Category

Cărți

Carte: Scafandrul si Fluturele

By | Cărți | One Comment

Cum e sa ai totul si intr-o singura clipa sa pierzi si sa nu mai ai nimic? Cum e sa fi prezent dar incelasi timp sa nu fii acolo? Cum e sa nu mai ai control asupra nimic decat a pleoapei ochiului tau stang?
Ar fi ingrozitor! Ingrozitoare e povestea lui Jean-Dominique Bauby care in urma unui atac cerebral devine victima unei situatii numite Locked-in Sindrome, situatie in care doar mintea iti mai functioneaza, membrele corpului fiind complet paralizate.
Nemaiavand nicio putere asupra corpului sau, fiind despartit de familie si tot ceea ce a fost viata lui Bauby incepe sa scrie. Scrie prin clipirea ochilui in timp ce un alfabet este purtat prin fata ochilor sai. O munca teribila ce necesita o rabdare si o concentrare extrema mai ales pentru cineva in situatia sa.
Povestea este de o tristete sfasietoare, Bauby povestind viata lui de zi cu zi in acel corp care nu mai este al lui. Cum fiecare secunda il doare, cum trebuie sa suporte oamenii din jurul lui, cum slabeste dramatic din cauza neputintei sale de a se hrani, cum nu poate sa-si mangaie copii sau sa ii vorbeasca sotiei, cum nu poate sa vorbeasca cu tatal sau care e bolnav si poate sa vina sa il viziteze la spital, pana si cea mai puternica inima isi pierde duritatea in fata povestii acestui om care desi e prins in acest costum de scafandru reuseste sa gaseasca o modalitate de a trai cu asta.
Povestea este adevarata, nimic fictional in ea, ceea ce o face si mai extrema, si mai dureroasa. Iti aminteste de neputinta noastra si in acelasi timp de puterea extraordinara a sufletului uman care nu poate fi doborat de nimic, niciodata.
Jean-Dominique Bauby moare dupa 20 de luni in acesta stare, timp in care a scris o carte si a slabit aproape 30 de kg. A reusit ceva extraordinar dar acest lucru va fi eclipsat intotdeauna de situatia care a pus stapanire pe viata sa. Povestea sa ramane o davada a faptului ca un om poate fi distrus dar nu poate fi niciodata invins.

Carte: Strainul

By | Cărți | No Comments

Un roman care m-a lasat masca, scris de unul din cei mai mari scriitori francezi moderni: Albert Camus, un maestru al absurdului, un maestru al literelor.
Am auzit de multe ori ca Albert Camus e un scriitor bun dar niciodata nu am crezut ca e atat de bun. Romanul mi-a placut la nebunie, mi-a placut atat de mullt incat nu stiu ce sa scriu despre el, mi se pare ca e ireal, ca nu exista cuvinte care sa poate descrie maretia si genialitatea acestei carti fabuloase care a reusit in doar cateva zeci de pagini sa suprinda viata in unul din cele mai intime momente.
Nu stiu ce sa spun despre faptul ca e sau nu existentialist. Toti l-au numit, si inca il numesc pe Albert Camus un existentialist dar el nu s-a considerat niciodata asa si, probabil, asa o si fi, nu pot sa ma pronunt cu exactitate.
Adevarul e ca romanul prezinta omul intr-o situatie in care existenta sa e pusa la indoiala, la incercare, se afla la o rascruce in care trebuie sa-si descopere destinul, se afla in locul in care trebuie sa faca cu adevarat primul pas desi merge pe doua picioare de foarte multa vreme. Existenta sa trebuie dovedita printr-o menire si nu se stie niciodata exact care este aceea, este o enigma care trebuie rezolvata. Sau e inutil?
Camus a avut o mare problema cu sinuciderea, a incercat mereu sa afla radacinile acestei mentalitati. Desi romanul nu este despre o sinucidere ci despre viata, moarte si crima, ideea de viata si de existenta persoanei persista si devine un subiect major si propune cititorului niste intrebari incredibil de realiste.
Cat de mult trebuie sa ne intereseze de viata celor dragi noua? Cat de mult ar trebui sa ne intereseze de viata unora pe care nu ii cunoastem? Cat de mult valoareaza viata unui om? Cat de mult ne intereseaza propria viata? Cine are dreptul sa ia viata altui om? Care este pretul pentru luarea vietii unui om?
De la un capat la altul acest roman este incredibil, te tine intr-o uimire continua, prin subiect, prin stil, prin personaje, prin tot. Este o carte geniala care trebuie lecturata neaparat, doar pentru a afla o alta parere, de a trai o alta senzatie, de a vedea o alta viziune, de a experimenta una dintre cele mai frumoase literaturi scrise vreodata.

