Tag

film

Film: The Name of the Rose

By | Filme | No Comments

Un film sec si destul de prost. Nu se compara deloc cu marele roman care este Numele Trandafirului de Umberto Eco. Stiu ca romanul a avut n succes enorm, clasandu-se printre cele mai mari bestseller-uri din toate timprile, dar chiar era necesara o implicare mai mare cand a venit vorba de film.
Probabil s-au grabit sa scoata niste bani de pe urma succesului cartii si nu s-au gandit prea mult la realizarea lui. Poate nu le-a pasat. Poate doar atata pot. Poate.
Nici macar Sean Connery nu salveaza filmul. Chiar este atat de prost facut, desi are o distributie de exceptie. Stiu ca de-a lungul timpului a fost laudat de mai multi cunoscuti, dar am impresia ca a fost recomandat doar pe baza faptului ca este ecranizarea unui mega-roman care a dat o noua fata postmodernismului literar.
Un mare roman, un film execrabil.

Film: The Reader

By | Filme | No Comments

Un film pe care tot am zis ca vreau sa il vad. Simteam ca trebuie sa il vad, ca va avea un efect asupra mea sau, poate, ca eu voi schimba ceva uitandu-ma la acest film. Nu cred ca a fost cazul insa am facut un lucru bun uitandu-ma la el.
Mi s-a parut geniala ideea, desi cartea lui Bernhard Schlink e de ceva vreme pe piata, chiar si pe piata romaneasca asa ca poate, pentru cei care au citit-o filmul nu a fost o revelatie atat de mare.
Departe de povestea nazismului si cauzele lui, departe de ura pe care unii oameni simt ca sunt datori sa o simta fata de personajul interpretat de Kate Winslet, departe de dragostea dintre cei doi protagonisti, cel mai important lucur din filmul asta e cartea si citirea ei.
Filmul e o marturie vie a faptului ca romanele si cartile si cititul in sine pot scimba viata oamenilor, ii pot schimba, sau mai bine spus: pot aduce la suprafata persoana adevarata care se ascunde inauntrul unei persoane. Cartile sunt un dar si binecuvantare care te invata sa devii tu insuti, prin ele cunosti lumea si viata, viata ta.
Filmul este extrem de bine realizat si este superb pe atatea nivele incat e greu sa spun care ii este cea mai buna parte, este un film extraordinar de la cap la coada iar Kate Winslet, daca nu a demonstrat-o deja de cativa ani, e o actrita superba care a meritat pe deplin oscarul luat.

Film: Kagemusha

By | Filme | No Comments

Un film de o frumusete rara realizat de unul dintre cei mai importanti regizori a tuturor timpurilor: Akira Kurosawa. De data asta filmul are o recunoastere mai mare la public avand in vedere ca producatorii executivi ai peliculei au fost: Francis Ford Coppola si George Lucas.
Faptul ca marii regizori americani apar in echipa de realizare a filmului nu ma impresioneaza deloc, Kurosawa face o treaba extraordinara si asta spune tot, viziunea lui asupra cinematoigrafiei este mai presus de orice, de neegalat.
Un film superb cu o distributie excelent gandita care ofera satisfactie deplina spectatorului. O poveste captivanta si o tehnica de filmare superb realizata, demna de un maestru precum Kurosawa.
Ideea filmului este simpla si frumoasa: in timpul Japoniei feudale un lord nu doreste ca dusmanii sai sa afle ca o sa mora si le porunceste slujitorilor sai sa tina moartea sa secret, in locul sau aflandu-se un Kagemusha (o dublura, un impersonator) care ii va tine locul.
Bineinteles ca impersonatorul este un hot care nu are manierele si talentul si inteligenta lordului si se creeaza o situatie comica uneori cand slujitorii incearca sa-l educe. De asemenea apare si o disputa din partea fiului lordului care doreste sa ia locul tatalui.
Un film superb realizat care merita vazut (ca toate filomele lui Kurosawa de altfel), mi-a placut mult si mi-a dat o senzatie placuta, tare as vrea ca toate filmele sa reuseasca sa imi ofere acea stare de relaxare si binedispunere pe care mi-a oferit-o Kagemusha.

