Tag

literatura

Jun 29
0

Carte: Albastru nemarginit, aproape transparent

By | Cărți | No Comments

Plasata in Japonia celui de-al doilea razboi mondial, in timpul invaziei americane, actiunea aduce in prim plan un personaj cu gasca lui de prieteni ce cauta incontinuu noi moduri de a se droga, de a petrece si de a face sex.
Suna foarte mult cu Trainspotting si in unele locuri chiar nu am putut sa nu ma gandesc la asemanarea intre cele doua romane insa exista o mare diferenta: Albastru nemarginjit, aproape transparent e mult, mult mai slabut si mai prost scris decat Trainspotting.
Desi stiu ca Ryu Murakami e un scriitor cult in Japonia si are numerosi fani atat ca scriitor cat si ca regizor dar, trebuie sa spun, stilul sau de a scrie nu m-a impresionat.
Romanul este destul de original si unele parti sunt interesante si fiind destul de scurt nu reusesti sa te plictisesti de el si astfel nu esti nevoit sa arunci cartea si sa uiti de ea, ceea ce e un plus dar nu unul atat de mare incat sa cataloghez autorul si romanul sau in lista mea de preferati.
Adevarul e ca, dupa cate am vazut, cartile lui Ryu Murakami sunt cumparate de tineri de 15-16 ani care, cred, nu au o cultura literara foarte avansata si merg direct spre ceva sigur: droguri, sex, petreceri = ceva neplicticos si tabu. Adevarul e ca ar trebui ca cineva sa ii indrume spre adevaratii maestri ai genului: Irvine Welsh, Charles Bukowski, Henry Miller.

Jun 28
0

Carte: Crima lordului Arthur Savile

By | Cărți | 2 Comments

Un roman micut dar care deborda de o tragico-comedie fantastica, pur si simplu suna atat de bine incat nu poti sa nu te amuzi si in acelasi timp sa te sperii de ce a putut sa treaca prin mintea omului astuia.
Oscar Wilde a fost o persoana controversata la vremea sa, acest fapt este indiscutabil, dar in acelasi timp a fost un geniu literar, un scriitor de inalta clasa care a reusit sa se exprime intr-un mod extraordinar in piesele si povestirile sale.
Crima lordului Arthur Savile nu este o capodopera dar nu este un roman de ignorat, este un roman simplu scris intr-un mod simplu care te distreaza si o face foarte bine. Cred ca la asta s-a si gandit autorul cand l-a scris, la un roman distractiv.
Poate ca in acelasi timp e o atentionare asupra faptului ca nu ar trebui sa credem atat de mult in preziceri si in prezicatori. Nu e o invatatura rea, mai ales ca avem tentinda de a crede orice.
La urma urmei este un roman plin de distractie care te va face fericit citidu-l, te va face sa vrei sa stii mai multe despre autor si in acelasi timp iti va oferi o invatatura de minte si un zambet (mai ciudat cei drept, dar un zambet).

Jun 27
0

Carte: Cuponul Fals

By | Cărți | No Comments

Un microroman de o frumusete rara scrisa de unul din cei mai mari romancieri ai tuturor timpurilor: Lev Tolstoi.
Romanul ne arata cum o mica greseala schimba viata a multor oameni si ne face sa ne gandim de doua ori inainte de a face o prostie care poate avea repercusiuni asupra multor oameni.
De la modificarea sumei pe un bon valoric se ajunge la o suma de intamplari legate de aceasta schimbare care duc, pana la urma, la o crima. Un lucru minor duce la o catastrofa.
Lev Tolstoi ne ofera acest microroman pe postul unei parabole, a unei invataturi despre care trebuie sa luam aminte in viitor si sa incercam sa fim mai buni si mai drepti si sa ne gandim foarte bine inainte de a face un lucru.
Desi ideea secundara nu mi-a prea placut: copilul schimba suma de pe cupon ca sa aiba mai multi bani pentru a merge la teatru, deci pentru cultura, iar finalul este atrtibuit lui Dumnezeu, deci religios. Nu cred ca cele doua trebuiau puse in relatia in care a fost pusa, mai bine era daca se schimba suma de pe bon pentru o chestie stupida precum bomboane sau femei, dar nu pentru a merge la taetru.
Scurt, simplu cu destule personaje si intamplari, cu o invatatura morala si crestina asa cum ii place marelui maestru literar rus sa foloseasca, extrem de uman si de bine realizat si scris, Cuponul fals este o carte care merita citita pentru a vedea ce se poate intampla daca pentru o secunda actionam fara sa gandim.