Carte: Hagi-Murad

By | Cărți | No Comments

Ultimul roman al lui Lev Tolstoi, considerat de unii un fel de prevestire a faptului ca poporul cecen e in stare sa reziste marelui imprius rus, ceea ce si face la ora actuala.
Povestea rebelului Hagi-Murad, un om de un curaj extraordinar care ajunge in punctul de a face niste sacrificii extraordinare pentru a-si salva familia din mainile unui om care vrea sa il omoare. Desi se preda rusilor acest om are o aura aparte, un fel de sclipire misterioasa care ii ofera o alura de razboinic invincibil dar nu doar in sensul ca e mai mai viteaz si mai bun decat toti in lupta ci invincibil prin sufletul sau drept.
Un roman despre oameni, unii mai buni si altii mai rai, unii curajosi si altii fricosi. Ciudat ca Lev Tolstoi il prefera pe acest rebel cecen in fata propriului tar dar prin felul in care prezinta povestea autorul nu doreste altceva decat sa prezinte adevarul. Nu este o poveste despre favoritisme, nici despre alegeri personale bazate pe opinii subiective ci este un roman documentat, foarte serios care prezinta o lume uitata astazi dar foarte reala si cruda care te obliga sa privesti lucrurile drept si sa judeci in concordanta.
Viata are multe fete, multe variante, multe laturi nevazute care odata descoperite te schimba, te naucesc si te fac sa vezi totul in alta lumina. Acest ultim roman al lui Lev Tolstoi iti prezinta o latura a acestei vieti, una pe care nu poti sa o ignori si esti dator sa te informezi si sa-ti construiesti o opinie in legatura cu ea.

Carte: Albastru nemarginit, aproape transparent

By | Cărți | No Comments

Plasata in Japonia celui de-al doilea razboi mondial, in timpul invaziei americane, actiunea aduce in prim plan un personaj cu gasca lui de prieteni ce cauta incontinuu noi moduri de a se droga, de a petrece si de a face sex.
Suna foarte mult cu Trainspotting si in unele locuri chiar nu am putut sa nu ma gandesc la asemanarea intre cele doua romane insa exista o mare diferenta: Albastru nemarginjit, aproape transparent e mult, mult mai slabut si mai prost scris decat Trainspotting.
Desi stiu ca Ryu Murakami e un scriitor cult in Japonia si are numerosi fani atat ca scriitor cat si ca regizor dar, trebuie sa spun, stilul sau de a scrie nu m-a impresionat.
Romanul este destul de original si unele parti sunt interesante si fiind destul de scurt nu reusesti sa te plictisesti de el si astfel nu esti nevoit sa arunci cartea si sa uiti de ea, ceea ce e un plus dar nu unul atat de mare incat sa cataloghez autorul si romanul sau in lista mea de preferati.
Adevarul e ca, dupa cate am vazut, cartile lui Ryu Murakami sunt cumparate de tineri de 15-16 ani care, cred, nu au o cultura literara foarte avansata si merg direct spre ceva sigur: droguri, sex, petreceri = ceva neplicticos si tabu. Adevarul e ca ar trebui ca cineva sa ii indrume spre adevaratii maestri ai genului: Irvine Welsh, Charles Bukowski, Henry Miller.

