All Posts By

Dacian

Jan 04
0

Carte: O zi din viata lui Ivan Denisovici

By | Cărți | No Comments

E greu sa gasesc o categorie pentru aceasta carte, e greu sa incep sa vorbesc despre ea, emotiile care sunt in roman si emotiile pe care romanul le trezeste in cititor sunt, fara indoiala, extrem de puternice, ele sunt opera unui maetru in jocul cuvintelor, Alexandr Soljenitin este un zeu care se joaca cu mintea noastra si o face extrem de bine.
Ivan Denisovici, sau Suhov pe scurt, este prizonier intr-un lagar in Siberia. El este in lagare de mai bine de un deceniu si a ajuns sa fie cel mai bun personaj cu care sa petrecem o zi in lagar. Prin mintea lui Suhov vedem viata intr-un lagar, atat ororile dar si bucuriile nesemnificative ale detinutilor ne sunt prezentate de acest personaj miraculos, un om p[e care n-ai cum sa nu il indragesti si sa il compatimesti.
Nu ne este prezentata istoria unui neam, nici macar istoria unui om, ci o zi, o zi ca oricare alta, dar nu o zi pe care oamenii de rand sa o cunoasca, nici macar sa o viseze, ea este ziua unui prizonier, a unui condamnat care se afla intr-un pe care cu greu ni-l putem imagina, un lagar.
Petrecem cu Ivan Denisovici ziua de la trezirea detinutilor, inainte sa se fi crapat de ziua si pana la sfarsit, noaptea, cand prizonierii flamanzi, infrigurati si obositi dupa o zi de munca silnica merg la culcare. Desi cartea este consumata in doar cateva ore, ea prezinta cu lux de detalii intamplarile, sentimentele si gandurile lui Suhov si ai camarazilor sai. Prezinta viata de lagar, mentalitatea rusilor condamnati, mentalitatea gardienilor, mentalitatea ofiterilor, etc.
O carte care este o mica si inocenta introducere in marea opera a lui Soljenitin, Arhipeleagul Gulag, opera care a deschis ochii intregii lumi despre bestialitatea lagarelor rusesti. Oricine vrea sa citeasca opera capitala Arhipeleagul Gulag sau vrea sa se documenteze despre lagare si viata in lagare trebuie sa inceapa cu O zi din viata lui Ivan Denisovici.

Jan 03
0

Film: Submission

By | Filme | No Comments

Am aflat de acest film din 2 surse: din cartea Fecioara incatusata de Ayaan Hirsi Ali, care este si scenarista acestui film si din filmul Religulous, pe care l-am vazut acum cateva zile.
Cand ma gandesc la acest film ma gandesc la 2 lucruri, si anume: faptul ca regizorul, Theo van Gogh, a fost ucis de un fundamentalist extremist si despre mesajul pe care acest filmulet (are doar 10 minute) il transmite.
Realizat intr-o maniera minimalista care imi aduce aminte de piesele lui Samuel Beckett, filmul are un impact devastator asupra mintii care nu cunoaste inca anumite aspecte ale islamului. Da, filmul trateaza abuzul pe care femeile islamice trebuie sa le indure doar pentru ca barbatii din aceasta religie interpreteaza cum vor Coranul.
Nu stiu daca Mohammed calauzit de Allah a scris aceste versete realizand la ce chinuri oribile vor fi supuse femeile barbatilor acestui cult, dar nu despre asta e vorba, ci e vorba de cum barbatii interpreteaza versetele in asa fel incat ei sa aiba dreptate, femeile nemaipuand sa se justifice sau apere in vreun fel.
Versetele satanice a lui Salman Rushdie arata cum aceasta religie a inceput si cat de nesigura si subiectiva este, Arsa de vie a lui Suad arata chinurile groaznice pe care femeile din islam trebuie sa le suporte din cauza inculturii extraordinare a membrilor acestei religii. Doua carti care te pun pe gandit.
Theo van Gogh a fost asasinat, Ayaan Hirsi Ali este nevoita sa se ascunda din cauza amenintarilor, Salman Rushdie a fost condamnat la moarte, Suad inca mai poarta sechelele tineretii sale. Cate marturii mai sunt? Cate motive mai ne trebuie sa realizam ca religia, nu doar a islamului, este periculoasa si ca trebuie sa scapam de ea?

