Tag

literatura americana

Carte: Femei

By | Cărți | 2 Comments

Un roman simplu dar in acelasi timp complex. Departe de a fi considerat o capodopera de catre canonul occidental, romanul este mai degraba iubit si ridicat in slavi in principal de cititori care sunt uimiti si, probabil, socati de stilul extrem de direct si limbajul liber.
Charles Bukowski nu este un role-model, departe de asta. El este omul care nu intra neaparat intr-un stereotip sau, poate, intra intr-unul mult prea bine. Americam, fustangiu, alcoolic, parior, artist. Cinci cuvinte care il descriu perfect pe acest orator al suburbiei, acest atacant al normalitatii cotidiene care doar normala nu mai e.
Romanul la prima vedere pare un jurnal de betii si femei care au trecut prin viata personajului principal care este, de fapt, un alter ego al autorului. Dar deoarece cititorul este interesat doar de faptul ca autorul si personajul principal sunt unul si acelasi si in roman apar doar scene de sex, betii si pariuri la cursele de cai, el nu vede implicatiile fine ale romanului. Ei vad un alcoolic care traieste o viata de rebel, dar nu este asa, nu complet.
In spatele povestii se vede un om care sufera, care are una sau mai multe probleme. Atat fizice cat si sentimentale. Starea sa este precara si desi la exterior iti da impresia ca nu ii pasa, odata ce ajungi in interior vezi exact cat de mult ii pasa iar atitudinea de nepasare este doar un mod de a se proteja de lumea de care ii pasa chiar atat de mult. Complexa gandirea dar, indiscutabil, are logica.
Henry Chinaski, personajul principal, este o vedeta, un poet controversat care isi castiga painea oferind prelegeri studentilor despre poezie, si-a creat numerosi fani care ii scriu des, femei carora le-a fost trezit apetitul sexual de versurile poetului si vor sa il consume chiar cu acesta. In timp ce le face pe cele doua ce le-am mentionat mai sus, poetul este preocupat sa bea si sa parieze la cursele de cai.
Dragostea vine si pleaca, la fel ca femeile in viata lui. Unele lasa o impresie mai puternica, altele mai putin puternica dar toate sunt tratate la fel. Desi obiectivul este sexul ajungi sa realizezi ca e mult mai mult de atat si nu e vorba doar de dorinta de a le avea.
Desi Charles Bukowski este renumit pentru poezia sa, care este experimentala si extrem de frumoasa, eu m-am atasat de proza sa si atat romanele cat si povestirile sale le consum cu mare drag, privind oarecum pe acest om ca pe un erou care a trecut prin foarte multe si a reusit sa adopta o metoda originala si interesanta de a face fata vietii de zi cu zi. Romanul arata cum o parte din viata acestui om s-a consumat si, cred, ca merita sa il cunoastem cat de cat pe acest tip care are o stralucire aparte.
Poezia ii este opera de arta, criticata si laudata de multi, proza este viata lui, o metoda extrem de placuta de a face cunostinta cu Bukowski este sa il citesti. Indiferent daca vrei sa cunosti pe Bukowski omul sau pe Bukowski artistul, vei fi surprins de acest autor genial.