Carte: Crima lordului Arthur Savile

By | Cărți | 2 Comments

Un roman micut dar care deborda de o tragico-comedie fantastica, pur si simplu suna atat de bine incat nu poti sa nu te amuzi si in acelasi timp sa te sperii de ce a putut sa treaca prin mintea omului astuia.
Oscar Wilde a fost o persoana controversata la vremea sa, acest fapt este indiscutabil, dar in acelasi timp a fost un geniu literar, un scriitor de inalta clasa care a reusit sa se exprime intr-un mod extraordinar in piesele si povestirile sale.
Crima lordului Arthur Savile nu este o capodopera dar nu este un roman de ignorat, este un roman simplu scris intr-un mod simplu care te distreaza si o face foarte bine. Cred ca la asta s-a si gandit autorul cand l-a scris, la un roman distractiv.
Poate ca in acelasi timp e o atentionare asupra faptului ca nu ar trebui sa credem atat de mult in preziceri si in prezicatori. Nu e o invatatura rea, mai ales ca avem tentinda de a crede orice.
La urma urmei este un roman plin de distractie care te va face fericit citidu-l, te va face sa vrei sa stii mai multe despre autor si in acelasi timp iti va oferi o invatatura de minte si un zambet (mai ciudat cei drept, dar un zambet).

Carte: Cuponul Fals

By | Cărți | No Comments

Un microroman de o frumusete rara scrisa de unul din cei mai mari romancieri ai tuturor timpurilor: Lev Tolstoi.
Romanul ne arata cum o mica greseala schimba viata a multor oameni si ne face sa ne gandim de doua ori inainte de a face o prostie care poate avea repercusiuni asupra multor oameni.
De la modificarea sumei pe un bon valoric se ajunge la o suma de intamplari legate de aceasta schimbare care duc, pana la urma, la o crima. Un lucru minor duce la o catastrofa.
Lev Tolstoi ne ofera acest microroman pe postul unei parabole, a unei invataturi despre care trebuie sa luam aminte in viitor si sa incercam sa fim mai buni si mai drepti si sa ne gandim foarte bine inainte de a face un lucru.
Desi ideea secundara nu mi-a prea placut: copilul schimba suma de pe cupon ca sa aiba mai multi bani pentru a merge la teatru, deci pentru cultura, iar finalul este atrtibuit lui Dumnezeu, deci religios. Nu cred ca cele doua trebuiau puse in relatia in care a fost pusa, mai bine era daca se schimba suma de pe bon pentru o chestie stupida precum bomboane sau femei, dar nu pentru a merge la taetru.
Scurt, simplu cu destule personaje si intamplari, cu o invatatura morala si crestina asa cum ii place marelui maestru literar rus sa foloseasca, extrem de uman si de bine realizat si scris, Cuponul fals este o carte care merita citita pentru a vedea ce se poate intampla daca pentru o secunda actionam fara sa gandim.