Jan 02
0

pana unde?

By | Gânduri | No Comments

Nimeni nu mai vede imaginea in ansamblu, ci vede doar etapa urmatoare si se indreapta orbeste catre ea, calcand orice ii sta in cale pentru a ajunge acolo, chiar daca, cateodata, lucrul care ii sta in cale se numeste ratiune.
Suntem o lume irationala, nu mai gandim aproape deloc, iar cand gandim, gandim incoerent. Toata lumea uita ca telul unei dezbateri nu este victoria ci progresul. Progresul este acel lucru uitat cand e vorba de castigul personal.
Politica, religia, criza financiara sunt niste lucruri care ne fac sa ne comportam irational, sa uitam ca trebuie sa mergem inainte, sa construim in loc sa distrugem. Totul se invarte in jurul banilor incat lucruri precum educatia sunt lasate in urma fara sa se realizeze ca astfel totul este in zadar. Locul de munca a devenit o povara care trebuie suportata un anumit numar de ore pe zi, nu mai este elementul si locul in care ne putem desfasura creativitatea pentru a face ceva mai bun si mai bine. Pana si sefii iau subordonatilor pana si ultimul gram de putere de decizie doar pentru ca au impresia ca totul se va intoarce impotriva lor. Ce stiu eu? Poate au dreptate. Dar asta nu inseamna ca e bine.
Pana unde vom merge astfel? Uitand, idolatrizand, nerespectand… daca vom ajunge in locul din care nu vom putea sa ne intoarcem? Daca tot ce facem acum duce catre distrugerea noastra? VOm spune ca progresam, ca mergem inainte? Daca da… pana unde?

Dec 31
0

De maine incolo…

By | Gânduri | No Comments

Sfarsitul anului se aproprie cu pasi repezi si ma gandeam daca am facut tot ce mi-am dorit si daca am reusit tot ce mi-am propus pentru acest an. Raspunsul este: nu, dar este vreodata alt raspuns?
Anul asta mi-a adus multe lucruri frumoase dar mi-a adus si lucruri mai putin frumoase, am fost un an bun, se putea si mai bine daca incercam mai mult.
De maine incolo vreau sa fiu mai bun, chiar imi doresc asta, sa fiu mai intelegator cu oamenii din jurul meu, mai ales cu oamenii care depun eforturi impresionante pentru a ma intelege, imi doresc sa ii iubesc mai mult pe cei care ma iubesc la randul lor pentru ca sunt niste oameni fantastici si fiecare zi alaturi de ei e o binecuvantare.
Vreau ca in noul an sa citesc cat mai mult si sa imi pun la punct cunostiintele despre cinematografie, capitol la care stau cam prost, vreau sa-mi termin facultatea cu bine, nu vreau sa o termin cu 10 ci vreau sa o termin avand ceva in cap, vreau sa-mi multumesc profesorii, sefii, colegii, parintii (ma rog, pe mama…) si, bineinteles, iubita.

Dec 30
0

Film: Elegy

By | Filme | No Comments

Ecranizarea romanului Animal pe moarte a lui Philip Roth, cel mai cunoscut si apreciat scriitor american in viata.
Are si nu are sens sa vorbesc despre roman, pentru ca filmul este o portretizare destul de fidela a romanului, foarte putine modificari, dar cum am vorbit despre roman intr-un post anterior am sa ma rezum la film.
Ben Kingsley este un actor formidabil si portretizeaza de minune pe nonconformistul profesor de literatura comparata David Kepesh, un alter ego al lui Philip Roth, alaturi de Nathan Zuckerman. Penelope Cruz insa, este un pic prea batrana pentru a o portretiuza pe studenta care il inebuneste pe Kepesh, nu e vorba ca nu arata bine, dimpotriva, dar este mult prea matura pentru rolul asta si cred ca mai bine mergeau pe o actrita tinerica care sa portretizeze frumusetea decat sa mizeze pe experienta actoriceasca, dar astea sunt doar ideile mele care au sau nu au foarte multa relevanta. Important e ca Penelope face un rol bun, nu extraordinar dar se poate trece cu usurinta peste asta.
Trebuie sa recunosc ca filmul nu este nici pe departe atat de explicit precum romanul, dar asta e una din minusurile cinematografiei, trebuie scose anumite parti ca sa poate fi vizionat de cat mai multa lume. Ar fi fost foarte interesant sa vedem anumite secvente explicite din roman, poate altadata.