Jun 23
0

Carte: Noua Povestiri

By | Cărți | No Comments

Un volum de povestiri care aduc in prim plan geniul lui J.D. Salinger si al operei sale. Desi De veghe in lanul de secara este singurul sau roman publicat si probabil cea mai importanta opera a sa, sriitorul este un maestru desavarsit si in creatia de povestiri.
Noua povestiri care arata viata americana din mai multe unghiuri, fie ca vorbeste despre un om care se sinucide in timpul vacantei dupa o partida de inot, fie ca vorbeste despre conversatia a doua femei nu tocmai intelectuale sau ca vorbeste despre aventurile unui soldat american prin cine stie ce tara straina cu care se afla in razboi, Salinger reuseste sa surprinda esenta. Nu pot sa spun daca esenta personajului sau esenta vietii, a lumii in care acest personaj traieste, poate toate la un loc, poate niciuna.
Stilul este simplu si povestirile sunt usoare, cititorul nu este pus in mare dificultate desi la un moment dat trebuie sa se opreasca si sa isi puna niste intrebari despre ce se intampla in povestire. Sunt povestiri usoare dar nu lipsite de esenta.
J.D. Salinger s-a dovedit, in fata mea, ca un foarte observator al vietii in care traieste, asta e marele lui talent: suprinde esenta vietii cu niste cuvinte extrem de simple si niste povestiri foarte relaxante. Iti aduce aminte de Hemingway dar nu poti sa ii asemenei, sunt total diferiti, fiecare original in felul sau.
Cele noua povestiri iti ofera privilegiul de a-l descoperi ce acest mare autor american in plin talent scriitoricesc. El arata ce e mai important intr-un mod exceptional, ceva ce multi autori cauta o viata intreaga dar putini il gasesc.

Jun 03
0

Carte: Absalom, Absalom!