Carte: Noua Povestiri

By | Cărți | No Comments

Un volum de povestiri care aduc in prim plan geniul lui J.D. Salinger si al operei sale. Desi De veghe in lanul de secara este singurul sau roman publicat si probabil cea mai importanta opera a sa, sriitorul este un maestru desavarsit si in creatia de povestiri.
Noua povestiri care arata viata americana din mai multe unghiuri, fie ca vorbeste despre un om care se sinucide in timpul vacantei dupa o partida de inot, fie ca vorbeste despre conversatia a doua femei nu tocmai intelectuale sau ca vorbeste despre aventurile unui soldat american prin cine stie ce tara straina cu care se afla in razboi, Salinger reuseste sa surprinda esenta. Nu pot sa spun daca esenta personajului sau esenta vietii, a lumii in care acest personaj traieste, poate toate la un loc, poate niciuna.
Stilul este simplu si povestirile sunt usoare, cititorul nu este pus in mare dificultate desi la un moment dat trebuie sa se opreasca si sa isi puna niste intrebari despre ce se intampla in povestire. Sunt povestiri usoare dar nu lipsite de esenta.
J.D. Salinger s-a dovedit, in fata mea, ca un foarte observator al vietii in care traieste, asta e marele lui talent: suprinde esenta vietii cu niste cuvinte extrem de simple si niste povestiri foarte relaxante. Iti aduce aminte de Hemingway dar nu poti sa ii asemenei, sunt total diferiti, fiecare original in felul sau.
Cele noua povestiri iti ofera privilegiul de a-l descoperi ce acest mare autor american in plin talent scriitoricesc. El arata ce e mai important intr-un mod exceptional, ceva ce multi autori cauta o viata intreaga dar putini il gasesc.

Carte: Absalom, Absalom!

By | Cărți | No Comments

Cum ar suna povestea unui tip fara scrupule care e dispus sa faca orice, sa treaca peste oricine pentru a-si construi un imperiu al sau? Suna interesant, nu? Dar daca aceasta poveste ar fi spusa de William Faulkner? Atunci aceasta poveste s-ar numi o capodopera.
O poveste destul de simpla spusa printr-un stil complex si delirant care iti prezinta un volum imens de informatii inca din prima clipa. Avand, parca, o poezie a sa, ideile curgand una dupa alta fara incetare, in care realul si imaginarul se intrepatrund lasand sa iasa la iveala o poveste incredibila care este jumatate realitate si jumatate imaginatie.
Povestea lui Thomas Sutpen care apare in Jefferson din tinutul Yoknapatawpha si cumpa 100 de mile patrate si dupa cativa ani construieste o casa mareata pe proprietatea sa care ia numele de Suta lui Sutpen. Tipul se casatoreste cu o femeie dintr-o familie onorabila din oras cu care face 2 copii, un baiat, Henry, si o fata, Judith. Cand Henry merge la Universitate si aduce acasa un prieten care se indragosteste de Judith, cu care are de gand sa se casatoreasca dar nu reuseste pentru ca este ulterior omorat de Henry. Dar daca povestea nu s-a intamplat asa? Daca totul e fals si nu puteti fi siguri de nimic din ceea ce spun?
Asta este povestea, totul si nimic. Lucrurile se intampla intr-un ritm incredibil, fara noima chiar in timp ce cititorul incearca din rasputeri sa tina pasul, de a nu se pierde in ideile prezentate. Da, asta se intampla dar in acelasi timp nu asta se intampla. Nu poti fi sigur de absolut nimic.
Povestit din amintiri de Rosa Coldfield, sora sotiei lui Thomas Sutpen, de Quentin Compson (unul din personajele din Zgomotul si Furia) si de colegul acestuia de camera, Shreve, romanul iti inspira ideea de pierdere a orientarii. Si chiar asa si este pentru ca povestea nu este stiuta de cei 3, sau poate este stiuta dar cu siguranta nu este spusa asa cum s-a intamplat de fapt. Sunt imaginatii si fabulatii si minciuni si presupuneri si tot ce vreti, doar adevar nu.
Povestea, luata din Biblie, despre Absalom fiul regelui David care isi omoara fratele pentru ca a incercat sa se culce cu sora lor iar apoi incearca sa distruga tot ce a cosntruit tatal sau pentru ca l-a exilat. Acesta este scheletul romanului lui William Faulkner si este probabil cel de care te agati de fiecare data cand povestea o ia inainte si te lasa in urma.
Un roman cu nenumarate complicatii si schimbari de situatie, cu un stil dezorientant care te face sa simti cu adevarat puterea frazelor si ideilor mesterite cu un talent incredibil. Romanul care prezinta cel mai bine ideile lui Faulkner despre sudul natal si despre oamenii care locuiesc acolo, mai ales ca povestea este inainte, in timpul si dupa razboiul civil in care sudul a avut mult de pierdut.
O poveste despre oameni si despre viata spusa de oameni care nu pot fi crezuti, cu fapte reale si imaginare, cu povestea unei familii care trece prin mai multe decat isi poate imagina un om, cu crime si dragoste dusa la extrem, cu dorinta de neclintit pentru suprematie. Un roman care prezinta viata, nu conteza daca e a unui om sau a unui divaol, daca e reala sau falsa.