Carte: Zgomotul si furia

By | Cărți | 2 Comments

Pana acum eram sigur ca De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger este the “great american novel”, dar dupa ce am citit Zgomotul si Furia nu mai eram asa de sigur. Da, ambele romane fac parte din lista de cele mai bune carti scrise vreodata pe pamant american, dar asta nu ma ajuta cu nimic cand vreau sa stiu care este, de fapt, cel mai bun roman.
William Faulkner este un scriitor care a uimit multa lume, nu doar prin modul in care scrie, care este absolut fenomenal, ci si prin actiunea si personajele pe care le alege in romanele sale. Dar mai ales, faptul ca un om cu doar 6 clase a fost in stare sa scrie cateva din cele mai mari romane ale lumii.
Titlul, luat de la William Shakespeare, este o transpunere directa a ideii descrise in MacBeth, si anume: viata este o poveste vazuta prin ochii unui idiot plin de zgomot si furie. Si asta avem: viata vazuta prin ochii lui Benjamin Compson, un tanar de 33 de ani, retard.
Zgomotul si furia este o poveste despre multe lucruri: este povestea sudului, povestea unei familii (sau mai bine zis, decaderea unei familii), povestea dragostei, povestea urii, povestea vietii. Asta e modul cel mai bun de a descrie acest roman: este povestea vietii.
Romanul este structurat in 4 capitole, fiecare capitol descriind ceea ce se intampla intr-o zi si este povestita de un personaj diferit in fiecare. In primul capitol e vorba de 7 aprilie 1928 povestita de Benjamin Compson, in capitolul al doilea este vorba de 2 iunie 1910 povestita de Quentin Compson, in capitolul al treilea este vorba de 6 aprilie 1928 povestita de Jason Compson, iar in capitolul 4 este vorba de 8 aprile 1928 povestita insusi de autorul omniscient.
Ideea centrala se bazeaza pe viata familiei Compson, o famile odata bine situata care, momentan se afla in declin. O mama ipohoondriaca, un fiu retard, un fiu cu ganduri de incest care se sinucide, un fiu nemilos si crud, o fata care comite destul de multe greseli si o nepoata care calca pe urmale mamei ei.
Personajul principal este Caddy Compson, fiica familiei, ea fiind elementul asupra caruia se invart primele 3 capitole ale romanului povestite prin intermediul fratilor ei.
Benjamin o iubeste cel mai mult si ii place sa stea in aproprierea terenului de golf (teren care apartinea lui dar care a fost vandut de tatal sau pentru a plati studiile lui Quentin la Harvard si de a-i oferi o zestre fiicei sale Caddy) pentru ca astfel aude cuvantul care lui ii este cel mai drag: caddie. Primul capitol este cel mai dureros pentru ca este povestit de un om care are o suferinta injusta si cruda, iar buntatea sufletului sau este atat de coplesitoare incat nu te poate lasa nemarcat.
Quentin este indragostit de sora sa, si nu este foarte clar daca doar se gandeste la incest sau daca acesta chiar s-a intamplat, adica e incert daca s-a intamplat in capul lui Quentin sau s-a intampla in viata reala, in orice caz, incestul este prezent si de nenegat. Pana la urma Quentin se sinucide, aruncandu-se intr-un rau avand in buzunare 2 fiere de calcat.
Jason o uraste pe Caddy deoarece a plecat si a lasat-o pe Quentin (fiica de 17 ani a lui Caddy) in grija sa, si desi Caddy trimite bani regulat fiicei sale Quentin, Jason ii fura. Dar tot raul e spre bine pentru ca pana la urma, Quentin fura banii pe care Jason i-a furat si impreuna cu ei, fura si banii pe care unchiul sau i-a strans de-a lungul timpului. Jason este cel mai normal, din punct de vedere medical, dintre cei frati, fiind un om ambitios si rau, dar nu atat de rau avand in vedere ca el are grija de mama sa, de nepoata sa si de negrii care se afla in casa sa.