By | Cărți | No Comments

Cum ar suna povestea unui tip fara scrupule care e dispus sa faca orice, sa treaca peste oricine pentru a-si construi un imperiu al sau? Suna interesant, nu? Dar daca aceasta poveste ar fi spusa de William Faulkner? Atunci aceasta poveste s-ar numi o capodopera.
O poveste destul de simpla spusa printr-un stil complex si delirant care iti prezinta un volum imens de informatii inca din prima clipa. Avand, parca, o poezie a sa, ideile curgand una dupa alta fara incetare, in care realul si imaginarul se intrepatrund lasand sa iasa la iveala o poveste incredibila care este jumatate realitate si jumatate imaginatie.
Povestea lui Thomas Sutpen care apare in Jefferson din tinutul Yoknapatawpha si cumpa 100 de mile patrate si dupa cativa ani construieste o casa mareata pe proprietatea sa care ia numele de Suta lui Sutpen. Tipul se casatoreste cu o femeie dintr-o familie onorabila din oras cu care face 2 copii, un baiat, Henry, si o fata, Judith. Cand Henry merge la Universitate si aduce acasa un prieten care se indragosteste de Judith, cu care are de gand sa se casatoreasca dar nu reuseste pentru ca este ulterior omorat de Henry. Dar daca povestea nu s-a intamplat asa? Daca totul e fals si nu puteti fi siguri de nimic din ceea ce spun?
Asta este povestea, totul si nimic. Lucrurile se intampla intr-un ritm incredibil, fara noima chiar in timp ce cititorul incearca din rasputeri sa tina pasul, de a nu se pierde in ideile prezentate. Da, asta se intampla dar in acelasi timp nu asta se intampla. Nu poti fi sigur de absolut nimic.
Povestit din amintiri de Rosa Coldfield, sora sotiei lui Thomas Sutpen, de Quentin Compson (unul din personajele din Zgomotul si Furia) si de colegul acestuia de camera, Shreve, romanul iti inspira ideea de pierdere a orientarii. Si chiar asa si este pentru ca povestea nu este stiuta de cei 3, sau poate este stiuta dar cu siguranta nu este spusa asa cum s-a intamplat de fapt. Sunt imaginatii si fabulatii si minciuni si presupuneri si tot ce vreti, doar adevar nu.
Povestea, luata din Biblie, despre Absalom fiul regelui David care isi omoara fratele pentru ca a incercat sa se culce cu sora lor iar apoi incearca sa distruga tot ce a cosntruit tatal sau pentru ca l-a exilat. Acesta este scheletul romanului lui William Faulkner si este probabil cel de care te agati de fiecare data cand povestea o ia inainte si te lasa in urma.
Un roman cu nenumarate complicatii si schimbari de situatie, cu un stil dezorientant care te face sa simti cu adevarat puterea frazelor si ideilor mesterite cu un talent incredibil. Romanul care prezinta cel mai bine ideile lui Faulkner despre sudul natal si despre oamenii care locuiesc acolo, mai ales ca povestea este inainte, in timpul si dupa razboiul civil in care sudul a avut mult de pierdut.
O poveste despre oameni si despre viata spusa de oameni care nu pot fi crezuti, cu fapte reale si imaginare, cu povestea unei familii care trece prin mai multe decat isi poate imagina un om, cu crime si dragoste dusa la extrem, cu dorinta de neclintit pentru suprematie. Un roman care prezinta viata, nu conteza daca e a unui om sau a unui divaol, daca e reala sau falsa.

May 25
0

Carte: Femei

By | Cărți | 2 Comments

Un roman simplu dar in acelasi timp complex. Departe de a fi considerat o capodopera de catre canonul occidental, romanul este mai degraba iubit si ridicat in slavi in principal de cititori care sunt uimiti si, probabil, socati de stilul extrem de direct si limbajul liber.
Charles Bukowski nu este un role-model, departe de asta. El este omul care nu intra neaparat intr-un stereotip sau, poate, intra intr-unul mult prea bine. Americam, fustangiu, alcoolic, parior, artist. Cinci cuvinte care il descriu perfect pe acest orator al suburbiei, acest atacant al normalitatii cotidiene care doar normala nu mai e.
Romanul la prima vedere pare un jurnal de betii si femei care au trecut prin viata personajului principal care este, de fapt, un alter ego al autorului. Dar deoarece cititorul este interesat doar de faptul ca autorul si personajul principal sunt unul si acelasi si in roman apar doar scene de sex, betii si pariuri la cursele de cai, el nu vede implicatiile fine ale romanului. Ei vad un alcoolic care traieste o viata de rebel, dar nu este asa, nu complet.
In spatele povestii se vede un om care sufera, care are una sau mai multe probleme. Atat fizice cat si sentimentale. Starea sa este precara si desi la exterior iti da impresia ca nu ii pasa, odata ce ajungi in interior vezi exact cat de mult ii pasa iar atitudinea de nepasare este doar un mod de a se proteja de lumea de care ii pasa chiar atat de mult. Complexa gandirea dar, indiscutabil, are logica.
Henry Chinaski, personajul principal, este o vedeta, un poet controversat care isi castiga painea oferind prelegeri studentilor despre poezie, si-a creat numerosi fani care ii scriu des, femei carora le-a fost trezit apetitul sexual de versurile poetului si vor sa il consume chiar cu acesta. In timp ce le face pe cele doua ce le-am mentionat mai sus, poetul este preocupat sa bea si sa parieze la cursele de cai.
Dragostea vine si pleaca, la fel ca femeile in viata lui. Unele lasa o impresie mai puternica, altele mai putin puternica dar toate sunt tratate la fel. Desi obiectivul este sexul ajungi sa realizezi ca e mult mai mult de atat si nu e vorba doar de dorinta de a le avea.
Desi Charles Bukowski este renumit pentru poezia sa, care este experimentala si extrem de frumoasa, eu m-am atasat de proza sa si atat romanele cat si povestirile sale le consum cu mare drag, privind oarecum pe acest om ca pe un erou care a trecut prin foarte multe si a reusit sa adopta o metoda originala si interesanta de a face fata vietii de zi cu zi. Romanul arata cum o parte din viata acestui om s-a consumat si, cred, ca merita sa il cunoastem cat de cat pe acest tip care are o stralucire aparte.
Poezia ii este opera de arta, criticata si laudata de multi, proza este viata lui, o metoda extrem de placuta de a face cunostinta cu Bukowski este sa il citesti. Indiferent daca vrei sa cunosti pe Bukowski omul sau pe Bukowski artistul, vei fi surprins de acest autor genial.