Carte: Femei

By | Cărți | 2 Comments

Un roman simplu dar in acelasi timp complex. Departe de a fi considerat o capodopera de catre canonul occidental, romanul este mai degraba iubit si ridicat in slavi in principal de cititori care sunt uimiti si, probabil, socati de stilul extrem de direct si limbajul liber.
Charles Bukowski nu este un role-model, departe de asta. El este omul care nu intra neaparat intr-un stereotip sau, poate, intra intr-unul mult prea bine. Americam, fustangiu, alcoolic, parior, artist. Cinci cuvinte care il descriu perfect pe acest orator al suburbiei, acest atacant al normalitatii cotidiene care doar normala nu mai e.
Romanul la prima vedere pare un jurnal de betii si femei care au trecut prin viata personajului principal care este, de fapt, un alter ego al autorului. Dar deoarece cititorul este interesat doar de faptul ca autorul si personajul principal sunt unul si acelasi si in roman apar doar scene de sex, betii si pariuri la cursele de cai, el nu vede implicatiile fine ale romanului. Ei vad un alcoolic care traieste o viata de rebel, dar nu este asa, nu complet.
In spatele povestii se vede un om care sufera, care are una sau mai multe probleme. Atat fizice cat si sentimentale. Starea sa este precara si desi la exterior iti da impresia ca nu ii pasa, odata ce ajungi in interior vezi exact cat de mult ii pasa iar atitudinea de nepasare este doar un mod de a se proteja de lumea de care ii pasa chiar atat de mult. Complexa gandirea dar, indiscutabil, are logica.
Henry Chinaski, personajul principal, este o vedeta, un poet controversat care isi castiga painea oferind prelegeri studentilor despre poezie, si-a creat numerosi fani care ii scriu des, femei carora le-a fost trezit apetitul sexual de versurile poetului si vor sa il consume chiar cu acesta. In timp ce le face pe cele doua ce le-am mentionat mai sus, poetul este preocupat sa bea si sa parieze la cursele de cai.
Dragostea vine si pleaca, la fel ca femeile in viata lui. Unele lasa o impresie mai puternica, altele mai putin puternica dar toate sunt tratate la fel. Desi obiectivul este sexul ajungi sa realizezi ca e mult mai mult de atat si nu e vorba doar de dorinta de a le avea.
Desi Charles Bukowski este renumit pentru poezia sa, care este experimentala si extrem de frumoasa, eu m-am atasat de proza sa si atat romanele cat si povestirile sale le consum cu mare drag, privind oarecum pe acest om ca pe un erou care a trecut prin foarte multe si a reusit sa adopta o metoda originala si interesanta de a face fata vietii de zi cu zi. Romanul arata cum o parte din viata acestui om s-a consumat si, cred, ca merita sa il cunoastem cat de cat pe acest tip care are o stralucire aparte.
Poezia ii este opera de arta, criticata si laudata de multi, proza este viata lui, o metoda extrem de placuta de a face cunostinta cu Bukowski este sa il citesti. Indiferent daca vrei sa cunosti pe Bukowski omul sau pe Bukowski artistul, vei fi surprins de acest autor genial.