Relatiile dintre personaje sunt foarte complexe iar limbajul si stilul pe care Faulkner le adopta pentru a descrie aceste relatii sunt destul de complicate.
Daca Quentin este rodul incestului dintre Quentin si Caddy? Daca faptul ca Benjamin are 33 de ani iar romanul incepe in Vinerea mare si se termina in Duminica invierii are vreo legatura cu personajul biblic? Daca ceea ce a facut Caddy, sau Jason, sau Quentin se justifica in vreun fel? Intrebari la care nu am gasit un raspuns de care sa fiu sigur, doar speculatii. Banuiesc ca sunt intrebari la care fiecare cititor va trebui sa raspunda singur.
Faulkner nu ne lasa cu ochii in soare, el ne ofera explicatii cu soarta fiecaruia in apendixul care l-a scris dupa publicarea romanului, apendix in care ne lamureste despre soarta personajelor sale.
Universul taramului imaginar al lui Faulkner,Yoknapatawpha, este unul real, chiar daca doar in ochii autorului. Este un taram care exista si aduce un omagiu suferintei umane mai mult decat triumfului uman. William Faulkner vede o lume in declin care nu mai are nicio sansa de scapare. Soarta acestui tinut este scrisa si in proces de indeplinire. Romanul Zgomotul si Furia este o imagine extrem de puternica a lumii, vazuta prin ochii lui Faulkner. Chiar daca este una morbida in care nu ni se ofera o reala sansa de scapare din aceste pacate care se petrec in lant, putem spune ca exista o salvare si ea este reprezentata de negrii.
Desi se poata ca unii sa considere acest roman rasist, trebuie spus ca negrii sunt un factor cheie in roman si in lumea lui Faulkner, ei sunt cei care tin familile impreuna, ei sunt cei care se sacrifica cu adevarat pentru ca sentinta la moarte a familie (a Compsonilor in acest caz) sa fie abolita, sau, daca nu se poate altfel, sa fie amanata cu cat mai mult posibil. Versh, T.P. si Luster sunt acei negri care s-au renuntat pe sine pentru a avea grija de Benjamin, acel idiot care, intr-un fel, e cel mai sanatos dintre toti.
Ultimul capitol ii este dedicat lui Dilsey, servitoarea neagra a familiei si este povestita chiar de autor. Ea este cea care tine familia laolalta, ea e cea raspunzatoare pentru faptul ca familia inca mai exista, ea e personajul fara de pata. Ea este, in ochii lui Faulkner, viitorul familie si in acelasi timp, al Yoknapatawphei, al Sudului.
Am scris deja mult mai mult decat as fi vrut si tot nu am reusit sa spun mai nimic despre roman. Faptul ca Benjamin a agresat o scolarita, faptul ca Quentin a fugit cu un angajat al circului care se afla in Jefferson in acea vreme, faptul ca Benjamin a fost trimis, pana la urma, de Jason la un ospiciu sunt lucuri pe care le-am omis dar care imi vor fi adanc intiparite in memorie mult timpsi vor ramane oricui va citi romanul.
Desi e scrisa intr-un stil descurajator si greoi si de multe ori pur si simplu vrei sa renunti, tot ce trebuie sa faci pentru a-ti continua lectura e sa te uiti peste versurile care au inspirat acest roman si iti vei da seama de valoarea, originalitatea, pasiunea, sacrificiul care au fost puse in aceste randuri si te vei simti dator sa faci parte din acest univers.
“Tomorrow and tomorrow and tomorrow,
Creeps in this petty pace from day to day
To the last syllable of recorded time,
And all our yesterdays have lighted fools
The way to dusty death. Out, out, brief candle!
Life’s but a walking shadow, a poor player
That struts and frets his hour upon the stage
And then is heard no more: it is a tale
Told by an idiot, full of sound and fury,
Signifying nothing.”