May 11
0

Carte: Zgomotul si furia

By | Cărți | 2 Comments

Pana acum eram sigur ca De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger este the “great american novel”, dar dupa ce am citit Zgomotul si Furia nu mai eram asa de sigur. Da, ambele romane fac parte din lista de cele mai bune carti scrise vreodata pe pamant american, dar asta nu ma ajuta cu nimic cand vreau sa stiu care este, de fapt, cel mai bun roman.
William Faulkner este un scriitor care a uimit multa lume, nu doar prin modul in care scrie, care este absolut fenomenal, ci si prin actiunea si personajele pe care le alege in romanele sale. Dar mai ales, faptul ca un om cu doar 6 clase a fost in stare sa scrie cateva din cele mai mari romane ale lumii.
Titlul, luat de la William Shakespeare, este o transpunere directa a ideii descrise in MacBeth, si anume: viata este o poveste vazuta prin ochii unui idiot plin de zgomot si furie. Si asta avem: viata vazuta prin ochii lui Benjamin Compson, un tanar de 33 de ani, retard.
Zgomotul si furia este o poveste despre multe lucruri: este povestea sudului, povestea unei familii (sau mai bine zis, decaderea unei familii), povestea dragostei, povestea urii, povestea vietii. Asta e modul cel mai bun de a descrie acest roman: este povestea vietii.
Romanul este structurat in 4 capitole, fiecare capitol descriind ceea ce se intampla intr-o zi si este povestita de un personaj diferit in fiecare. In primul capitol e vorba de 7 aprilie 1928 povestita de Benjamin Compson, in capitolul al doilea este vorba de 2 iunie 1910 povestita de Quentin Compson, in capitolul al treilea este vorba de 6 aprilie 1928 povestita de Jason Compson, iar in capitolul 4 este vorba de 8 aprile 1928 povestita insusi de autorul omniscient.
Ideea centrala se bazeaza pe viata familiei Compson, o famile odata bine situata care, momentan se afla in declin. O mama ipohoondriaca, un fiu retard, un fiu cu ganduri de incest care se sinucide, un fiu nemilos si crud, o fata care comite destul de multe greseli si o nepoata care calca pe urmale mamei ei.
Personajul principal este Caddy Compson, fiica familiei, ea fiind elementul asupra caruia se invart primele 3 capitole ale romanului povestite prin intermediul fratilor ei.
Benjamin o iubeste cel mai mult si ii place sa stea in aproprierea terenului de golf (teren care apartinea lui dar care a fost vandut de tatal sau pentru a plati studiile lui Quentin la Harvard si de a-i oferi o zestre fiicei sale Caddy) pentru ca astfel aude cuvantul care lui ii este cel mai drag: caddie. Primul capitol este cel mai dureros pentru ca este povestit de un om care are o suferinta injusta si cruda, iar buntatea sufletului sau este atat de coplesitoare incat nu te poate lasa nemarcat.
Quentin este indragostit de sora sa, si nu este foarte clar daca doar se gandeste la incest sau daca acesta chiar s-a intamplat, adica e incert daca s-a intamplat in capul lui Quentin sau s-a intampla in viata reala, in orice caz, incestul este prezent si de nenegat. Pana la urma Quentin se sinucide, aruncandu-se intr-un rau avand in buzunare 2 fiere de calcat.
Jason o uraste pe Caddy deoarece a plecat si a lasat-o pe Quentin (fiica de 17 ani a lui Caddy) in grija sa, si desi Caddy trimite bani regulat fiicei sale Quentin, Jason ii fura. Dar tot raul e spre bine pentru ca pana la urma, Quentin fura banii pe care Jason i-a furat si impreuna cu ei, fura si banii pe care unchiul sau i-a strans de-a lungul timpului. Jason este cel mai normal, din punct de vedere medical, dintre cei frati, fiind un om ambitios si rau, dar nu atat de rau avand in vedere ca el are grija de mama sa, de nepoata sa si de negrii care se afla in casa sa.