Carte: Zgomotul si furia

By | Cărți | 2 Comments

Pana acum eram sigur ca De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger este the “great american novel”, dar dupa ce am citit Zgomotul si Furia nu mai eram asa de sigur. Da, ambele romane fac parte din lista de cele mai bune carti scrise vreodata pe pamant american, dar asta nu ma ajuta cu nimic cand vreau sa stiu care este, de fapt, cel mai bun roman.
William Faulkner este un scriitor care a uimit multa lume, nu doar prin modul in care scrie, care este absolut fenomenal, ci si prin actiunea si personajele pe care le alege in romanele sale. Dar mai ales, faptul ca un om cu doar 6 clase a fost in stare sa scrie cateva din cele mai mari romane ale lumii.
Titlul, luat de la William Shakespeare, este o transpunere directa a ideii descrise in MacBeth, si anume: viata este o poveste vazuta prin ochii unui idiot plin de zgomot si furie. Si asta avem: viata vazuta prin ochii lui Benjamin Compson, un tanar de 33 de ani, retard.
Zgomotul si furia este o poveste despre multe lucruri: este povestea sudului, povestea unei familii (sau mai bine zis, decaderea unei familii), povestea dragostei, povestea urii, povestea vietii. Asta e modul cel mai bun de a descrie acest roman: este povestea vietii.
Romanul este structurat in 4 capitole, fiecare capitol descriind ceea ce se intampla intr-o zi si este povestita de un personaj diferit in fiecare. In primul capitol e vorba de 7 aprilie 1928 povestita de Benjamin Compson, in capitolul al doilea este vorba de 2 iunie 1910 povestita de Quentin Compson, in capitolul al treilea este vorba de 6 aprilie 1928 povestita de Jason Compson, iar in capitolul 4 este vorba de 8 aprile 1928 povestita insusi de autorul omniscient.
Ideea centrala se bazeaza pe viata familiei Compson, o famile odata bine situata care, momentan se afla in declin. O mama ipohoondriaca, un fiu retard, un fiu cu ganduri de incest care se sinucide, un fiu nemilos si crud, o fata care comite destul de multe greseli si o nepoata care calca pe urmale mamei ei.
Personajul principal este Caddy Compson, fiica familiei, ea fiind elementul asupra caruia se invart primele 3 capitole ale romanului povestite prin intermediul fratilor ei.
Benjamin o iubeste cel mai mult si ii place sa stea in aproprierea terenului de golf (teren care apartinea lui dar care a fost vandut de tatal sau pentru a plati studiile lui Quentin la Harvard si de a-i oferi o zestre fiicei sale Caddy) pentru ca astfel aude cuvantul care lui ii este cel mai drag: caddie. Primul capitol este cel mai dureros pentru ca este povestit de un om care are o suferinta injusta si cruda, iar buntatea sufletului sau este atat de coplesitoare incat nu te poate lasa nemarcat.
Quentin este indragostit de sora sa, si nu este foarte clar daca doar se gandeste la incest sau daca acesta chiar s-a intamplat, adica e incert daca s-a intamplat in capul lui Quentin sau s-a intampla in viata reala, in orice caz, incestul este prezent si de nenegat. Pana la urma Quentin se sinucide, aruncandu-se intr-un rau avand in buzunare 2 fiere de calcat.
Jason o uraste pe Caddy deoarece a plecat si a lasat-o pe Quentin (fiica de 17 ani a lui Caddy) in grija sa, si desi Caddy trimite bani regulat fiicei sale Quentin, Jason ii fura. Dar tot raul e spre bine pentru ca pana la urma, Quentin fura banii pe care Jason i-a furat si impreuna cu ei, fura si banii pe care unchiul sau i-a strans de-a lungul timpului. Jason este cel mai normal, din punct de vedere medical, dintre cei frati, fiind un om ambitios si rau, dar nu atat de rau avand in vedere ca el are grija de mama sa, de nepoata sa si de negrii care se afla in casa sa.