P.S. Tot nu pot sa ma decid care dintre cele 2 romane e mai bun.

Carte: Mic dejun la Tiffany

By | Cărți | No Comments

Un microroman simplut, interesant, usor si placut. Cam asa as putea sa descriu cartea intr-o singura propozitie, dar nu as putea sa spun tot ce ar fi important despre ea.
Nu este o carte despre care poti sa spui multe lucruri pentru ca nu este o carte vasta sau o carte care sa aiba numeroase intorsaturi sau simboluri care sa te faca sa le discuti si sa le analizezi. Totusi, este un roman care iti ofera o previzualizare a unuia din cei mai mari scriitori americani si este un foarte bun preambul pentru marea opera a lui Truman Capote: Cu sange rece.
Povestea care este si nu este despre un barbat si o femeie, este de fapt o oglindire a Americii a acelor ani. O vizualizare a contemporaneitatii sociale si culturale dar si un portret al unei fetiscane care doar vrea sa se distreze.
Ca se citeste pentru a vedea cum a fost America si a putea face o comparatie cu ceea ce este astazi, ca este doar un mod placut de a intra in opera lui Truman Capote sau pur si simplu vrei sa citesti povestea atat de comuna dar in acelasi timp atat de speciala a relatiei dintre un barbat si o femeie nu conteaza foarte mult pentru ca oricare ar fi motivul, vei fi pe deplin satisfacut.

Carte: The plot against America

By | Cărți | No Comments

Cred ca nu mai are rost sa spun cat de mult imi place Philip Roth. Omul asta e genial, atat prin cum relateaza faptele dar mai ales prin diversitatea ideilor si intamplarilor si, de ce nu, a romanelor sale. Este pentru prima oara cand il citesc in limba engleza si trebuie sa spun ca mi-a placut enorm, desi a avut parte de traduceri foarte bune si variantele in romana de pana acum nu m-au dezamagit deloc.
Complotul impotriva Americii chiar socheaza prin originalitatea ideii sale principale: daca in loc sa castige Roosevelt alegerile, le-ar fi castigat de fapt, Charles A. Lindbergh, un aviator care a fost proprus pentru a candida la presedentia statelor unite si era un antisemit? Ideea este, cel putin, foarte interesanta si m-a captivat inca de la inceput.
Philip Roth isi imagineaza acest scenariu chiar prin ochii sai, a unui mic Philip de doar 9 ani care traieste drama de a avea un presedinte antisemit si de a vedea cum tatal sau si familia sa cat si prietenii si mai toate cunostiintele sale evreiesti incep, treptat, sa devina persecutati de guvernul american care semneaza untratat de neagresiune cu Germania nazista.
Temele discutate in roman sunt fantastice, atat de diverse si atat de originale, atat de bine montate si atat de bine documentate incat te sperie. De la cunostinte foarte ample despre filatelie, la cunostinte atat de vaste despre istorie si politica. Philip Roth creeaza un adevar alternativ, ne arata ce s-ar fi putut fi intampla la un moment dat.
Micutul Philip, personajul principal este sfasiat de evenimentele care se intampla in viata sa, de la determinarea tatalui sau sa fi impotriva noului presedinte, la dorinta fratelui sau de ajuta la integrarea evreilor in societate, la dorintele de a fugi din tara a mamei sale, de sinuciderea vecinului sau, precum si de atitudinea varuli sau care si-a pierdut un picior in timp ce a mers sa lupte impotriva lui Hitler impreuna cu armata canadiana.
The plot against America este un roman care prezinta o istorie alternativa, foarte bine documentata si foarte bine scris. Un talent inepuizabil te insotrste de la primele cuvinte pana la ultima pagina. Nu obosesti citindu-l si nici nu te plictisesti. Un roman fabulos, scris ireprosabil de cel mai mare scriitor american in viata: Philip Roth!

Carte: Sînul

By | Cărți | No Comments

David Kepesh, carismaticul profesor de literatura comparata cu care m-am mai intalnit in romanul Animal pe moarte si in filmul Elegy se transforma intr-un sîn. Da, un sîn.
Bineinteles ca exista o imediata referire la Metamorfoza lui Kafka, este evidenta, mai ales ca autorul ceh nu este doar unul din preferatii lui Philip Roth ci o adevarata sursa de inspiratie pentru scriitorul american.
Ciudat e ca, asa cum ne-am obisnuit, David Kepesh se gandeste, chiar si asa in starea in care se afla (un sîn de 70 de kg) se gandeste la sex. Ce fel de sex? Pai vrea sa-si introduca sfarcul in interiorul vaginului prietenei sale sau, de ce nu, a asistentei care il spala.
Cartea nu este doar despre sex ci despre personalitate si despre mentalitatea umana, Philip Roth ne arata cu un talent incredibil o povestioara ireala plina de dorinte reale. Bineinteles, Philip Roth isi face ireprosabil munca documentandu-se serios (din punct de vedere medical si nu numai) pentru acest roman.
Un roman care provoaca un zambet dar care da si o tema de gandire care trebuie luata in considerare destul de serios.