Relatiile dintre personaje sunt foarte complexe iar limbajul si stilul pe care Faulkner le adopta pentru a descrie aceste relatii sunt destul de complicate.
Daca Quentin este rodul incestului dintre Quentin si Caddy? Daca faptul ca Benjamin are 33 de ani iar romanul incepe in Vinerea mare si se termina in Duminica invierii are vreo legatura cu personajul biblic? Daca ceea ce a facut Caddy, sau Jason, sau Quentin se justifica in vreun fel? Intrebari la care nu am gasit un raspuns de care sa fiu sigur, doar speculatii. Banuiesc ca sunt intrebari la care fiecare cititor va trebui sa raspunda singur.
Faulkner nu ne lasa cu ochii in soare, el ne ofera explicatii cu soarta fiecaruia in apendixul care l-a scris dupa publicarea romanului, apendix in care ne lamureste despre soarta personajelor sale.
Universul taramului imaginar al lui Faulkner,Yoknapatawpha, este unul real, chiar daca doar in ochii autorului. Este un taram care exista si aduce un omagiu suferintei umane mai mult decat triumfului uman. William Faulkner vede o lume in declin care nu mai are nicio sansa de scapare. Soarta acestui tinut este scrisa si in proces de indeplinire. Romanul Zgomotul si Furia este o imagine extrem de puternica a lumii, vazuta prin ochii lui Faulkner. Chiar daca este una morbida in care nu ni se ofera o reala sansa de scapare din aceste pacate care se petrec in lant, putem spune ca exista o salvare si ea este reprezentata de negrii.
Desi se poata ca unii sa considere acest roman rasist, trebuie spus ca negrii sunt un factor cheie in roman si in lumea lui Faulkner, ei sunt cei care tin familile impreuna, ei sunt cei care se sacrifica cu adevarat pentru ca sentinta la moarte a familie (a Compsonilor in acest caz) sa fie abolita, sau, daca nu se poate altfel, sa fie amanata cu cat mai mult posibil. Versh, T.P. si Luster sunt acei negri care s-au renuntat pe sine pentru a avea grija de Benjamin, acel idiot care, intr-un fel, e cel mai sanatos dintre toti.
Ultimul capitol ii este dedicat lui Dilsey, servitoarea neagra a familiei si este povestita chiar de autor. Ea este cea care tine familia laolalta, ea e cea raspunzatoare pentru faptul ca familia inca mai exista, ea e personajul fara de pata. Ea este, in ochii lui Faulkner, viitorul familie si in acelasi timp, al Yoknapatawphei, al Sudului.
Am scris deja mult mai mult decat as fi vrut si tot nu am reusit sa spun mai nimic despre roman. Faptul ca Benjamin a agresat o scolarita, faptul ca Quentin a fugit cu un angajat al circului care se afla in Jefferson in acea vreme, faptul ca Benjamin a fost trimis, pana la urma, de Jason la un ospiciu sunt lucuri pe care le-am omis dar care imi vor fi adanc intiparite in memorie mult timpsi vor ramane oricui va citi romanul.
Desi e scrisa intr-un stil descurajator si greoi si de multe ori pur si simplu vrei sa renunti, tot ce trebuie sa faci pentru a-ti continua lectura e sa te uiti peste versurile care au inspirat acest roman si iti vei da seama de valoarea, originalitatea, pasiunea, sacrificiul care au fost puse in aceste randuri si te vei simti dator sa faci parte din acest univers.
“Tomorrow and tomorrow and tomorrow,
Creeps in this petty pace from day to day
To the last syllable of recorded time,
And all our yesterdays have lighted fools
The way to dusty death. Out, out, brief candle!
Life’s but a walking shadow, a poor player
That struts and frets his hour upon the stage
And then is heard no more: it is a tale
Told by an idiot, full of sound and fury,
Signifying nothing.”

