este determinata de profesia sa, el trece peste bariere si se scufunda de tot in lumea obiectivitatii istorice.

Pana si modelul cartii, acela de carte interviu este atat de caracteristica omului Boia, el nu considera ca merita sa isi scrie memoriile, el nu este un scriitor vedeta de care oamenii ar fi curiosi, el este un observator cu un fin simt al detaliului si nu se poate privi pe sine altfel, este nevoie de o persoana din afara, capabila sa aprecieze cu adevarat valoarea marelui profesor ca sa il provoace la o discutie despre viata sa.

Citind, observi printre randuri mici istorii, care de care mai suculente, care pe langa ca au marcat istoria nationala au marcat si viata unui istoric national. La obiect, fara multe divagatii, discutand idei si evenimente, profesorul Lucian Boia descrie alte istorii, mai putin cunoscute: istoriile vietii sale.

Jan 28
0

cealalta istorie

By | Gânduri | No Comments

Intotdeauna am avut impresia ca istoria este doar una, ca nu poti sa modifici evenimente si decizii doar pentru ca tu decizi ca de fapt nu asa s-a intamplat si vrei sa iti lasi amprenta asupra acelui episod in alt mod. Dar m-am inselat si trebuie sa recunosc ca a fost nevoie sa aud parerea unui mare istoric pentru a-mi da seama ca de fapt nu asa se inregistreaza istoria.

Una din cele mai mari revolutii in cercetare a fost aceea de a privi istoria intr-un mod diferit, subiectiv. Fiecare istoric isi alege singur sursele de inspiratie si astfel poate oferi o cu toata alta fata unui eveniment care in mintea maselor s-a inradacinat intr-un anumit mod. Ganditi-va, de exemplu, la scandalul manualelor alternative, mai ales a celor de istorie. faptul ca un istoric vrea sa arate un eveniment dintr-o perspecyiva diferita a creat un urias scandal doar pentru ca masele nu erau pregatite sa lase in urma istoria unica pe care o stiau si sa accepte ca exista mai multe versiuni ale aceleiasi povesti si ca putem noi, cititorii si consumatorii de istorie, ce varianta ne place mai mult.

Pe langa faptul ca exista o alta perspectiva a istoriei am aflat ca exista si ceva mult mai interesant cand e sa vorba de istorie: istoria imaginarului. Da, si imaginarul are o istorie. ceea ce poate concepe mintea noastra poate fi inregistrat si catalogat. de asemenea produsul mintii noastre poate fi privit subiectiv porin mintea istoricului si astfel ajungem la o alta ramura a cercetarii istorice. E foarte interesant de privit o astfel de evolutie.

Faptul ca literatura SF poate fi privita din punct de vedere istoric si catalogata prin prisma ideilor autorilor si modurile in care au prezentat aceste idei este de-a dreptul fabulos. Sa nu mai vorbim de imaginatia populara din mituri, legende, doine, etc. Cata informatie poate fi stocata in mintea colectiva si, de asemenea, multitudinea de metode prin care aceasta imaginatie poate fi cercetata si analizata. Daca de fiecare data cand vezi ceva pe strada ai incepe sa te gandesti in cate moduri poate acel eveniment sa fie relatat, apoi sa incerci sa vezi in cate categorii poate fi el adaugat: de la banal la complet original, iar apoi sa-l inmultesti cu toate felurile de gandire analitica pe care le cunosti (si pe care nu le cunosti) si deabia atunci incepi sa-ti dai seama cat de complexa si interesanta poate fi activitatea de cercetare si relatare a istoriei. Parca imi vine sa ma duc la scoala si sa spun profesorului meu ca deabia astazi inteleg ce spunea de fapt cand ne vorbea despre numarul infinit de istorii posibile.