Carte: Povestea lui Orisicine

By | Cărți | One Comment

Un roman care se inspira dintr-o legenda destul de veche (Everyman) in care este prezentata viata unui om si cum rand pe rand incep sa il paraseasca toate, in special sanatatea, dar nu numai.
Philip Roth isi foloseste la maxim (din nou) talentul literar incomensurabil si ne ofera un roman de exceptie. Poate fi luat drept un bildungsroman avand in vedere ca e povestita intreaga viata a personajului insa este mult mai mult de atat, desi este un roman destul de scurt (enorm de mic daca il comparam cu David Copperfield) el reuseste sa prinda insasi esenta vietii, sau mai bine spus, a mortii.Despre asta e vorba pana la urma despre viata dar privita din perspectiva mortii, acel fenomen covarsitor care anuleaza tot, care sterge amintiri si memorii si mai presus, dorinte.
Roth, cu sangele lui rece, analizeaza viata omului normal, care se intamplasa fie un om care a fost casatorit de 3 ori care are 3 copii si un frate, care are multiple probleme de sanatate si familie, care e un artist pierdut pentru ca toata viata a dorit doar sa faca bani si si-a inceput cariera artistica la pensie cand focul vietii artistice din el s-a stins.
E un roman crud, rece, sumbru ar adevarat, totul este scris cu o luciditate incredibila si te inspaimanta gandul cand iti dai seama de universalitatea lui, si pe tine te asteapta acelasi lucru. Vei munci o viata intreaga pentru copii, incercand in acelasi timp sa fii fericit, vei avea aventuri, multiple neveste si operatii pe inima si intr-un sfarsit vei muri si la capatul tau vor venii oamenii doar din obligatie si nicidecum din dragoste, poate doar cativa, pentru care, probabil, la un moment dat ai insemnat ceva.
Pe zi ce trece simti cum viata se scurge din tine, nu mai esti tu, cel ce a fost odata, devii o epava care se indreapta spre cimitir si in loc sa-ti gasesti o alinare in oamenii care tin la tine tu ii alungi, ii blestemi ca sunt sanatosi in timp ce tu esti un cadavru, alungi persoanele si locurile dragi din viata ta in speranta ca vei gasi ceva nou care te va regenera, dar e in zadar, toti avem o datorie de care nu putem scapa, moartea.