P.S. Tot nu pot sa ma decid care dintre cele 2 romane e mai bun.

Apr 18
0

Carte: A Pale View of Hills

By | Cărți | No Comments

Primul roman al autorului britanic de origine japoneza Kazuo Ishiguro, un autor care m-a fermecat cand am citit Ramasitele Zilei, romanul sau cel mai aclamat de pana acum. Desi nu a scris de cat 6 romane in mai bine de 25 de ani este un autor remarcabil, care lucreaza enorm de mult la romanele sale si le da un aspect extrem de rafinat.
A Pale View of Hills (in romana: Amintirea palida a muntilor)este, dupa cum am spus, primul roman al autorului si cel care da tonul stilului sau specific. Un stil extrem de interesant care m-a prins de la inceput si care te tine legat de carte si doresti sa afli ce se intampla in continuare. Dar nu doar faptul ca te tine in suspans e punctul forte al stilului lui Ishiguro ci faptul ca spune lucrurile importante prin omisie.
Mai toate personajele sale nu sunt de incredere, personaje care isi reprima sentimentele si actiunile, astfel fiind extrem de greu de aflat cu adevarat adevarul care se ascunde printre randuri. Insa stilul sau extraordinar te face sa verzi acest adevar fara sa-ti dai seama. E ceva extraordinar.
Romanul este povestea lui Etsuko, o femeie trecuta de prima tinerete a carei fata, Keiko, s-a sinucis. Ea este vizitata de cealalta fiica a sa, Niki, care sta alaturi de ea in casuta ei din Anglia pentru cateva zile. Insa in timp ce petrece timp cu fiica sa, Etsuko se gandeste la trecut, pe cand era inca in Japonia si isi aminteste de o femeie ce a cunoscut-o acolo, Sachiko, si fiica acesteia, Mariko.
Planul trece de la Japonia la Anglia destul de usor si Etsuko relateaza intamplari atat despre sotul ei din Japonia cat si despre sotul ei din Anglia, despre socrul sau: un personaj tipic japonez, despre fiica ei ce s-a sinucis si despre fiica ei care este alaturi de ea. Dar majoritatea relatarii este despre Sachiko si fiica acesteia. Sachiko este o femeie care se indragosteste de un soldat american care ii promite ca o va lua cu ea in America si vor avea un viitor impreuna.
Lucrul extraordinar se intampla cand povestirea trece de la persoana a III-a la persoana I-a, astfel Sachiko devine Etsuko, acest lucru dand o usoara urma de confuzie avand in vedere ca trecerea se intampla in mijlocul paginii fara niciun avertisment.
Din acest lucru ne putem da seaman ca Etsuko vorbeste despre ea iasasi cand vorbeste despre Sachiko, dand din nou dovada de personaj necredibil avand in vedere ca vorbeste si despre trecutul sau in timp ce vorbeste despre trecutul lui Sachiko. Dar pana la urma, cititorul, va trebui sa aleaga care versiune ii palce mai mult si sa ramana cu ea.
Titlul este un simbol personal al lui Ishiguro, ca zi in Ramasitele Zilei, el este o imagine care reflecta apogeul personajului. Este acel loc sau moment care defineste personajul.
Kazuo Ishiguro este un autor extraordinar, modul in care el manipuleaza cititorul este atat de genial incat mi-e foarte greu sa il compar cu cineva. Este unic si, probabil, inegalabil in acest joc de imagini pe care il desfasoara cu atata maiestrie in romanele sale.