Relatiile dintre personaje sunt foarte complexe iar limbajul si stilul pe care Faulkner le adopta pentru a descrie aceste relatii sunt destul de complicate.
Daca Quentin este rodul incestului dintre Quentin si Caddy? Daca faptul ca Benjamin are 33 de ani iar romanul incepe in Vinerea mare si se termina in Duminica invierii are vreo legatura cu personajul biblic? Daca ceea ce a facut Caddy, sau Jason, sau Quentin se justifica in vreun fel? Intrebari la care nu am gasit un raspuns de care sa fiu sigur, doar speculatii. Banuiesc ca sunt intrebari la care fiecare cititor va trebui sa raspunda singur.
Faulkner nu ne lasa cu ochii in soare, el ne ofera explicatii cu soarta fiecaruia in apendixul care l-a scris dupa publicarea romanului, apendix in care ne lamureste despre soarta personajelor sale.
Universul taramului imaginar al lui Faulkner,Yoknapatawpha, este unul real, chiar daca doar in ochii autorului. Este un taram care exista si aduce un omagiu suferintei umane mai mult decat triumfului uman. William Faulkner vede o lume in declin care nu mai are nicio sansa de scapare. Soarta acestui tinut este scrisa si in proces de indeplinire. Romanul Zgomotul si Furia este o imagine extrem de puternica a lumii, vazuta prin ochii lui Faulkner. Chiar daca este una morbida in care nu ni se ofera o reala sansa de scapare din aceste pacate care se petrec in lant, putem spune ca exista o salvare si ea este reprezentata de negrii.
Desi se poata ca unii sa considere acest roman rasist, trebuie spus ca negrii sunt un factor cheie in roman si in lumea lui Faulkner, ei sunt cei care tin familile impreuna, ei sunt cei care se sacrifica cu adevarat pentru ca sentinta la moarte a familie (a Compsonilor in acest caz) sa fie abolita, sau, daca nu se poate altfel, sa fie amanata cu cat mai mult posibil. Versh, T.P. si Luster sunt acei negri care s-au renuntat pe sine pentru a avea grija de Benjamin, acel idiot care, intr-un fel, e cel mai sanatos dintre toti.
Ultimul capitol ii este dedicat lui Dilsey, servitoarea neagra a familiei si este povestita chiar de autor. Ea este cea care tine familia laolalta, ea e cea raspunzatoare pentru faptul ca familia inca mai exista, ea e personajul fara de pata. Ea este, in ochii lui Faulkner, viitorul familie si in acelasi timp, al Yoknapatawphei, al Sudului.
Am scris deja mult mai mult decat as fi vrut si tot nu am reusit sa spun mai nimic despre roman. Faptul ca Benjamin a agresat o scolarita, faptul ca Quentin a fugit cu un angajat al circului care se afla in Jefferson in acea vreme, faptul ca Benjamin a fost trimis, pana la urma, de Jason la un ospiciu sunt lucuri pe care le-am omis dar care imi vor fi adanc intiparite in memorie mult timpsi vor ramane oricui va citi romanul.
Desi e scrisa intr-un stil descurajator si greoi si de multe ori pur si simplu vrei sa renunti, tot ce trebuie sa faci pentru a-ti continua lectura e sa te uiti peste versurile care au inspirat acest roman si iti vei da seama de valoarea, originalitatea, pasiunea, sacrificiul care au fost puse in aceste randuri si te vei simti dator sa faci parte din acest univers.
“Tomorrow and tomorrow and tomorrow,
Creeps in this petty pace from day to day
To the last syllable of recorded time,
And all our yesterdays have lighted fools
The way to dusty death. Out, out, brief candle!
Life’s but a walking shadow, a poor player
That struts and frets his hour upon the stage
And then is heard no more: it is a tale
Told by an idiot, full of sound and fury,
Signifying nothing.”

P.S. Tot nu pot sa ma decid care dintre cele 2 romane e mai bun.