Carte: The Catcher in the Rye

By | Cărți | One Comment

O carte care nu prea are nevoie de o introducere, o carte care este o adevarata legenda, ea prin felul cum e scrisa, prin faptul ca autorul ei este nimeni altul decat J. D. Salinger dar si faptul ca anumiti oameni celebri au adorat aceasta carte.
Scrisa la persoana I romanul ne ofera povestea lui Holden Caulfield, un tanar care, intr-un fel, e stereotipul perfect al adolescentilor americani, si nu numai. De fapt aceasta carte este considerata a fi un simbol al adolescentei. Trairile lui Holden sunt impresionante prin efectul emotional care il au asupra lui si nu prin dificultatea sau originalitatea actiunilor. Romanul surprinde viata unui pusti de 16 din interiorul sau si o reflecta intocmai. Citind-o ajungi sa te vezi in pielea lui Holden si incerci sa anticipezi urmatorul pas dar, din punctul meu de vedere, nu reusesti niciodata pentru ca e imposibil de anticipat.
Modul in care Salinger surprinde viata de adolescent este perfect, arata clar cum adolescentii se vad pe ei insusi si cum ii percepe lumea, sau, mai bine zis, cum vad ei ca sunt perceputi de lume.
Romanul este relatarea a catorva zile din viata lui Holden Caulfield, mai exact, cele cateva zile de la fugirea lui din internatul liceului la care se afla, in New York, unde hotaraste sa stea pana cand va trebui sa mearga acasa sa le spuna parintilor sai ca a fost exmatriculat din nou.Experienta sa in New York are un impact teribil asupra lui si asupra cititorului, ajungem sa vedem in ce stare emotionala este si, deasemenea, vedem cum se comporta un adolescent in lumea reala.
Romanul lui Salinger este un monument literar, scris intr-un stil foarte placut si accesibil, De veghe in lanul de secara este unul din cele mai bune romane scrise pe pamant american, el reusind sa ofere lumii perspectiva unui adolescent, cu tot ce tine asta: ura, iubire, gelozie, nebunie etc. si a invatat lumea ce este un adolescent, cum poate el sa se comporte ca un adult dar si ca un copil, ca poate sa aiba aceleasi vicii precum un adult: tigari, femei, bautura, ce impact are asupra lor familia: moartea fratelui are un impact naucitor asupra lui Holden, desi el este in negare. As putea sa stau si sa scriu ore in sir lucrurile importante din acest roman insa ma opresc aici si va indemn: Cititi acest roman!

Carte: Animal pe moarte

By | Cărți | 3 Comments

Prima mea intalnire cu Philip Roth insa cu siguranta nu ultima, autorul asta a trezit in mine un interes foarte mare si am de gand sa il examinez in continuare cum trebuie pentru ca merita.
Desi anumite lucruri din roman pot fi usor sensibile (lucru pe care l-am aflat vorbind cu cineva despre acest roman) consider ca modul in care expune problema si multe alte lucruri mai putin perverse (lucruri nu atat de vulgare cum ar crede unii) sunt foarte importante si, din cate am inteles, e una din calitatile lui Roth.
Cracterizat ca un tip extraordinar de indraznet, Roth nu se dezminte; spune lucrurile pe nume fara nici un fel de remuscari si le spune destul de poetic, lucru care il apreciez la un autor tupeul fiind o prima calitate, nevoia de a te dedica lucrurilor sensibile, pentru a le gasi un inteles sunt esentiale in opera oricarui mare scriitor, iar Roth e un mare scriitor. Mai multe despre Philip Roth si opera lui in viitor.

Carte: Batranul si marea

By | Cărți | No Comments

O noua gustare pentru a-mi potoli setea de literatura americana, si ce mai bun decat un Hemingway? O lectura usoara si foarte scurta dar care te tine in priza si te face sa sorbi cuvintele, sa incerci cu disperare sa afli cat mai repede ce se va intampla in continuare. Acest roman este, fara doar si poate, munca unui adevarat geniu.
Americanii il considera printre romanele care compun the great american novel si nu am de gand sa ii contrazic, Hemingway este unul dintre cei mai buni scriitori americani iar acest micro roman este o capodopera fara asemanare, care daca nu arata chipul americanului de rand asa cum il percepe societatea cu siguranta reda americanul pe care il vedea Hemingway in compatriotii tai.
Romanul este cu doua taisuri, unul din ele ne arata cat de mult poate lupta un om, cata ambitie exista in sufletele noastre, cat de sus putem urca si invinge aproape orice obstacol dar pe de alta parte, totul e in zadar, chiar daca reusim sa prindem pestele cel mare (precum Santiago) cel mai probabil il vom pierde, mereu existand sacali (sau rechini!) care sa atace n haita si sa fure rodul muncii noastre.
Ramane la latitudinea fiecaruia ce invatatura vrea sa traga din acest roman, insa eu vad in acest roman o oda inchinata omului si spiritului uman, care nu se lasa niciodata batut si cu inteligenta si finete poate intrece orice obstavol, omul poate trece peste oboseala, foame si durere in incercarea sa de a prinde pestele cel mare care i se cuvine.