Film: Bukowski: Born into This

By | Filme | No Comments

Un documentar despre viata, dar in acelasi timp despre opera, marelui scriitor american al bucurbiei, Charles Bukowski.
Filmul il analizeaza pe Bukowski din mai multe unghiuri, unele care il scot in evidenta intr-un mod placut, iar altele intr-un mod mai putin placut, dar nu il transforma in ceva ce nu este. E un scriitor infocat, un alcoolic, un misogin, un om care nu traieste dupa aceeasi filozfie ca restul lumii. Nu este special ci doar diferit.
Nu cred ca e un ticalos asa cum nu cred ca e un erou. Are greseli ca toti dar in acelasi timp si-a adus si el contributia pe planeta asta, poate nu a muncit de s-a spetit dar cel putin a scris niste poezii care vor ramane mereu in mintea oamenilor care considera ca munca lui merita citita.
Un om cu multe defecte dar care, desi nu arata foarte des, are sentimente si stie ce vrea de la viata. Satul sa fie tratat ca un om care nu stie ce vrea sau un om care trebuie sa fie ajutat, el se razbuna pe viata si pe cei aproape lui creeandu-si o lume nu tocmai linistita.
E o portretizare corecta care aduce in prim plan si oameni care au vazut in opera lui Bukowski ceva special, oameni cunoscuti precum Sean Penn si Bono de la U2 isi aduc omagiul omului care i-au inspirat de-a lungul vietii si carierei. O portretizare a celui mai furat poet al secolului XX, atat si nimic mai mult.

Film: Kumonosu jo (Throne of Blood)

By | Filme | No Comments

Inca un film marca Akira Kurosawa, unul dintre cei mai mari regizori ai lumii. Pveste din nou inspirata din opera lui William Shakespeare, de data asta MacBeth.
Filmul este transpus in Japonia feudala si este un fel de theriller dar cu ceva foarte aparte ce il face necatalogabil in nicio a sa. Atentia la detalii este punctul forte a acestui film, ceva ce imi aminteste, oarecum de Ran, primul film de Akira Kurosawa pe care l-am vazut.
Povestea a doi comandanti care, dupa o victorie, se intorc pentru a-l vedea pe stapanul lor, insa, pentru a ajunge acolo, trebuie sa treaca printr-o padure care, in mod normal, le este cunoscuta pana la cel mai mic detaliu dar de data asta se ratacesc. Incercand sa iasa dau peste o femeie sau, mai bine spus, vrajitoare (cea mai inspaimantatoare vrajitoare pe care am vazut-o intr-un film) care le prezice ca unul dintre ei va ajunge in locul conducatorului lor intr-un timp foarte scurt, iar celalalt este ocolit de sansa dar ii spune ca fiul sau il va urma pe celalalt la tron. Bineinteles, cei doi comandanti nu dau crezare la nimic din ceea ce aud dar, nu dupa mult timp, spusele vrajitoarei incep sa se adevereasca.
Filmul este magnific, din foarte multe puncte de vedere care nu merita discutate, ci vazute si traite exact asa cum si-a imaginat Akira Kurosawa. Un film ce nu trebuie ratat!

Film: Ran

By | Filme | No Comments

Un film facut de unul din pionierii cinematografiei, un adevarat film cult realizat de unul din cei mai bun regizori din istorie: Akira Kurosawa.
Filmul reprezinta ecranizarea piese King Lear a lui William Shakespeare intr-o maniera moderna. Filmul este transpus in Japonia feudala unde regele unui teritoriu lasa imparatia nu unuia din cei trei copii ai sai ci la toti dorind in schimb sa aiba propria lui mica armata si sa fie gazduit, pe rand, de toti fii sai pentru cat timp va mai trai.
Unul dintre fii realizeaza cat de stupida este ideea tatalui sau si ii spune acest lucru incercand sa il lamureasca ca aceasta decizie nu va duce decat la un razboi intre fii sai pentru puterea totala. Tatalui nu ii plac cuvintele fiului sau si il reneaga. Profetia fiului renegat se intampla, prima oara ambii copii il dau afara pe tatal lor iar apoi incep un razboi intre ei pentru putere.
Spre sfarsit fiul renegat vine inapoi in imparatie, el fiind acum conducatorul unui regat mai indepartat, si doreste sa isi ia tatl cu el dar pentru asta trebuind sa se lupte cu fratele sau care este acum conducatorul imparatiei tatalui sau. Filmul se incheie tragic, tatl murind de infarct cand isi vede fiul renegat caruia demult dorea sa ii ceara iertare dar crezand ca el nu il va ierta niciodata.
Filmul are foarte multe elemente secundare care arata o portretizare extrem de fidela a operei dramatice a marelui dramaturg elizabetan. De exemplu: sotia uniia dintre fii care vine cu ideea ca sotul ei ar putea sa-si ucida fratele pentru a ajunge el conducatorul suprem, lucru ce se si intampla. Rolul clovnului personal al tatalui este portretizat genial, el fiind omul care e pus sa amuze pe rege dar care tot timpul ii spune adevarul si ceea ce se va intampla. De asemenea rolul slujitorului care ii spune tatalui ca e o idee rea sa imparta imparatia intre cei trei fii si este alungat dar decide sa ramana sa aiba grija de rege cand el este alungat de cei 2 fii ai sai.
Rolul tatalui este incredibil de bine portretizat, de la momentul cand este un ticalos care s-a saturat sa aiba responsabilitatea de a-si conduce imparatia dar fara sa vrea sa renunte la privilegiile de rege si decide sa-si imparta imparatia intre cei trei fii ca el sa poata lenevi tot restul vietii sale in lux pana la momentul cand este disperat, alungat de copii sai, ramas fara adapost, ajuns in pragul nebuniei dorind sa isi ceara iertare de la fiul alungat. De asemenea portretizarea sa ca un rege nemilos care a cucerit prin forta omorand multi oameni (pe parintii sotiei fiului care il alunga si isi ucide fratele, de exemplu) sau scotand ochii altora (fratele sotiei celuilat fiu).
Putem spune, intr-un fel, ca e vorba de karma si de modelul uman privind sumbru si foarte pesimistic sau putem spune ca e doar o transpunere in vilm a vietii, in orice caz, este un film extraordinar.