Dec 25
0

Oare?

By | Gânduri | No Comments

Simt, pentru prima data in viata, cum oamenii nu mai sarbatoresc Craciunul pentru ca atunci s-a nascut Iisus Hristos ci sarbatoresc o adunare in familie in care se pot relaxa si imparti cadouri. Simt cum Mos Craciunup copiilor devine mai important decat orice aspect religios iar lucruri precum prietenia, dragostea, familia devin lucrurile care se sarbatoresc cu adevarat.
Romania se indreapta cu adevarat spre acel standard in care nu mai suntem condusi de efectul de turma si incepem sa realizam ce este cu adevarat important pentru noi? Oare?
Mie asa imi place sa cred si ma simt confortabil in naivitatea mea. Sarbatori Fericite!

Dec 01
0

La multi ani, Romania

By | Gânduri | No Comments

Alegeri proapspete, ticalosi vechi. Tara-i noua dar e tot aia. Romania. Mereu la fel si mereu altfel, aceeasi oameni si totodata oameni diferiti. 90 de ani de chin si 90 de ani de fericire, 90 de ani de Romania.
Tara care a trecut prin multe si va trece prin si mai multe, tara care conduce si tara care este condusa, tara urata si tara frumoasa, tara superba prin oamenii care traiesc in ea si tara infecta prin aceeasi oameni. Tara buna, tara rea, tara hoata, tara mea. Romania, La multi ani!

Nov 23
0

Carte: In the penal colony

By | Cărți | No Comments

E a doua mea intalnire cu Franz Kafka, prima fiind Metamorfoza, si tin sa precizez ca toata atentia care i se acorda acestui individ extrem de sumbru si de necomercial este data pe buna dreptate. Are ceva aparte in felul cum scrie, se simte ceva diferit, destul de greu de inteles dar, in acelasi timp, evident.
Ideea condamanatului la moarte care nu stie ca va fi omorat este si asa destul de cruda fara a mai pune in calcul miraculosul aparat de torturat si ucis, descris intr-o maniera cu totul aparte, care va scrie folosindu-se de niste ace sentinta pe corpul condamntului aducandu-i o moarte violenta si lenta. Ideea de a muri intr-un chin greu de descris incercand in acelasi timp sa descifrezi cu propriul trup de ce esti in aceasta situatie este infricosatoare, dar, geniala in acelasi timp.
Povestirea este despre ultima functionare a acestui aparat, proiectat si construit de fostul comandant, nemaidorit de actualul, inca adorat de locotenentul fostului comandant. Paratul si modul de functionare al acestuia este explicat de catre locotenent unui explorator venit in Colonia Penitenciara urmat indeaproape de un soldat care are in paza pe condamnat care nu intelege nimic din ce se vorbeste.
Momentul culminant al acestei povestiri este atunci cand locotenentul nu reuseste sa il convinga pe explorator de nevoia si dreptatea acestui aparat si hotaraste ca e timpul sa mearga pentru ultima oara dar nemaiavand ca oaspete pe condamnat ci pe locotenent insusi, cu moartea sa se va sfarsi si functionalitatea aparatului, el fiind singurul care mai stie sa-l foloseasca si repare.
Scrisa in maniera specifica lui Franz Kafka, povestirea da multe de gandit, ideile sale poate sunt inumane dar iti indica clar ca ascund o viziune in spatele lor, aceste acte de tortura au un scop iar tu trebuie sa descoperi dreptatea sau nedreptatea, indiferent de ce vei decoperi un lucru este sigur, Kafka este, fara indoiala, un autor extrem de valoros