Carte: Soareci si Oameni

By | Cărți | No Comments

Una din cartile care a devenit cult, scrisa de laureatul premiului Nobel, John Steinbeck, un adevarat as al povestirii care prezinta cu un realism desavarsit America pe care o cunoaste, o simte si o vede.
Cartea are multe conotatii, de la imaginea Americii la momentul actiunii, la prietenie absoluta si ajungand pana la teluri si vise zbuciumate care arunca personajele intr-un vartej din care nu mai au scapare.
Povestea este despre doi prieteni: Lennie si George; Lennie este un tip extraordinar de puternic dar care nu este deloc destept si face numai prostii, George, pe de alta parte, este mic dar istet si este cel mai bun prieten al lui Lennie, care il protejeaza si indruma, cateodata il si cearta si este singurul om care are cu adevarat grija de Lennie. Visul lor este de a strange bani pentru a-si cumpara propriul loc unde sa munceasca si sa traiasca fericiti impreuna iar, pentru a strange bani ca sa isi atinga visul, cei doi merg sa lucreze la o ferma.
Inainte de a junge le ferma, George il pune pe Lennie sa promita ca nu va intra in belele, ca altfel nu il va lasa sa se joace cu iepurii (visul lui Lennie era sa aiba grija de iepuri la ferma lor) iar in cazul in care va avea probleme sa se intoarca in locul in care sunt cand incepe romanul. Ajungand la ferma, George isi da repede seama ca vor avea divergente cu fiul stapanului pentru ca este foarte infumurat si, mai ales, ca are o nevasta care mereu incearca sa intre in discutie cu anagajatii fermei, nestand niciodata acasa si ridicand banuieli cum ca ar avea aventuri extra conjugale.
Punctul culminant al romanului este momentul in care Lennie si George se vad extrem de aproape de visul lor; Candy, un batran angajat al fermei la care au sosit, si care are o mana bolnava din cauza unei accidentari le spune ca le va da 350 de dolari pentru ferma care au de gand sa o cumpere daca il vor lua si pe el ca partener, cerand sa fie lasat sa pliveasca gradina, sa faca de mancare si sa spele vasele, urmand ca el sa le le lase mostenire partea lui. Insa, la fel ca in majoritatea romanelor lui Steinbeck, atingerea visului nu este posibila, este un fapt interzis si prin urmare ei nu ajung sa isi vada visul implinit. Ceea ce e si mai interesant este ca propria lor personalitate ii impiedica sa ajunga acolo.
In timp ce incerca sa ascunda cadavrul unui catel primit in dar de la unul din angajatii fermei, Lennie este acostat de catre nevasta fiului stapanului si ajunge, din greseala sa o omoare. Dandu-si seama de greseala fuge in locul in care l-a trimis George si sta acolo. George afla si merge impreuna cu fiul sefului si ceilalti angajati care vor sa il omoare, sa il prinda. George ajunge inaintea grupului acolo, dat fiind ca stia locul unde va fi, si il pune pe Lennie sa se intoarca cu spatele la el si in timp ce ii povesteste povestea lui preferata, cum vor avea ei propria ferma si cum se va juca cu iepurii, il impusca in cap.
Povestea ridica multe semne de intrebare despre personalitatea si comportamentul uman, el trecand de la iubire neconditionata la dispret si tradare. Gestul lui George de a-l impusca pe Lennie poate fi privit si ca o tradare a prieteniei si in acelasi timp ca o salvare, dat fiind faptul ca personalitatea lui Lennie este una destructiva. Este foarte greu de dat vina pe cineva, daca nu imposibil, si cred ca si acesta este mesajul autorului: viata se intampla. Nu e nimeni vinovat de intorsaturile pentru care o ia, propria personalitatea modifica viata in forme necunoscute, salvandu-ne sau trimitandu-ne spre moarte.