P.S. Asta e primul meu film de Akira Kurosawa, dar cu siguranta nu ultimul.

Film: Submission

By | Filme | No Comments

Am aflat de acest film din 2 surse: din cartea Fecioara incatusata de Ayaan Hirsi Ali, care este si scenarista acestui film si din filmul Religulous, pe care l-am vazut acum cateva zile.
Cand ma gandesc la acest film ma gandesc la 2 lucruri, si anume: faptul ca regizorul, Theo van Gogh, a fost ucis de un fundamentalist extremist si despre mesajul pe care acest filmulet (are doar 10 minute) il transmite.
Realizat intr-o maniera minimalista care imi aduce aminte de piesele lui Samuel Beckett, filmul are un impact devastator asupra mintii care nu cunoaste inca anumite aspecte ale islamului. Da, filmul trateaza abuzul pe care femeile islamice trebuie sa le indure doar pentru ca barbatii din aceasta religie interpreteaza cum vor Coranul.
Nu stiu daca Mohammed calauzit de Allah a scris aceste versete realizand la ce chinuri oribile vor fi supuse femeile barbatilor acestui cult, dar nu despre asta e vorba, ci e vorba de cum barbatii interpreteaza versetele in asa fel incat ei sa aiba dreptate, femeile nemaipuand sa se justifice sau apere in vreun fel.
Versetele satanice a lui Salman Rushdie arata cum aceasta religie a inceput si cat de nesigura si subiectiva este, Arsa de vie a lui Suad arata chinurile groaznice pe care femeile din islam trebuie sa le suporte din cauza inculturii extraordinare a membrilor acestei religii. Doua carti care te pun pe gandit.
Theo van Gogh a fost asasinat, Ayaan Hirsi Ali este nevoita sa se ascunda din cauza amenintarilor, Salman Rushdie a fost condamnat la moarte, Suad inca mai poarta sechelele tineretii sale. Cate marturii mai sunt? Cate motive mai ne trebuie sa realizam ca religia, nu doar a islamului, este periculoasa si ca trebuie sa scapam de ea?

Film: Elegy

By | Filme | No Comments

Ecranizarea romanului Animal pe moarte a lui Philip Roth, cel mai cunoscut si apreciat scriitor american in viata.
Are si nu are sens sa vorbesc despre roman, pentru ca filmul este o portretizare destul de fidela a romanului, foarte putine modificari, dar cum am vorbit despre roman intr-un post anterior am sa ma rezum la film.
Ben Kingsley este un actor formidabil si portretizeaza de minune pe nonconformistul profesor de literatura comparata David Kepesh, un alter ego al lui Philip Roth, alaturi de Nathan Zuckerman. Penelope Cruz insa, este un pic prea batrana pentru a o portretiuza pe studenta care il inebuneste pe Kepesh, nu e vorba ca nu arata bine, dimpotriva, dar este mult prea matura pentru rolul asta si cred ca mai bine mergeau pe o actrita tinerica care sa portretizeze frumusetea decat sa mizeze pe experienta actoriceasca, dar astea sunt doar ideile mele care au sau nu au foarte multa relevanta. Important e ca Penelope face un rol bun, nu extraordinar dar se poate trece cu usurinta peste asta.
Trebuie sa recunosc ca filmul nu este nici pe departe atat de explicit precum romanul, dar asta e una din minusurile cinematografiei, trebuie scose anumite parti ca sa poate fi vizionat de cat mai multa lume. Ar fi fost foarte interesant sa vedem anumite secvente explicite din roman, poate altadata.