Apr 05
0

Carte: America

By | Cărți | No Comments

Un roman destul de neverosimil venit din partea unui autor care a fascinat o lume intreaga prin romanele si povestirile sale: Franz Kafka. Acel autor care a aratat o noua fata literaturii mondiale si care este un pilon imens pe care literatura moderna sta. Romanul America este primul din Trilogia Singuratatii care este completata cu romanele Procesul si Castelul, ele fiind, de asemenea, singurele romane ale marelui scriitor ceh.
Romanul nu este terminat, lucru caracteristic autorului avand in vedere ca el nu a dorit niciodata ca romanele lui sa fie publicate. Banuiesc ca lucra incontinuu la ele si nu si-a pus problema ca ele sa ajunga publicului, asa cum mare parte din opera lui nu a ajuns cat timp el a trait. Doar cateva povestiri scurte au fost publicate in timpul vietii sale.
Romanul este desprea aventura lui Karl Rossmann, un tanar de 16 ani care este trimis de catre parintii sai in America pentru ca a avut o relatie sexuala cu una din servitoare din care a rezultat un copil. Odata ajuns in America, Kark trece prin nenumarate intamplari care de care mai diverse si mai ciudate, total neverosimile dand impresia de falsitate (dar o falsitate originala daca o putem numi asa) fiind ceva ce nu se aseamna cu niciun roman de dinaintea sa.

Karl trece de la o experienta la alta, incidentul de pe vasul cu care a ajuns in America, unchiul sau il reneaga pentru ca a plecat invizita la un prieten de-al sau (de-al unchiului) fara sa aiba aprobarea sa totala, incidentul cu fiica amicului unchiului sau, intalnirea cu Robinson si Delamarche, angajarea ca liftier la Hotel Occidental si bineinteles, Brunelda. Toate intamplarile prin care trece acest tanar sunt foarte ciudate precum sunt si personajele cu care avem de-a face in acest roman.
Daca Karl Rossmann este de fapt Domnul K., personaj care apare si in alte scrieri de-ale lui Franz Kafka, sau poate este un alter ego al scriitorului, traind si relatand experiente similare ale autorului, nu pot sa spun. Ceea ce pot sa spun este ca America este un roman genial, un roman ca nicicare altul venit din partea unui autor ca nicicare altul.

Mar 30
0

Carte: Cronica unei morti anuntate

By | Cărți | No Comments

Roman semnat de Gabriel Garcia Marquez. Are rost sa spun mai mult? Nu cred. Omul asta reuseste sa te surprinda de fiecare data facand aceeasi chestie de zeci de ani: sa scrie bine.
Roman scurt, indraznet, subtil, cu o decadenta falsa intr-o armonie glorioasa. Cu un simt al detalilor pierdut, oferind putin dar suficient lasandu-te cerand mai mult.
Personajele sunt construite sumar dezvaluid doar ce e necesar si esential lasand loc interpretarilor si nu prea, in perfect stil Marquezian (sper ca asa se scrie). Actiunea scurta si puternica oferind un echilibru suspect dar imbietor cu toate ca este vorba de o crima. Intr-un fel incercand sa aduca la suprafata acel echilibri shakesperian in care o crima justifica o alta.
Subiectele precum dragostea, religia, familia sunt nelipsite si nici nu se putea altfel, oferind un ansamblu minuscul dintr-o lume minuscula care poate fi transpusa lumii sud-americane dar nu numai.
Scris intr-un stil ziaristic (doar Gabo e ziarist, nu?) aducand aminte de Despre dragoste si alti demoni. Povestea este liniara oferind pe parcurs imagini ale viitorului si ale trecutului incercand sa ofere explicatiile necesare intelegerii unei idei simple care pare complicata.