Nov 12
1

Film: The Human Stain

By | Filme | No Comments

Cand m-am hotarat sa scriu despre filmele pe care le vizionez am hotarat sa nu mentionez filmele de la tv, cele pe care le vizionez din intamplare, ci doar cele pe care le planific. Ei bine, astazi s-a intamplat sa dau peste un film pe care mi-am propus sa il vad, dar pe care nu l-as fi vazut acum deoarece nu am citit cartea mai intai, dar cum era la tv am zis sa fac invers, sa vad filmul si apoi sa citesc cartea.
The Human Stain (filmul este tradus Culoarea Minciunii iar romanul Pata Umana) este un roman de Philip Roth, unul din autorii mei preferati, iar ecranizarea romanului este una de exceptie, adica ce poti sa spui despre distributie cand aceasta ii include pe: Anthony Hopkins, Nicole Kidman, Ed Harris, Gary Sinise si Wenthworth Miller? Ca este superba, cel putin eu asta as spune.
Interpretarea e minunata, mi-a placut actiunea si felul in care actorii interpreteaza rolurile, mi se pare ca intra in modelul impus de Roth, dar nu pot sa fiu sigur pana nu citesc romanul, lucru pe care il voi face cat de curand.
Filmul este despre profesorul Coleman Silk (Anthony Hopkins) care este aproape de varsta pensionarii cand incepe o relatie cu o femeie mult mai tanara, Faunia Farley (Nikole Kidman), care face curat la posta. Povestea cu adevarat extravaganta incepe cand Coleman este acuzat de rasism si fortat sa demisioneze, desi el ascunde un secret care il poate salva de aceasta acuzatie, insa el nu o face ci isi accepta soarta. Problema e ca profesorul Silk provine dintr-o familie de culoare dar, din nu stiu care motiv, s-a nascut alb si din cauza ca lumea nu ofera o sansa negrilor se foloseste de privilegiile vietii de alb, renegandu-si familia, pastrand secretul pentru mai bine de 50 de ani. Trebuie spus ca Wenthworth Miller il interpreteaza pe tanarul Coleman Silk extraordinar de bine, o adevarata performanta.
Secretul este aflat la sfarsit, de prietnul lui Silk, Nathan Zuckerman (Gary Sinise), care este de fapt si alter ego-ul lui Philip Roth, dupa moartea lui Silk. Moartea lui Coleman si al Fauniei este provocata de Lester Farley (Ed Harris), sotul Fauniei, care vrea sa se razbune pe sotia lui, pe care o considera vinovata de moartea celor doi copii ai lor.
Nathan Zuckerman afla secretul lui Coleman Silk la inmormantarea acestuia, la care participa si sora profesorului si decide sa scrie o carte despre viata lui Coleman. Cartea se va numi: The Human Stain.

Nov 10
0

Film: Trainspotting

By | Filme | No Comments

Mi-am promis ca am sa avd acest film, dar ca am sa-l vad deabia dupa ce citesc romanul, si asta am facut. Multa lume i-a facut o reclama pozitiva acestui film si am decis sa intru si eu in rand cu lumea (nu sunt un foarte mare amator de filme) si, trebuie sa recunosc, e un film destul de bun cu o coloana sonora chiar interesanta.
Trebuie sa spun ca Ewan Bremmer face un rol magnific in rolul lui Spud, pur si simplu fantastic, mi-a placut la nebunie. Si ceilalti actori dau o performanta de zile mari, singurul rol care nu mi-a placut foarte mult a fost cel al lui Begbie, nu mi se parea ca era o portretizare fidela a personajului lui Irvine Welsh, dar este acceptabil.
Filmul difera destul de mult de roman, ceea ce era de asteptat avand in vedere complexitatea romanului si sirul narativ intrerupt care e aproape imposibil de realizat cinematografic, asa ca au taiat enorm de mult din roman si au pus cap la cap niste experiente care sa rezulte in o poveste logica si coerenta a celor 4 prieteni.
Lucru care, poate, difera cel mai mult, din punctul meu de vedere, e tonul in care e abordata problema, filmul e mult prea comic. Si romanul este, dar nu atat de comic si iti atrage atentia asupra unor lucruri cu adevarat serioase.
Unul din punctele cu adevarat forte a acestui film este coloana sonora, care este foarte bine aleasa si chiar se insereaza perfect in film, mi-a placut foarte mult. Este prezenta dar nu o simti ca pe ceva distinct si o privesti ca pe o parte din film, piesele sunt extraordinare si timingul este perfect.
FIlmul este unul bun, i-am acordat 9/10 pe imdb, dar pentru a intra cu adevarat in rolul celor 4 prieteni si al experientelor lor, pentru a vedea lumea prin ochii lui Irvine Welsh este imperativ sa cititi romanul.