Film: The Human Stain

By | Filme | No Comments

Cand m-am hotarat sa scriu despre filmele pe care le vizionez am hotarat sa nu mentionez filmele de la tv, cele pe care le vizionez din intamplare, ci doar cele pe care le planific. Ei bine, astazi s-a intamplat sa dau peste un film pe care mi-am propus sa il vad, dar pe care nu l-as fi vazut acum deoarece nu am citit cartea mai intai, dar cum era la tv am zis sa fac invers, sa vad filmul si apoi sa citesc cartea.
The Human Stain (filmul este tradus Culoarea Minciunii iar romanul Pata Umana) este un roman de Philip Roth, unul din autorii mei preferati, iar ecranizarea romanului este una de exceptie, adica ce poti sa spui despre distributie cand aceasta ii include pe: Anthony Hopkins, Nicole Kidman, Ed Harris, Gary Sinise si Wenthworth Miller? Ca este superba, cel putin eu asta as spune.
Interpretarea e minunata, mi-a placut actiunea si felul in care actorii interpreteaza rolurile, mi se pare ca intra in modelul impus de Roth, dar nu pot sa fiu sigur pana nu citesc romanul, lucru pe care il voi face cat de curand.
Filmul este despre profesorul Coleman Silk (Anthony Hopkins) care este aproape de varsta pensionarii cand incepe o relatie cu o femeie mult mai tanara, Faunia Farley (Nikole Kidman), care face curat la posta. Povestea cu adevarat extravaganta incepe cand Coleman este acuzat de rasism si fortat sa demisioneze, desi el ascunde un secret care il poate salva de aceasta acuzatie, insa el nu o face ci isi accepta soarta. Problema e ca profesorul Silk provine dintr-o familie de culoare dar, din nu stiu care motiv, s-a nascut alb si din cauza ca lumea nu ofera o sansa negrilor se foloseste de privilegiile vietii de alb, renegandu-si familia, pastrand secretul pentru mai bine de 50 de ani. Trebuie spus ca Wenthworth Miller il interpreteaza pe tanarul Coleman Silk extraordinar de bine, o adevarata performanta.
Secretul este aflat la sfarsit, de prietnul lui Silk, Nathan Zuckerman (Gary Sinise), care este de fapt si alter ego-ul lui Philip Roth, dupa moartea lui Silk. Moartea lui Coleman si al Fauniei este provocata de Lester Farley (Ed Harris), sotul Fauniei, care vrea sa se razbune pe sotia lui, pe care o considera vinovata de moartea celor doi copii ai lor.
Nathan Zuckerman afla secretul lui Coleman Silk la inmormantarea acestuia, la care participa si sora profesorului si decide sa scrie o carte despre viata lui Coleman. Cartea se va numi: The Human Stain.

Film: Trainspotting

By | Filme | No Comments

Mi-am promis ca am sa avd acest film, dar ca am sa-l vad deabia dupa ce citesc romanul, si asta am facut. Multa lume i-a facut o reclama pozitiva acestui film si am decis sa intru si eu in rand cu lumea (nu sunt un foarte mare amator de filme) si, trebuie sa recunosc, e un film destul de bun cu o coloana sonora chiar interesanta.
Trebuie sa spun ca Ewan Bremmer face un rol magnific in rolul lui Spud, pur si simplu fantastic, mi-a placut la nebunie. Si ceilalti actori dau o performanta de zile mari, singurul rol care nu mi-a placut foarte mult a fost cel al lui Begbie, nu mi se parea ca era o portretizare fidela a personajului lui Irvine Welsh, dar este acceptabil.
Filmul difera destul de mult de roman, ceea ce era de asteptat avand in vedere complexitatea romanului si sirul narativ intrerupt care e aproape imposibil de realizat cinematografic, asa ca au taiat enorm de mult din roman si au pus cap la cap niste experiente care sa rezulte in o poveste logica si coerenta a celor 4 prieteni.
Lucru care, poate, difera cel mai mult, din punctul meu de vedere, e tonul in care e abordata problema, filmul e mult prea comic. Si romanul este, dar nu atat de comic si iti atrage atentia asupra unor lucruri cu adevarat serioase.
Unul din punctele cu adevarat forte a acestui film este coloana sonora, care este foarte bine aleasa si chiar se insereaza perfect in film, mi-a placut foarte mult. Este prezenta dar nu o simti ca pe ceva distinct si o privesti ca pe o parte din film, piesele sunt extraordinare si timingul este perfect.
FIlmul este unul bun, i-am acordat 9/10 pe imdb, dar pentru a intra cu adevarat in rolul celor 4 prieteni si al experientelor lor, pentru a vedea lumea prin ochii lui Irvine Welsh este imperativ sa cititi romanul.